Fecioara, regele şi rugul (VI)

Regi, incoronări, viţă de vie si şampanie. Reims, Champagne-Ardenne,  à moins d’une heure de Paris!

Întemeiat de un trib celt al Galiei în ultimul secol î. d. H. oraşul s-a aliat cu romanii şi a devenit un puternic centru comercial. Locuitorii săi, în majoritate meşteşugari i-au adus prosperitate. Ruinat apoi de Franci şi Alamani, oraşul a fost reconstruit de Diocleţian deoarece era situat la o intersecţie de drumuri comerciale ale imperiului şi un punct strategic în acelaşi timp. Cultivarea neîntreruptă a viţei de vie timp de 2000 de ani, descoperirea procedeului fabricarii şampaniei (Dom Perignon la Hautevilles, sec. XVII- XVIII), au făcut ca regiunea Champagne-Ardenne să fie bogată şi cunoscută în lumea întreagă. Bisericile, palatele, monumentele, locuinţele, instituţiile din Reims o dovedesc. Reims era şi a rămas un oraş ce îi putea primi cu mândrie pe nobili şi pe viitorii regi ai Franţei.

În catedrala Notre Dame au fost încoronaţi 30 de regi, începând cu botezul lui Clovis şi ai celor 3000 de supuşi ai săi. Inima oraşului bate în catedrală.

Însăşi biografia ei demonstrează că vicisitudinile nu pot învinge dorinţa de a nu pierde nimic din ceea ce au făcut înaintaşii şi face parte din fiinţa naţională. La început a fost o bazilică antică, apoi o catedrală carolingiană mărită şi transformată, mistuită de un incendiu şi în sfârşit, în acelaşi loc, în 1211 s-a început construirea catedralei actuale, rămasă neterminată până astăzi. Între anii 1914 – 1918 a fost intens bombardată, aproape distrusă, iar renaşterea ei prin lucrările de restaurare durează încă. Statui amputate sau decapitate – Frumosul Isus –  sunt şi vor fi readuse aproape de forma iniţială.

Interiorul catedralei este slab luminat iar vitraliile aproape la fel de de înalte ca arcurile gotice îşi dezvăluie întreaga lor frumuseţe. Alături de temele religioase în vitralii sunt înfăţişaţi şi locuitorii regiunii în procesul activităţilor lor principale (ca  în catedrala de la Bourges), legate de cultivarea viţei de vie şi producerii vinurilor.

Prezenţa operei artistului Marc Chagall – vitralii sunt ale lui- ilustrează continuitatea manifestării artei sacre în epoca modernă. Numeroasele panouri explicative luminate informează asupra trecutului catedralei, strâns legat de istoria Franţei. Faţada este împodobită cu vitralii şi statui ce prezintă episoade din viaţa Mariei iar în galeria regilor, Clovis primeşte botezul înconjurat de regi din toate dinastiile, încoronaţi la Reims.

În partea inferioară a stâlpilor din structura portalurilor se află alături de personaje biblice faimoşii îngeri surâzători, ce îi privesc pe credincioşi cu blândeţe. Se spune că sunt unici. La o masă erau trei persoane în vârstă care puteau fi abordate în legătură cu detaliile şi semnificaţia lor. Am vrut să le spun că am mai văzut un chip blând şi zâmbitor la Bamberg (Germania ) – statuia Sfintei Kunigunda, pe podul de lângă vechea primărie. Numai că priveau cu atâta mândrie la mulţimea de turişti ce se mişca în linişte prin catedrală şi în piaţa din faţa ei încât nu am vrut să le fisurez această credinţă. Am ieşit în soarele blând – la nouă seara în Franţa poate fi soare –  şi am privit mult timp catedrala. Arcurile ce sprijină acoperişul format din mai multe corpuri se termină cu mici chioşcuri ce adăpostesc statui de îngeri de unde denumirea de “Catedrală a îngerilor”. Printre detaliile care particularizează edificiul se găsesc în interior, pe reversul faţadei, statui ce istorisesc despre Ioan Botezătorul şi Masacrul Inocenţilor. Păsări şi animale din piatră (elefant, căţel, lup, ţap ) sunt fie garguie fie paznici la înălţimi diferite, în exterior. Notre Dame din Laon, are şi ea garguie – hipopotam şi boi lângă turle. În componenţa exteriorului Sagradei Familia din Balcelona sunt păsări.

Tot în interior, pe stâlpi, se sprijină trei rânduri de bolţi, ca la Sfântul Stefan din Metz. Statuia Ioanei d’Arc în armură evocă opera ei, încoronarea lui Carol al-VII-ea, moment decisiv în istoria statului francez ( vezi Fecioara regele şi rugul III)

Şi în timpuri moderne catedrala şi-a păstrat rolul de simbol naţional: sub bolţile ei s-au întâlnit generalul de Gaulle şi Conrad Adenauer după cel de-al doilea război mondial, pentru a celebra reconcilierea dintre Franţa şi Germania.

Pe partea stângă, în exterior se află machetele unor dispozitive cu care s-a construit catedrală, un personaj în costum de epoca le face să funcţioneze iar mai departe, tot pe stânga, în faţa portalului, fixată în paviment, este o placă pe care locuitorii oraşului Reims şi-au scris dorinţa de a lupta împotriva sărăciei, mizeriei şi umilinţei!

În faţa catedralei este, la mică distanţă, Centrul de Interpretare şi o casă a şampaniei, magazin ce conţine şi vinde o mare diversitate de sortimente, la multe preţuri. În spatele catedralei este un frumos parc iar în dreapta ei, palatul Tau – sec. XVII –  muzeu în prezent, expunând vestigiile, tapiseriile originale şi tezaurul catedralei martir.

Ioana a înţeles că la Paris ar trebui să fie sediul regalităţii şi după încoronare a purces spre acesta numai că a fost înfrântă iar la Compiegne, mai rău de atât.

Revenind la prezent, despre Reims nu putem vorbi numai despre istorie căci renumele lui se datorează unei băuturi foarte cunoscute – şampania. Aceasta are aici un trecut, prezent şi viitor glorioase. Dar vă povestim vineri mai multe despre şampanie!

Bine de ştiut: Reims e la doar 45 de minute de Paris, cu TGV-ul. Opt dus-întorsuri cotidiene sunt prevăzute.

Citeşte şi episodul Iepisodul IIepisodul IIIepisodul IV, episodul V, episodul VII, episodul VIIIepisodul IX

Gustin Gheorgina (numită de toţi cei dragi Ghiocel) a fost profesoară de limba franceză, a pictat şi a călătorit mult în Europa. Pasionată de lectură şi de călătorii, caută în incursiunile sale prin lumea mare bucuriile pe cate ţi le oferă arta, arhitectura sau frumuseţile naturii.