Iarnă autohtonă cu miros de fum

Iarnă autohtonă cu miros de fum

Pentru că nu mă pot hotărî  între Bansko (care e de sezon, dar mă frustrează că nu ştiu ce alt revelion ieftin la ski s-ar mai putea), şi un litoral nordic de Mare Neagră tot de la bulgari (care nu mai e de sezon, dar e fain de tot) şi pentru că am o poftă de-mi plouă în gură de o iarnă cu zăpezi d-alea de scârţâie, nu seacă şi uscată ca asta, m-am hotărât să scot de la naftalină un Plaiu Foii, curat, sincer şi românesc, că tot e în preajma zilei naţiunii.

Mai mult, pentru că am recitit aici poveşti de iarnă, şi mi-a mirosit a covrigi fripţi pe plită şi a lemne în sobă…  clar vreau să vă zic de Plaiu Foii.

La plaiu ăsta se ajunge uşor, şi dacă nu mă credeţi, noi am ajuns cu maşina la o dubioasă oră trei noaptea. De fapt eu am mers la Plaiu Foii aşa: Bucureşti via Paris, că tocmai mă întorceam dintr-o delegaţie chinuită, în care într-o săptămână de Paris n-am văzut… mai nimica.

Dar să mă întorc la oile autohtone: deci, cobori la Otopeni, te ia maşina, mergi spre Braşov, faci stânga înainte de Predeal, Râşnov, Zărneşti şi mai mergi un pic. Acuma, serios, nu ştiu să vă zic drumul, că era noapte. 2-3 noaptea, mai precis, dar dacă ne-am descurcat noi fără ţipenie de om de întrebat, apoi musai se ajunge uşor.

Cât despre cazare, vă spun clar de pe acuma, dacă n-aveţi 20 de ani sau sub, şi chef de aventuri, nu mergeţi la cabană de-aia de are sobe, mai multe paturi în cameră şi apă caldă cât să te speli pe dinţi cu ea. (Ştiu că unii mai norocoşi au făcut şi duş, eu eram spălată cu apă de Paris care ţine minim trei zile curăţenia pe tine, deci nu mi-a mai trebuit.)  Însă în zonă sunt mai multe variante de cazare, sunt sigură că puteţi găsi ceva mai confortabil. O idee este chiar casa de vacanţă despre care v-a povestit Octavia aici.

Sobele scoteau fum prin toate părţile, căldură mai puţin, camerele înghesuite ca pe vremuri în tabere, loc de aventuri amoroase pe sub pături nu, decât, revin, dacă sunteţi studenţi în primii ani şi sunteţi obişnuiţi de la cămin.

Eu la vârsta venerabilă la care mă aflu, n-am gustat cu acelaşi entuziasm… pitorescul situaţiei.

Însă toată povestea a fost cu final fericit, ca-n filme,  am jucat până n-am mai putut mim şi un joc fain în care omori partenerii de joc şi dup-aia nu trebuie să te ghicească nimeni (relax, nu-i omori pe bune), s-au băut diverse licori, s-au făcut grătare afară la minus-nu-ştiu-câte grade (plecăciuni gratargiului care… în mod curios s-a încalzit cu bere pe toată durata grătăritului).

A fost un weekend cu bătăi cu bulgări, cu plimbări în zăpadă, cu făcut baie în râu (!!!)… Ştiţi voi vorba din bătrâni? Cine poate oase roade / cine nu, nici carne moale! Cu fotbal pe zăpadă pentru băieţi, cu munţii-n ochi de cum te trezeşti de dimineaţă, cu nasuri roşii, căţei de cabană supra-dimensionaţi şi tropăit de bocanci.

A fost iarnă şi frumos.

 

Ina a absolvit psihologia şi după un parcurs profesional în câteva multinaţionale, a ales să-şi asorteze studiile cu munca absolvind astfel şi un master în comunicare. De călătorit e îndrăgostită de când era copil, de aceea a decis să împărtăşească impresii din incursiunile sale.