Muzeul Guggenheim Bilbao

Muzeul Guggenheim Bilbao

Pe urmele lui Brâncuşi

Când auzeam Bilbao, îmi  imaginam ceva rotund, cu elefanţi trecând alene printre palmieri iar Guggenheim îmi suna a Abracadabra. Realitatea este cam astfel: Bilbao – capitala Ţării Bascilor, în nordul Spaniei, Solomon R. Guggenheim – o fundaţie culturală americană de prestigiu, cu muzee în mai multe ţări. Din colaborarea dintre ele s-a născut un mare muzeu; odată cu necesitatea de a diversifica şi revitaliza activităţile oraşului cu o industrie în declin s-a considerat că nu numai industria poate constitui un factor de dezvoltare ci şi cultura. Bascii au gândit şi realizat  un edificiu modern (arhitect Frank O Gehry) în care se oglindeşte cerul iar fundaţia şi-a pus la dispoziţie experienţa, colecţiile şi programele de expoziţii, alianţele strategice cu Ermitajul şi Kunsthistorisches Museum din Viena. Dintr-o strânsă colaborare internaţională s-a creat o instituţie culturală de renume  mondial ce atrage şi prin forma sa dar şi prin colecţia privată de artă modernă şi contemporană conţinuta.

Amplasată în curbura unui fluviu, cu mult spaţiu liber în jur, amintind de opera din Sydney, construcţia îşi expune volumele ondulate dominate de o floare de metal; arhitectul, admirator declarat al lui Brâncuşi, deci al formelor stilizate, a combinat oţelul, sticla, betonul şi piatra de calcar într-un ansamblu şocant, îmbrăcat în titaniu.

Guggenheim – un fel de Abracadabra pentru extratereştri.

Priveam şi nu-mi venea să cred că acest colos strălucitor, gata parcă să-şi ia zborul dacă nu ar fi atât de greu, a fost realizat numai în patru ani şi nu de extratereştri – care nu ar apărea deloc deplasaţi dacă s-ar prezenta să îl viziteze.

În ansamblul exterior sunt înglobate un pod al oraşului, o pasarelă ce merge deasupra apei şi scări; o galerie traversează apă până la un turn, mărind astfel spaţiul expoziţional. O uriaşă sculptură păianjen – mamă (de Louise Bourget) îşi păzeşte săculeţul cu ouă şi pândeşte lângă scara ce urca spre intrare. Pe pavimentul de sus un căţel gigant – tot sculptură, îmbrăcat în flori naturale (autor Jeff Koons) primeşte vizitatorii ce vin dinspre stradă. Pe lângă muzeu, la o distanţă respectuoasă trece un super tramvai modern. (Era de neimaginat în acel loc un tramvai vienez, cu scaune de lemn). În Bilbao vântul modernizării a bătut puternic.

Interiorul sau limbajul artei moderne

În interiorul atriumului scăldat de lumină albul plafonului coboară pe stâlpi. În marea galerie lungă de 130 de metri şi largă de 30 tronează opera monumentală “Materia Timpului” de Richard Serra, vedeta colecţiei de artă care cuprinde 90 de opere create începând din 1945; curentele reprezentate sunt expresionismul american, adică artă abstractă şi arta brută, arta Pop, arta minimalista, arta informă = fără formă , etc.

Opere de artă de mari dimensiuni (exemplu – lalele de peste cinci metri) şi planuri mari de culoare ne amintesc cât de gângănii suntem şi cât de mari devenim prin creaţie; materialele folosite sunt lemnul (natur, ars, colorat), metalul, plumbul, pământul, paiele, ipsosul, cenuşa, sticla, cristalul, sfoara ba chiar ceaţa. Japoneza Fujiko Nakaya a creat în premieră mondială o sculptură atmosferică din ceaţă artificială, produsă de o mie de ţevi. Fotografii, mesaje luminoase, iconografie extrasă din reviste, forme ciudate, de înţeles sau nu, ilustrează talentul artiştilor de a integra sau/şi transforma banalul în operă de artă..

Vizitatorul ia contact cu arta din a doua jumătate a secolului XX şi, când iese, se mai plimbă din nou în jurul uimitoarei construcţii. Biblioteca, restaurantul, buticul, vin să completeze un cadru accesibil tuturor vârstelor.

Pentru rezervări şi informaţii găsiţi mai multe detalii la www.guggenheim-bilbao.es sau intrebari la informacion@guggenheimbilbao.es. Nu mai ţin minte cât a costat biletul, ştiu ca e valabil toată ziua (între 10 şi 20:00), chiar dacă ieşi. Lunea este închis, cu excepţia lunilor iulie şi august.

Articole similare: Muzeul Teatru Salvador Dali

 

Gustin Gheorgina (numită de toţi cei dragi Ghiocel) a fost profesoară de limba franceză, a pictat şi a călătorit mult în Europa. Pasionată de lectură şi de călătorii, caută în incursiunile sale prin lumea mare bucuriile pe cate ţi le oferă arta, arhitectura sau frumuseţile naturii.