My (London) Eye

My (London) Eye

Ne-a reprezentat la Crosul Pădurii, nu demult. Din cele câteva mailuri le-am schimbat, am intuit la ea mintea ascuţită şi mai ales fineţea cu care observă lucrurile. Aşa că am rugat-o, aflând că pleacă la Londra pentru câteva zile, să scrie un articol la întoarcere. V-o prezint pe Andreea Enache, studentă la  limbi străine în Bucureşti, călător plin de umor şi inteligenţă! (Alina)

Destinaţia mea din această vară a fost, cum reiese şi din titlu, Londra! Deşi îmi doream de ceva vreme să ajung acolo, nu pot spune că era un scop precis, ba chiar, mai degrabă, a fost ceva spontan întrucât, în momentul în care m-au întrebat cei din jur unde mai plec, am răspuns cu seninătate: “LONDRA, vreau să fac poze în cabinele telefonice”.  Bineînţeles că nu era nimic bătut în cuie, eram doar eu şi imaginaţia mea! Între timp, am reuşit să mai conving două persoane să mi se alăture şi am reuşit să strângem ceva bănuţi să putem pleca “în lume”!

  • Cu ce ajungem acolo?

Zis şi făcut! Am căutat biletele de avion cam cu două luni înainte, gândindu-ne că aşa vom prinde cele mai bune preţuri! În mare parte, aşa a şi fost, dând pe biletul dus-întors 140 de euro acesta, în sine, fiind mult mai ieftin, dar deh!, taxele ne omoară! La fel am procedat şi cu rezervarea cazării, apelând la binecunoscutul site “www.booking.com”! După formalităţile vamale, recunosc faptul că ne-a cam luat ceva vreme până am găsit locaţia hotelului, în care urma să ne stabilim “baza” însă oamenii au fost destul de binevoitori şi ne-au ajutat cât au putut, chiar dacă ne-am învârtit puţin!

  •     Unde stăm?

Locul unde am stat, doar în teorie este hotel, practic e mai mult un hostel: ceva cămăruţe mici, o baie comună (bleah!), curățenia comentabilă… Însa, cum noi nu eram interesate de ceva luxos, ci doar un loc unde să punem capul, uşor obosite de călătorie, dar şi nerăbdătoare să degustăm din “Milă Pătrată”, am acceptat senine ceea ce ni s-a oferit! Am plătit pentru această 290 de lire, 3 persoane pentru 6 nopţi (am stat toate în aceeaşi cameră)! A fost destul de okay, mai okay decât ne imaginăm noi, mai ales că noi plecăm dimineaţa în jurul orei 9 şi ne înapoiam noaptea, pe la 10-11, când nu ne doream altceva decât să dormim.

Revenind la britanici, m-au făcut să-mi schimb părerea total despre ei. Îi percepeam drept oameni reci, distanţi şi chiar răutăcioşi cu cei străini (concluzie trasa evident din cele auzite). În schimb, m-au uimit cu amabilitatea lor, cu bunătatea şi chiar cu disciplina! Un exemplu elocvent, din punctul meu de vedere, îl constituie momentele în care, deşi păreai pierdut în imensitatea Londrei, imediat apărea cineva, de te miri unde, care se oferea să te scoată din încurcătură, absolut necondiţionat! La început părea dubios pentru că în România, şi nu aş vrea să generalizez, nu ştiu câţi oameni sunt dispuşi să te mai ajute cu ceva în zilele acestea, fără să-ţi solicite ceva în schimb… Un alt aspect ar fi ca la metrou, pe scările rulante, toţi oamenii îşi ştiau locul: cei care staţionau stăteau pe partea dreaptă, permiţându-le celorlalţi mai grăbiţi să treacă, chestie care pe noi iar ne-a frapat întrucât, deşi era o masă imensă de călători, nu era niciun fel de imbulzeaza! Asta, spre deosebire de cum eram noi obişnuite în Bucureşti!

  • Traseu londonez

Am să prezint, cât pot de succint, programul celor 5 zile avute la dispoziție pentru vizite la obiective:

În prima zi a programului, după ce ne-am instalat la acel “hostel”, am ales să mergem cu arhicunoscutul doubledecker, pentru a vedea cum sunt poziţionate obiectivele, noi având în plan să călătorim mai mult cu metroul pentru care ne-am şi făcut un abonament de 7 zile plătind 30 de lire (depindea de zona în care aveai cazarea, în caz că vrea cineva să ştie, obiectivele cele mai importante sunt în zonele 1 şi 2, noi am stat în 3, preţurile variind în funcţie de acest aspect)! Am ales Original Tour Bus care dura 24 de ore, şi pe care am dat, dacă nu mă înşel, 26 de lire, preţ care includea câteva “walking tours”, precum şi o plimbare cu vaporul pe Tamisa! Aşa că, pentru început, am făcut un tur complet, întins pe 1-2 ore, după care ne-am pus în mişcare; mai degrabă a fost o plimbare şi, cum era deja destul de târziu, nu am reuşit să vizităm decât The National Gallery, acolo unde intrarea a fost gratis şi Trafalgar Square!

Următoarea zi am ales să facem plimbarea pe Tamisa, am trecut pe sub London Bridge (obiectiv care nu mai poate fi vizitat din mai multe motive, unul constituindu-l faptul că, din ce în ce mai mult, este ales de cei care ţintesc să se sinucidă!); am văzut şi vaporul Belfast care acum este muzeu, după care ne-am îndreptat care Greenwich, loc deosebit de frumos, plin de turişti, având un parc gigantic, unde am putut sta “cu un picior într-o emisferă şi cu celălalt în alta”:) Am mai vizitat şi National Maritime Museum, Old Royal Naval College (unde s-au şi filmat câteva scene din “Pirates of the Caribbean”), precum şi Greenwich Market! Ne-am reîntors la locul iniţial şi am încercat să ajungem la Tate Modern Museum, însă am ajuns prea târziu!

Pentru cea de-a treia zi aveam deja rezervare făcută la 4 obiective turistice: London Eye, Sea Life Aquarium, London Dungeon şi Madame Tussauds; rezervarea am făcut-o pe net cu ceva timp un urmă, beneficiind astfel şi de o reducere de 33%, plătind pentru toate “ţintele” cam 57 de lire, o reducere destul de consistenţă, ţinând cont că aproximativ toate aveau preţuri care treceau de 20 şi ceva de lire! Le-am vizitat fix în ordinea în care le-am înşiruit, la două dintre obiective având şi intrare prioritară! Ne-am mişcat destul de repede, mai puţin la London Dungeon unde am stat cam două ore la coadă (ciudat şi interesant în acelaşi timp a fost faptul că la coada aşteptau foarte mulţi bătrâni, împreună cu copii, deşi obiectivul nu era chiar pentru cei slabi de înger)! A fost una din cele mai frumoase zile, am strâns o grămadă de poze de la obiective, fiecare costând cam 6-7 lire (dacă voiai o fotografie oficială şi înrămată) dar, cum noi ne-am gândit că, până la urmă, cu amintirile rămânem, am ales să le cumpărăm.

Ulterior, am ajuns la Piccadilly Circus, o piaţă foarte cunoscută unde se afla şi Ripley’s Believe it or Not!, după care am fost şi pe la Shakespeare’s Globe (just visiting, se desfăşurau într-adevăr piese, însă chiar nu am avut timp să le urmărim, deşi ne-am dorit- atenție, costul este separat!), am făcut poze şi la Big Ben, Westminster Abbey şi tot ce mai era în zonă. Grozav a fost momentul schimbării gărzilor, un obicei extrem de interesant de privit şi da, oamenii aceia chiar SE MIŞCAU!

Fără îndoială că ne-am fi dorit să facem mai multe însă, din cauza faptului că majoritatea obiectivelor erau deschise în intervalul 10-18, nu poţi “accesa” mai mult de 2-3 pe zi, mai ales că absolut toate, fiind realmente fascinante, te ţin prizonier pe puţin 3 ore! Aşa că, din păcate, deşi le aveam în plan, nu am reuşit să vedem Zoo, Tower of London şi St Paul’s Cathedral (dintre cele mai importante)!

Bineînţeles că penultima zi a fost una de shopping (din păcate, am apelat înainte la banii destinaţi acestei îndeletniciri!) Aşa că am fost pe Oxford şi Piccadilly Street şi am încheiat în stil grandios la Hard Rock Cafe Lodon, primul deschis din lume.

Despre mâncare nu vă pot spune foarte multe pentru că, în general, prânzul ne prindea la McDonald’s (cred că le-am vizitat pe toate, până la plictiseală!), iar dimineaţa, à cause d’argent, cam mâncam din traistă! În ceea ce priveşte preţurile, peste tot sunt uşor mai mari decât în Romanica, (dacă mai era vreo îndoială), dar accesibile!

Per total a fost superb şi deşi se zice că nimic nu e perfect, cred cu tărie ca această experienţă s-a apropiat foarte mult de acest concept, aşa că oricând aş reveni aici şi chiar vă sugerez să vizitaţi oraşul!

Articol scris de Andreea Enache.