And to all a good night

And to all a good night

Chai il cheama pe ghidul din Hua Hin. La masa ne-a spus bancul cu chinezii care mananca orice inafara de doua lucruri: avioane si mese. Sta de 15 ani in Hua Hin, are o nevasta micuta si slabuta si un baietel la care-i spune “maimuta mea”. E ghid mai ales pentru scandinavi, vorbeste foarte bine engleza si are tolba plina de povesti. Ne-a povestit de copilaria lui saraca dintr-un sat din apropiere, de mama lui care s-a intalnit cu cobra la toaleta si a iesit urland de acolo si de plimbarile cu motocicleta prin jungla cand el si sotia lui, de data aceasta au vazut o cobra regala de toata frumusetea traversand strada. Serpi sunt multi si diferiti in Tailanda insa tailandezii nu-i mananca. Poate cei din nord-est, din regiunea Isan. In rest oamenii se feresc de ei si cum ii prind ii omoara. Majoritatea sunt veninosi. Si pana la urma – de ce sa mananci serpi cand sunt atat de multe lucruri bune de mancat?

Soparle sunt si ele peste tot. Chiar acum doua se uita la mine de pe tavan in timp ce scriu. Sunt mici, se numesc geko. Alea mai mari sunt strigate gheko. Si sunt inofensive.

De murit se moare si pe taramul zambetelor asa ca trecand pe langa un templu, Chai ne-a spus doua vorbe si despre ritualul de inmormantare la tailandezii buddhisti. Deci, de obicei mortul e dus acasa sau la templu unde este tinut intre 5 si 7 zile… in mod traditional. In tot acest timp calugarii se roaga pentru el. La sfarsit e ars iar cenusa pusa intr-o urna si dusa acasa. Acasa urna e asezata intr-un altar, neaparat sub o statuie sau o fotografie a lui Buddha. In mod curent insa, tailandezii tin mortul in casa in jur de trei zile, nu ca ar vrea sa se desparta mai repede de el ci pe considerente financiare. Costa ceva sa ai rugaciuni de la calugari in fiecare seara.

Si tot din povestile lui Chai: inainte de a-si intemeia o familie toti barbatii tailandeziz trebuie sa faca doua lucruri: armata si trei luni de manastire. Cu armata e o loterie: mergi la centrul de concentrare si tragi un bilet. Pot sa-ti iasa doua variante: ori pleci, ori ramai acasa cu familia. Chai a ramas acasa. Si asta pentru ca armata tailandeza nu are nevoie de recruti in fiecare an. De manastire insa nu se scapa foarte usor. Trebuie stat aici, in calitate de calugar, cel putin trei luni. Daca nimeresti sa stai pe timpul musonului atunci ramai si muncesti trei luni in manastire, daca iti faci “calugaria” in orice alta perioada a anului esti liber sa umbli prin tara, din templu in templu, imbracat in calugar buddhist. Chai a stat doar o luna si jumatate si aia pe perioada musonului. Trebuia sa munceasca sa-si ajute familia. De treaba Chai.

Noi stam la Cha Am, la vreo 30 de km de Hua Hin. Cha Am e preferata mai ales de tailandezi. Preturile sunt mai omenoase aici decat in localitatea vecina care e mai cunoscuta printre turistii occidentali. Am fost la Hua Hin la piata de noapte si la cea de dimineata. Si am facut multe poze. Cred ca stiu pe de rost toate ingredientele din mancarurile tailandeze. Eu ca eu, dar Adi si mai si. Altfel, aici se mananca foarte multe fructe de mare si peste. Toate proaspete, bune si ieftine. Ne-am cam ingrasat in excursia asta dar asta e si scopul: sa mancam si sa aflam despre mancare. Calugarii buddhisti, spunea Chai, mananca de doua ori pe zi. Dimineata se trezesc la 3, fac treaba in manastire iar la rasarit pornesc cu bolurile dupa mancare prin imprejurimi. Se intorc la manastire, mananca micul dejun si ce ramane lasa pentru pranz. La cina nu mananca nimic. Poate ar trebui sa le urmam exemplul. Poate nu. Si acum ma culc ca-i cam tarzaior aici si de maine ne asteapta luminile Bangkok-ului. And to all a good night.

Impresii scrise de Răzvan Marc

Sponsori:

Aerotravel, Carrefour România, Casa-mea.ro, Lunch box, România Liberă.ro, Trilulilu.ro și Autoritatea pentru turism a Thailandei, CasaBio, Wok’nRoll, Foodie.ro.