Declaraţia de fericire (10)

Declaraţia de fericire (10)

Ieri am avut o zi fugarită la maxim, aş fi putut trece pe lângă ea fără să apuc să mă bucur conştient de marele motiv de fericire ce o marca. Dmineaţă am pregătit în viteză un articol, apoi am fugit la dentist, unde am avut un eşec maxim: după o oră jumate de stat cu gura la bec şi pregătiri minuţioase pentru luarea amprentei, nu am suportat în gură tăviţa umplută cu pastă. Scoţând-o înainte de vreme şi rostind vorbe neînţelese asupra ciuvetei bineînţeles că mi s-a umplut toată gura cu smacul ăla albastru, pe care a trebuit să îl aştept apoi să se întărească, salivând cu gura căscată, precum un câine speriat, pentru a fi într-un final jupuită de prin interiorul şi exteriorul gurii. Am fugit apoi la Vinexpert, de unde am luat vinurile pentru tombola de sâmbătă şi m-am oprit la Mall, unde trebuia, cu buget limitat, să încropesc o costumaţie pentru Petra, care are concurs la pian sâmbătă. Greu, greu, m-au trecut toate căldurile! Sarafan maro sau mov? Albastru sau portocaliu? Cămaşă sau o bluziţă? Da dres asortat aveţi? Aoleu, stai că nu pot să o duc în bocanci, cizmuliţe de unde? Îmblănite sau nu? Oooof, greu cu fetele astea! După lupte seculare care au durat cam o oră, am plecat învingătoare spre casă unde mă aşteptau rahaţii lui Lizzy din curte, masa de prânz, discuţiile despre “de ce nu pot să am şi eu un telefon mobil”, vasele, temele, ghiozdanul, declaraţia de fericire de ieri (de scris), mailurile nerăspunse, vreo două telefoane, conferinţa de presă organizată de TAT, revederea cu câţiva oameni faini, o vizită în cele mai frumoase camere din Grand Hotel Continental (minunate!), bucate thailandeze foarte gustoase şi, în toată această învălmăşeală, puţin răgaz să ne spunem şi noi “la mulţi ani!”.

Ieri s-au împlinit 11 ani de când am zis da la starea civilă şi chiar dacă nu am apucat să sărbătorim decât cu un pahar de vin la lumina lumânării (pentru că Enel a considerat că trebuie să contribuie la o atmosferă romantică!) tot consider că am fost fericită. Cum să nu fii fericită cât te uiti la omul care a stat alături de tine, la bine şi la greu (pe bune!), în toţi aceşti ani?

Pe voi ce v-a făcut fericiţi ieri?

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.