Cu LumeaMică prin SalzburgerLand (5)

Cu LumeaMică prin SalzburgerLand (5)

Am lăsat în aer excursia de la începutul verii alături de cea mică. Ştiind că mă apropiam de final am simţit nevoia să mai trag de timp, pentru că de fiecare dată când scriu îmi reînvie senzaţiile şi bucuriile zilelor de călătorie. Să reluăm aşadar de unde am rămas.

După zilele întunecoase şi ploioase din Valea Gastein Murphy îşi face simţită cu graţie prezenţa: iese soarele fix când trebuie să ne facem bagajele! Mai avem doar jumătate de zi în care putem să ne bucurăm de reîntâlnirea cu vara. Iar doamna de la pensiune îşi arată partea mai puţin riguroasă şi nemţească (firesc, e irlandeză!) şi ne sugerează să facem un check out târziu, compătimindu-ne pentru zilele de-a dreptul oribile pe care le prinseserăm într-o regiune atât de frumoasă.

Bântuim prin oraş, cumpărăm mici cadouri, ne mai oprim puţin în parc, mai jucăm o partidă de şah şi în cele din, urmă plecăm resemnate spre gară, cu destinaţia Salzburg.

Ajunse acolo, Hercula se pune din nou în acţiune şi este cel mai serios provocată de pasarela care traversează gara, pe care trebuie musai să o învingem pentru a ajunge la pensiune. În pliant se recomandă celor cu bagaje grele să ia un taxi dar eu nu şi nu, Batman, Batman, nu mă las intimidată, mi-ar fi prea ciudă să cheltui din buget când ştiu că pensiunea e la o aruncătură de băţ. Singura problemă e că valiza mea cântăreşte cât un buştean, nici urmă de băţ! Cert e că până ajung pe partea cealaltă simt că îmi dau duhul de efort, iar Petra de râs. Cred că am mai scris pe undeva prin articolele anterioare că, din dorinţa de a nu mă încărca cu mai multe genţi am luat doar una şi bună. Vorba aia bătrânească: o mână pe bagaj, una pe copil! În fine, scap de un final tragic pe pasarela din Salzburg (îmi şi imaginez titlurile în ziare!), supravieţuiesc şi urmăm traseul, amănunţit explicat în scris, către pensiune. Am avut dreptate, e foarte aproape, am ajuns!

Afară e încă soare aşa că nu facem prea mulţi purici prin cameră şi dăm fuga în oraş. Urmează să ne petrecem aici trei nopţi, adică prea puţin pentru câte ar fi de făcut şi de văzut. Motiv pentru care am ales cele trei obiective principale pentru a o încânta pe Petra şi despre care vă voi povesti data viitoare:

  1. Castelul Hellbrunn şi grădinile sale jucăuşe
  2. Grădina Zoologică
  3. Muzeul pentru copii Haus der Natur

La acestea bineînţeles că s-au mai adăugat, fără să le alocăm prea mult timp, Castelul din Salzburg sau Grădinile Mirabell, o plimbare prin centru, pe lângă statuia şi casa lui Mozart şi ale nimicuri.

La fortăreaţă am ajuns la apus, după o scută hălăduială pe străduţele pietonale. Nu am făcut decât să urcăm cu funicularul şi să admirăm una dintre cele mai frumoase privelişti pe care le cunosc în Austria (natură + oraş la pachet). Iniţial nici nu intenţionam să urc dar Petra, de cum a văzut imaginea semeaţă a castelului, nici nu a vrut să conceapă că nu va ajunge acolo. Pentru grădinile Mirabell am rezervat o dimineaţă plăcută, acestea fiind cumva pe traseul autobuzului ce ne aducea de la pensiune spre centru. Mai puţin impresionată de flori sau statui şi mai încântată de nişte tobogane aflate în imediata apropiere, Petra s-a zbânţuit fericită în timp ce eu am prins încântată un fir de wireless.

Pentru mine revenirea la Salzburg, după vreo zece ani, a fost o mare bucurie. Oraşul m-a impresionat la fel de mult ca în 2001 şi culmea e că am reţinut detalii pe care acum le-am regăsit cu plăcere (am scris despre zilele respective aici). Cu diferenţa că acum a fost vară, iar ploaia şi frigul ne-au lăsat definitiv în pace! M-aş întinde prea mult dacă m-aş apuca să vă povestesc detalii şi despre cele trei obiective, aşa că le voi dedica un articol separat, săptămâna viitoare!

Până atunci poţi citi şi episoadele anterioare:

Episodul 4

Episodul 3

Episodul 2

Episodul 1

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.