Chumphon, Thailanda aproape necunoscută

Chumphon, Thailanda aproape necunoscută

Turiștii care ajung în Thailanda ajung de obicei în locuri puține și foarte bătute, ceea ce nu-i rău, dar Thailanda înseamnă mai mult decât Bangkok și Phuket. Ieri am petrecut câteva ore foarte faine în Chumphon, după o călătorie lungă de la Trang şi o noapte foarte odihnitoare la Nanaburi Hotel. Dar poate ar fi mai bine să o iau de la început:

Ghidul nostru din Trang, Mohamed, ne-a spus că putem lua un tren rapid spre Chumphon. Ceea ce am şi făcut. Într-adevăr, n-am văzut în România ultimilor 10 ani un tren care să meargă atât de repede, dar nici n-am văzut un tren care să arate atât de…pitoresc. Militari în permisie, călugări budiști, cerşetori, vânzători de apă/bere/supă caldă/orez cu creveţi/omletă/îngheţată, pereţi din lemn şi acoperiş din tablă, scaune solide şi rabatabile, mirosuri grele dinspre baia a cărei uşă rămânea mereu deschisă (cu excepţia momentelor în care baia era folosită) şi deasupra noastră, a tuturor celor care puţeam şi miroseam împreună în același vagon, cam 6-7 ventilatoare care să scurme aerul intrat prin TOATE geamurile (cu rame din lemn) deschise. Şapte ore şi un pic prin junglă, culturi de orez, livezi de bananieri şi cocotieri şi opriri în aproape toate stațiile. Acesta e Găinarul.

Din fericire, după călătoria asta, pe care o pot asemui unei naşteri cu travaliu prelungit, am văzut lumina. Am ajuns în Chumphon unde am fost preluați de Jim, o doamnă respectabilă şi respectată, femeie de afaceri de succes şi de Piu, tânăra ei asistentă, care ne-a fost ghid pe parcursul şederii în oraşul cu doar 20.000 de locuitori şi plaje fantastice la nici 20 de minute distanţă.

Văzând camera de la hotel, ne-am spus că a meritat drumul cu Găinarul (apropo, asta e porecla pe care i-am dat-o noi rapidului, altfel un tren respectabil). Lemn şi gresie, pat mare şi confortabil, aer condiţionat, curățţnie exemplară şi internet gratis. Ce-ți poţi dori mai mult?

Eventual, cina. Care a venit şi ea. De fapt, am mers noi în întâmpinarea ei. Jim ne-a dus la masă la restaurantul ei, un restaurant cu tradiţie în Chumphon. Prikhorm. Karaoke şi mâncăruri thay. Dacă tentaţei de a-l nimici pe Frank Sinatra i-am rezistat, cinei nu i-am putut rezista. Am mâncat Tom-ka (supă de pui cu lapte de cocos şi zeamă de lime), Tom-yum (celebra supă cu peşte/fructe de mare şi chilli), green curry (o mâncare zemoasă care poate conţine peşte, pui, vită sau fructe de mare şi care trebuie să conţină pastă de curry verde, obţiută prin zdrobirea împreună a coriandrului în toate formele sale-seminţe, rădăcină, frunze- împreună cu usturoi, ardei iute, galangal, lemon grass, coajă de limetă şi o pastă obținută din măcinarea unor creveţi mititei), pad-thai (creveţi uscaţi, creveţi proaspeţi, tofu, ceapă, arpagic chinezesc, ou, chilli)  în stilul Prikhorm, adică fără tăieţei şi foarte aromată, red snapper şi o mâncare foarte bună făcută din alune caju prăjite, calamar uscat şi prăjit în ulei încins, creveţi, lemon grass, frunze de lămâi şi nişte frunze pe care nu a putut să mi le denumească nimeni în altă limbă decât thai (stați liniştiţi, nu le găsiţi în Europa), cu gust de lămâie şi ele. Peste toate, multă bere Singha, berea tradițională thailandeză.

A doua zi am plecat cu Piu la piaţa din Chumphon să vedem ce-i proaspăt pe la ei. Toate-s. De la peşte la porc, de la scoici la pasta de curry verde/roşie/cărămizie.  Ne-am liniştit cu piaţa, am băut o cafea pe marginea drumului (o tanti durdulie face probabil şi la ora asta cafea instant cu lapte condensat şi îndulcit pe undeva prin centrul Chumphon-ului) apoi am mers să prânzim, undeva între oraş şi plajă. Am întâlnit acolo neamurile peştelui mâncat la Jim, white snapper ca să fiu precis precum marmota (foarte bun peşte, oase puţine, carne dulce, scăldată-n sos de soia cu chilli). Ne-am înfruptat şi dintr-o salată din vinete mici şi verzi, coapte apoi combinate cu puţină pastă de chilli, nişte lapte de cocos, creveţi şi ou fiert (ne-am lovit iar de obsesia asiaticilor pentru ouă). Am mai luat un green curry pentru comparaţie şi o salată din ierburi thailandeze aromatice (ceapă verde, lemon grass, frunze de lămâie-foarte des folosite aici- apoi ne-am îndreptat spre plajă, cu oprire la debarcaderul pe care se sortează peştele adus din larg înainte de a porni spre pieţe.

Am făcut baie în apele Golfului Thailandei, am alergat după crabii mici ce ieşeau din nisipul de pe uscat doar pentru a intra în nisipul din apă, apoi, după trei ceasuri de leneveală pe plaja aproape pustie (puţini turişti la Chumphon, deocamdată, am văzut totuşi câteva terase cu specific italian, scandinav şi englezesc, semn că şi pe aici mai ajung europenii din când în când) am fost recuperați de Piu şi duşi la Prikhorm, unde am învăţat să fac green curry şi să dau jos carapacea de pe creveţi din mişcări puține (am filmat asta, o să punem filmele pe net după editare). Pe seară, pe la 8, ne-am luat rămas bun de la Jim (căreia i-am dăruit nişte plăincă de pere, purtată în rucsac încă de la Cluj) şi de la Piu apoi am urcat iar în Găinar, pentru ca aproape cinci ore mai târziu să ajungem la Hua-Hin Cha Am. Dar asta-i o poveste pentru altă zi. Să fiţi sănătoşi.

Impresii şi foto: Adi Hădean

Sponsori:

Aerotravel, Carrefour România, Casa-mea.ro, Lunch box, România Liberă.ro, Trilulilu.ro și Autoritatea pentru turism a Thailandei, CasaBio, Wok’nRoll, Foodie.ro.