Cetatea Râşnov: multă istorie, puţin prezent

Cetatea Râşnov: multă istorie, puţin prezent

În drumul spre Moeciu am trecut de foarte multe ori pe lângă Râşnov şi am ocolit cu ochii faţadele într-o stare destul de jalnică ale caselor aflate în imediata vecinătate a şoselei. Până când am fost invitaţi de nişte prieteni să petrecem un weekend acolo nu am ştiut că în spatele acestora se află o aşezare destul de ordonată şi curată, cu vechi şi sănătoase influenţe săseşti.

Am ales să stăm acolo tocmai pentru a fi mai aproape de cetatea pe care doream să o vedem de mai mult timp. Din locul în care ne-am cazat se observa deja foarte bine, atât ziua cât şi noaptea. Mă deranjau, ce-i drept, literele acelea uriaşe şi uşor comuniste, dar treacând peste asta, vederea era impresionantă. Aşa că nu am stat prea mult şi am pornit către ea.

Deşi atât de sus aşezată, cetatea nu se mai vedea din parcare. Am lasat maşina şi am urcat la pas pe aleea pietruită, printre copacii purtând cu eleganţă culorile pământii şi ruginii ale toamnei târzii.

Ca toate cetăţile ce se respectă, cetatea Râşnov şi-a făcut la un moment dat apariţia, în toată desfăşurarea ei, după o curbă, acolo unde pădurea se termină. Vântul bătea rău şi era destul de rece, dar ne-am bucurat de puţin soare, urmat de o ameninţare de furtună şi o ninsoare de-a dreptul debilă. Ca la munte, vremea s-a schimbat de la un minut la altul atât timp cât ne-am plimbat pe aleile din interiorul cetăţii. Am fost surprinsă să găsesc acolo o mică aşezare, cu străduţe şi clădiri (reconstruite), cu şcoală, piaţă şi magazine de suveniruri. Şi să nu uităm fântana, cea căreia i s-a ataşat o istorie inventată şi copiată de la castelul Huniazilor. In cazul fântânii de aici, săpată şi ea la 100 de metri adâncime, timp de 17 ani, există dovezi clare ce dovedesc că lucrătorii au fost plătiţi pentru lucrare.

M-am gândit la ce foială trebuie să fie în timpul festivalurilor şi evenimentelor, care nu sunt puţine. Din pliantul primit la pensiune puteam citi: Festivalul Internaţional pentru Copii Joc Mania, Festivalul International de Film Istoric, Festivalul International Istoric Academic În Numele Trandafirului.

Într-un mic magazin cu vederi şi cărţi am găsit ultima carte despre Râşnov, din fericire nu un ghid turistic ci o istorie scrisă de Remus Ilie, din care am desprins şi câteva informaţii importante:

Începuturile locului se leagă de o comunitate daco-romană, născută în jurul unui castru militar aşezat pe malul Bârsei, în vechea cetate Cumidava. Cetatea de pământ a rezistat până la invazia tătarilor. În Râşnov, în timp, s-au aşezat slavii, prin secolul VI, apoi saşii, prin secolul XIII.

Saşii au fost înzestraţi cu pământuri agricole şi multe alte privilegii dar au şi adus cu ei sisteme de apărare şi o tradiţie a gospodăriei agricole şi a construcţiei de locuinţe care a fost asimilată şi păstrată. Prosperitatea satelor săseşti a crescut pofta de jaf a cumanilor de peste munţi, aşa s-ar explica primele întărituri de apărare.

Denumirea de Râşnov a fost mai întâi românească, provenind de la cuvântul slav râşniţă, o moară primitivă. Saşii au schimbat aceasta denumire în Rosenau, care înseamnă „poiana trandafirilor”, de aici şi blazonul oraşului.

– O treabă mult mai serioasă a fost pusă la cale de către Regele Andrei al II-lea care i-a adus pe Cavalerii Teutoni în Ţara Bârsei, cei care sunt la originea cetăţii solide a Râşnovului, alături de alte 4: Braşov, Prejmer, Codlea şi Feldioara.

– Există foarte multe date şi detalii istorice interesante, ţesute în jurul acestei cetăţi, pe care nu am cum să le reproduc într-un singur articol. Merită menţionat că, prin poziţia sa, cetatea a rezistat la multe atacuri şi invazii, cum ar fi cele tătărăşti sau turceşti. Mircea cel Bătrân, după victoria de la Rovine asupra turcilor, şi-a retras trupele la Râşnov. Cetatea a fost loc de refugiu şi pentru Dan al II-lea, succesorul lui Mircea. Mihai Viteazul a fost şi el găzduit aici, împreună cu o parte din oastea sa.

– Cetatea Râşnov a avut şi perioade grele, când a fost incendiată şi prădată sau bombardată.

În anii noştri cetatea a trecut prin perioade tulburi, fiind proprietatea unor firme sau cetăţeni străini, aş prefera să nu intru prea mult în detalii pentru că nu pot garanta ceea ce scrie presa. Cert este că acum avem un loc vizitabil, impresionant, dar şi ca ar mai fi câte ceva de lucru pe acolo, dar asta cine ştie când şi dacă se va întâmpla….

PS: mulţumim Octavia pentru imaginile inedite din fântână!

 

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.