Poveste dobrogeană: pietre şi păsări

În prima zi v-am povestit despre zmee şi cetăţi pierdute pe sub bălării. Şi asta pentru că în Dobrogea găseşti la tot pasul urmele vechilor şi înfloritoarelor civilizaţii trecute dar şi dovezile absenţei unei civilizaţii prezente. Mă doare sufletul să fiu atât de dură, însă despre o ţară care nu susţine descoperirea, păstrarea şi promovarea propriului ei trecut nu se poate spune că este evoluată sau civilizată. Avem din fericire o aşezare geografică norocoasă, plină de viaţă, pe care cei pasionaţi de natură au şansa să o descopere. Povestea de astăzi e pentru cei care iubesc cărţile cu poze. Vom lăsa imaginile să vorbească mai mult decât noi, sperând să vă convingem că Dobrogea merită redescoperită.

În cea de a doua zi ne-am împărţit în două:  eu am rămas la Libida, despre care am mai scris şi aici, şi am continuat cu alte cetăţi: Argamum, Enisala şi Histria. În acelaşi timp Alex a fost plecat cu Doru şi cu Augustin după păsărele. Nu, nu e o glumă, cei trei crai chiar s-au fofilat pentru a urmări natura în forma ei zburătoare şi nu numai, la Grindul Lupilor, cu intenţia iniţială de a reveni în cel mult o oră şi jumătate. Să vă mai spun ca ne-am reîntâlnit abia spre seară şi că din această cauză nu prea am avut poze din locurile în care am umblat? 🙂 Dar nu vă îngrijoraţi, am filmări de care o sa încerc să mă ocup cât mai curând!

Să lăsăm însă aceste detalii mărunte şi să abordăm cele două aspecte ale unei zile prea bogate în impresii pentru a putea fi cuprinsă într-un singur post. Pe scurt:

– Istoria

Istoria nu se scrie cu stiloul şi nu se descoperă cu un search pe google. Istoria e captivă, de cele multe ori sub pământ, în pietre şi fragmente de ceramică, în vase vechi sau morminte. Munca, răbdarea şi pasiunea arheologilor ne aduc povestea pe tavă dar tot nu putem înţelege până ce nu păşim pe o culme pentru a descoperi undeva într-o groapă rămăşiţele unui turn, până nu ne rătăcim printre zidurile ce riscă să fie îngiţite parţial de malurile unui lac, până ce nu privim de jur împrejur de la înălţimea unei fortăreţe. Iar a asculta chemarea la rugăciune dintr-o mică moschee e o experienţă ce vorbeşte mai clar ca orice pagină de istorie despre popoarele care s-au perindat pe aici, despre influenţe şi despre felul în care diverse culturi şi civilizaţii au învăţat să coexiste în acelaşi teritoriu (turci, ruşi etc)

(L)Ibida
(L)Ibida

Histria
Histria

– Natura

De natură trebuie să te apropii cu respect şi răbdare. Trebuie doar să fii atent, să ştii să aştepţi şi vei descoperi specii pe care nu credeai că le poţi întâlni altundeva decât pe postul cu dreptunghiul galben. Aşa cum spuneam mai sus, la capitolul acesta Dobrogea ne rezervă o mare diversitate de necrezut. De la stolurile de rândunele sau de berze vizibile fără niciun efort de camuflaj, de la broaştele ţestoase pe care le găseşti pe stradă, prin pădure sau pe aleile unei cetăţi, până la şacalii uimiţi de apariţia ta, popândăii suspicioşi, care cu greu îşi scot năsucul din pământ, şi un număr infinit de păsări ale căror nume sunt mai greu de pus la inventarul minţii obosite.

O să vedeţi mai puţine palate sau vile în Dobrogea. Dacă unii dintre voi veţi judeca acest pământ ca fiind sărac, eu voi încerca să vă conving că este mai bogat decât credeţi şi că aici bogăţia nu se măsoară în ceea ce se află deasupra pământului ci în ceea ce aşteaptă să fie scos de sub el, în ceea ce se ascunde în stufăriş sau zboară pe cer, adică în pietre şi păsări.

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.