Am adoptat cartierul Militari!

Am adoptat cartierul Militari!

Vă spuneam încă de ieri că Teatrul Masca s-a alăturat ideii noastre de a adopta un loc, o zonă, un oraş, alegând propriul lor cartier. Mai jos îi lăsăm pe ei să spună cum şi de ce:

Indiferent că ne place să credem sau nu, toţi suntem de cartier! Şi asta pentru că trăim şi ne mişcăm în el. Pentru că cele câteva străzi din jurul blocului şi casei sunt spaţiul în care săvârşim cele mai elementare acţiuni: ne plimbăm, facem cumpărături, stăm la coadă, plătim impozite, căutam medicamente, înjurăm şoferi sau pietoni, ne uităm după domnişoare, bem cafeaua, ne îmbrăcam, dormim… şi toate celelalte! Toate din acest tărâm căruia îi spunem cartier ne sunt familiare şi ne definesc!

De la zgomotul specific din fiecare dimineaţă până la praful de pe trotuare, de la poziţia canalelor şi a gropilor până la clipitul iluminatului public, toate ne sunt apropiate pentru că fac parte din lumea noastră. Au acel parfum de lucru din casă, şi de aceea le acceptăm pe multe cu mult mai multă indulgenţă decât am arăta aceloraşi repere din alte zone.

Ceea ce noi, cei de la Teatrul Masca, am încercat de când ne-am născut în Cartierul Militari, a fost să facem teatru, în particular, şi cultură, în general, pentru ca oamenii  din cartier să le resimtă de acasă! Începând cu sediul nostru, am vrut ca acesta să fie un reper pentru cei din cartier, nu neapărat în sensul de loc de întâlnire, măcar şi numai ca un loc al lor, pe care sa îl simtă aproape, un element la fel de important pentru vieţile lor ca policlinica, piaţa, banca sau şcoala! Toate proiectele pe care le-am propus au avut drept scop crearea unei comunităţi şi conştientizarea faptului că aparţinem, fiecare dintre noi unui loc…am ţinut să ne strângem la teatru de Ziua României, de Dragobete, de Ziua Îndrăgostiţilor, de Sfântul Nicolae, de Paşte, de Crăciun, de Anul Nou şi am folosit orice eveniment care ne putea oferi ocazia de a fi împreună!

Rezultatele? Se văd… sunt câteva momente din an în care sala noastră amfiteatrul sau curtea noastră devin neîncăpătoare pentru cei din cartier care îşi aduc copiii să vopseasca ouă sau să împodobească Bradul de Crăciun! Şi dacă pentru momente atât de delicate şi de preţioase locuitorii cartierului aleg să se întâlnească AICI, aceasta înseamnă ceva! Înseamnă că teatrul a devenit casa omului gospodar – în care se strângeau toţi pentru curăţenie şi masă bogată; a devenit răscruce – pentru că la răscruci se mai opreau oamenii să schimbe o vorbă şi să simtă încotro şi dincotro adie vântul; a devenit vatră – pentru că aici se ţineau sezătorile şi se spuneau cele mai bune poveşti!

Nu ştim dacă noi am adoptat cartierul în care am renăscut sau dacă el ne-a adoptat pe noi! Dar pentru că îi ştim poftele, meandrele, dar şi năravurile, vă invităm să ADOPTAŢI CARTIERUL MILITARI!

Cristinel Dâdăl – Teatrul Masca