Zece zile la Roma (3-1)

Zece zile la Roma (3-1)

Ziua 3 – partea 1

San Luigi dei Francesi, Piazza della Rotonda, Pantheon, Caravaggio şi Rafael

Avem o listă destul de lungă pentru ziua de azi, nici nu ştim dacă vom reuşi să le vedem pe toate. Cum spuneam şi în introducere, Roma te transformă în turist-trepăduş-făr-de-linişte, ca orice altă mare capitală care a adunat ani buni de istorie şi cultură. Pornim spre Piazza della Rotonda, cu o scurtă oprire în Navona şi pe drum găsim, aproape întâmplător:

San Luigi dei Francesi

Aşa cum sună, este vorba de biserica franceză din Roma, un loc în care se odihnesc ceva nume ilustre. Am citit despre picturile lui Michelangelo de Merisi, cunoscut sub numele de Caravaggio, aşa că intrăm să le şi vedem. Până la ele descoperim un interior baroc, de toată frumuseţea.

Admirăm apoi cele trei tablouri mari (primele de această dimensiune din opera pictorului şi primele religioase) alături de un grup de turişti spanioli, cu ghid, care au băgat fisa pentru a putea fi văzute bine*.

Se spune despre acestea că au schimbat viziunea asupra picturii religioase şi că au inspirat nenumăraţi alţi artişti, prin realismul lor – una dintre picturi fiind la vremea ei chiar respinsă şi refăcută, pentru că înfăţişa un sfânt obosit şi bătrân, cu picioarele goale şi murdare, manieră nemaiîntâlnită până atunci. Ca şi în prezent, „clientul” avea obiceiul să judece opera artistului după propriile sale gusturi, toane şi criterii. Apoi putea foarte bine să refuze o capodoperă şi să ceară pictorului să creeze alta. Aceeaşi poveste se regăseşte şi în Biserica Santa Maria del Popolo, din piaţa cu acelaşi nume, unde acum se pot admira alte două opere aparţinând lui Caravaggio care nu sunt, bineînţeles, primele variante. Interesant este că una dintre picturile iniţiale, chiar dacă nu a fost aprobată, a fost luată de către un cardinal şi se află în colecţia familei Aldobrandini! Mai târziu urmează să admirăm alte picturi deosebite semnate de acelaşi pictor, în Galeria Borhgese: Băiatul cu Coşul cu Flori, St Jerome sau David ţinând capul lui Goliath.

sursa celor trei imagini: Wikipedia

Caravaggio a avut un stil de viaţă agitat, fiind cunoscut ca scandalagiu, arestat de multe ori, exilat din Roma… Ba mai mult, a fost şi autor al unei crime, probabil fără intenţie, în urma unei încăierări. Nu a reuşit să treacă de 39 de ani şi a fost imediat uitat, numele şi talentul său revenind în atenţia tuturor abia în secolul 20.

Pantheon

Normal că atunci când ajungi la Roma ai vrea să vezi dintr-o suflare Colosseumul, Pantheonul sau Fontana di Trevi. Dar nu este atât de uşor aşa că noi am ales să nu le înghesuim pe toate odată, ca să nu pocnim de atâta încântare. Şi iată că abia în a treia zi intrăm sub celebra cupolă găurită a uneia dintre cele mai fascinante construcţii, după mine. Cea mai uşor de înţeles descriere a acestuia este de sferă într-un cilindru, diametrul său fiind egal cu înălţimea. Cupola, cea pe care o identifici cu bucurie din multe locuri de unde poţi admira panorama Romei, a fost realizată cu o incredibilă măiestrie inginerească (pentru vremea respectivă) şi de aceea nu a cedat timpului. Datând din anul 125 dC (în forma sa “rotundă”), Pantheonul este cea mai completă clădire antică din Roma. Ştiu ca ştiţi, îmi repet eu mie însămi ca să asimilez mai bine momentul. Aproape 1900 de ani care nu mi se prăvălesc în cap, ce ziceţi de asta?

Bineînţeles că există şi aici legende care spun că orificiul (oculus) nu ar fi existat iniţial şi că aceasta s-a format în momentul în care templul păgân a devenit biserică şi toţi demonii ar fi ieşit pe acolo, speriaţi de cântecele religioase. Ma rog…

Aş vrea să am o zi întreagă, să urmăresc cum coboară cercul de lumină, cum ultima rază de soare se opreşte asupra mormântului lui Rafael (nu am văzut dar aşa scrie într-o carte) cum urcă din nou…

Privesc în trecere mormintele conducătorilor Italiei şi poposesc în faţa mormântului lui Rafael / Raffaello Sanzio, alt pictor care nu a apucat sa îmbătrânească, murind la 38 de ani. De el se leagă o poveste de iubire care este menţionată şi în ghiduri şi pe care am găsit-o mai târziu, detaliată. Deşi oficial Rafael era dat Mariei Bibiena, fiica cardinalului de pe urma căruia trăia pictorul, iar neoficial era afemeiat, Rafael nu a apucat să fie soţul acesteia, din cauza morţii premature a tinerei. Pe de altă parte, povestea spune că a fost căsătorit în taină (ca să nu îşi supere patronul) cu fiica unui brutar din Trastevere, Margherita, sau aşa zisa Fornarina. Aşa cum se întâmplă marilor iubiri ale artiştilor, dacă relaţiile nu supravieţuiesc măcar timpul nu le uită: portretul Margheritei se află şi astăzi în Palazzo Barberini iar cercetările au dezvăluit faptul că aceasta purta, în varianta iniţială a picturii, o verighetă pe deget, acoperită mai târziu de un discipol.

Privesc apoi casetele din care este alcătuită cupola care arată de parcă ieri ar fi fost restaurate. Încerc să îmi imaginez cum erau cu bronzul pe ele dar nu îmi iese. Plăcile de bronz au fost „confiscate” mai întâi în 663, apoi în 1625, de către papa Urban VII Barberini, transformându-se în altă capodoperă, baldachinul din Bazilica Sf Petru. Tot aşa, cupola Pantheonului a fost studiată de către Michelangelo atunci când a trebuit să proiecteze cupola din aceeaşi bazilică.

Dar să mergem mai departe! Dacă vă amintiţi ce am spus la început, e greu să stai pe loc în oraşul ăsta. Şi e total nepotrivit să faci o entorsă. Nu mi s-a întâmplat mie ci unei doamne care tocmai intra în Pantheon. Atenţie, podeaua nu este tocmai dreaptă iar la intrare sunt ceva denivelări, iar cum noi, vizitatorii, nu obişnuim să ne uităm pe jos în astfel de locuri, riscurile accidentării sunt foarte mari. Spun asta pentru că mi-a fost foarte milă şi nici nu am vrut să mă gândesc prea mult la „cum ar fi” să vii la Roma şi să nu poţi merge pe jos…Ceea ce nu are să mi se întâmple mie, chiar dacă, metaforic vorbind, avem de rupt nişte picioare pe acolo.

Urmează să vizităm alte trei mari biserici: Santa Maria Sopra Minerva, Il Gesu şi St Ignazio di Loyola, ca apoi să ne continuăm plimbarea spre un cartier special al Romei, Coppede şi să încheiem minunat ziua în Galeria Borghese.

Acum, când privesc programul acestor zile nu îmi vine să cred cât am putut să facem într-o zi. De aceea mă opresc momentan aici şi voi continua povestea în episodul sau episoadele următoare.

Citeşte şi despre celelalte zile în jurnalul 10 zile la Roma

Bine de ştiut

*În multe biserici trebuie să introduceţi o monedă de 50 de cenţi pentru a vedea cum trebuie marile atracţii, picturi, sculpturi, cupole.

Intrarea la Pantheon e gratuită. E foarte fain să intraţi dimineaţa devreme, când nu e nimeni. Sau noaptea, dacă sunteţi pe acolo iarna. Deschis între 8:30 şi 19:30 de luni până sâmbătă şi până la 18:00 duminica.

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.