Poveste de iarnă la Moeciu de Sus

Poveste de iarnă la Moeciu de Sus

Iarna este anotimpul în care te imaginezi cel mai bine stând la poveşti în jurul sobei sau şemineului. În care asociezi joaca în zăpadă, săniuşul sau schiul cu mirosul de lemn cu felul în care te încălzeşte un vin fiert sau o palincă. Aşa că în prima parte a acestui articol ne vom lăsa purtaţi de amintiri…

Se cuvine aşadar să încep cu… „au fost odată ca niciodată” doi tineri călători, pe nume Roxana şi Alex. Mânaţi de curiozitate şi obişnuinţa de a reacţiona pozitiv la provocări de genul: „oare cum ar fi să o luăm pe aici, pe drumul ăsta neasfaltat, la stânga?” cei doi au descoperit Moeciu de Sus.

Au fost încântaţi de liniştea şi aerul tare de munte, de aşezarea sa între coline abrupte, de priveliştea munţilor de jur împrejur, de căldura unei pensiuni cu podele de lemn ce scârţâiau când mergeai pe ele, de lipsa de conexiune pe telefon şi sentimentul atât de necesar uneori, numit „rupt de lume”.

Au venit aici iarna, s-au întors vara. Au petrecut clipe romantice, dimineţi lungi în pat, dupăamiazi însorite citind în balcon, zile cu plimbări pe munte, seri friguroase cu palincă şi un joc de sah,… Au revenit apoi iarna. De data aceasta erau trei, omul mai mic, al treilea tânăr călător bucurându-se de zăpada albă şi de derdeluşul improvizat ad-hoc, în curtea unei pensiuni.


Acestea se întâmplau începând cu vreo 12 ani în urmă. În povestea zilei de astăzi la Moeciu de Sus drumul este asfaltat, pensiunea cu podele de lemn a dispărut, în locul ei ridicându-se trei hoteluri de beton. Poţi vorbi la telefon şi poţi scrie pe blog, facebook sau twitter. A te rupe de lume nu mai este o stare de fapt ci un exerciţiu de voinţă. A rămas totuşi liniştea. Iar La Nea Ştefan, pensiunea la care ne-am cazat, podelele scârţâie uşor şi suntem înconjuraţi de buşteni adevăraţi de lemn. Iar muntele e tot acolo, privind nepăsător la încercările omului de construi cât mai mult şi cât mai strident, de a transforma un sat într-o afacere turistică. Vestea bună este că, indiferent câte pensiuni s-au ridicat (şi sunt chiar multe faţă de ce vedeam acum 12 ani) aşezarea acestui sat, lungimea lui, colinele abrupte de care vorbeam, împiedică aglomerarea excesivă. Pe alocuri, observând înghesuiala unor betoane, îţi poţi uşor imagina ce s-ar fi întâmplat dacă spaţiul ar fi fost dispus mai mult pe laţime decât pe lungime. Moeciu de Sus este însă un sat lung, ce se desparte la un moment dat în două braţe, ambele terminându-se în natură. Este foarte uşor să laşi totul în urmă, să urci pieptiş un munte şi să admiri peisajul. Acesta nu s-a schimbat şi nu cred că se va schimba prea curând!


Ce poţi face la Moeciu de Sus

În primul rând, dacă te hotărăşti îţi petreci câteva nopţi aici, e mai bine să nu alegi Moeciu de Jos, mai ales prima parte a localităţii, cea aflată la şosea. Nu vrei să asculţi zgomotul maşinilor vuind pe sub ferestre şi nici să tragi în piept gaze de eşapament, sunt sigură de asta. Peisajul este cu atât mai curat cu cât înaintezi spre pădure şi nu uita ce am spus, satul este foarte lung. Treci de Cheile Grădiştei şi de intrarea în Moeciu de Sus, după care alege locul care îţi place cel mai mult. Cazările sunt într-un număr impresionant şi cu tot felul de stele, dacă vrei să îţi faci personal o idee explorează ambele braţe, după pod, şi te vei convinge!

Nu trebuie să te temi că nu ai ce face în zonă şi că eşti captiv la capătul lumii, nu este aşa decât dacă vrei tu! Odată ce ai o maşină (ok, ştiu că va trebui să laşi berea şi vinul pentru seară!) poţi ajunge foarte uşor în multe locuri, vom exemplifica, pe scurt, doar câteva:

O simplă plimbare prin pădure

Cum spuneam mai sus, merită să mergi până la capătul satului şi să apuci pe unul dintre trasee. Chiar dacă nu ai de gând să ajungi la Padina, Omu, sau Bolboci (trasee destul de lungi, după cum scrie pe semne), poţi să mergi atât cât ai chef, să inspiri mirosul de brad şi să te întorci atunci când ţi s-a făcut foame. Evită week-endul când încep să bâzâie ATV-urile prin zonă, deşi nu au voie, este parc naţional. Ar trebui interzis şi consumul de seminţe în pădure dar măcar cojile sunt biodegradabile…


Cheile Grădiştei – poţi să te plimbi şi pe jos sau poţi să iei maşina şi să ajungi până sus, la Cheile Grădiştei Fundata, unde se află un mega complex turistic. Din nou hoteluri şi vile, un spaţiu mai aerisit decât în complexul cu acelaşi nume din Moeciu,  de unde ai pornit. Eu una nu aş sta aici dar plimbarea merită pentru peisaj.


Satul Peştera – o plimbare pe culmi prin mici sate de munte, o cură de linişte pentru care merită să îţi rezervi o zi specială, articolul Octaviei “Câteva sate dintre munţi” te poate ghida în această incursiune. Mai multe fotografii în articolul Linişte şi poezie la Peştera


Cetatea Râşnov – despre care am povestit în alt articol


Cheile şi Peştera Dâmbovicioarei – ceva mai departe, la aproximativ 35 de kilometri – dar fiecare km o încântare datorită munţilor şi văilor care se văd atât de frumos de o parte şi de alta. Se ajunge din satul Podul Dâmboviţei, pe o stradă la dreapta.

Şi nu e nevoie să mai spun că Bran e la doi paşi sau să se ajunge destul de uşor la Braşov sau Poiana Braşov (scurtătura prin Râşnov). Iar dacă o iei spre Zărneşti poţi ajunge la Plaiul Foii.

Din „avantajele” civilizaţiei, în Moeciu de Sus vei găsi şi patinoar sau piscină, după gusturi şi nevoi, îţi recomandăm totuşi o plimbare pe munte. Şi uite aşa, dacă le aduni pe toate, vei constata că nu îţi ajunge o săptămână!

Iar povestea nu se închide aici, vom reveni cu mai multe imagini în eseuri foto sau articole dedicate celor de mai sus şi cu o recomandare culinară de prin zonă.

Până atunci te rugăm să completezi şi tu cu impresii, cu idei de plimbări sau cazări, cu locuri frumoase de pe lângă Moeciu de Sus. Noi ţi-am spus povestea noastră, care e povestea ta?

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.