Fecioara, regele, rugul şi şampania (VII)

Fecioara, regele, rugul şi şampania (VII)

Que le champagne coule à flots! 

În episodul anterior am povestit despre renumele şi importanţa istorică a oraşului Reims şi am promis că voi reveni cu mai multe detalii despre o băutură foarte cunoscută, legată de acesta: şampania.

Fabricarea şampaniei a cunoscut etape şi metode ingenioase ce au îmbinat tradiţia cu inovaţia. Băutura folosită în ocazii festive şi nu numai, al cărei procedeu de fabricaţie a fost descoperit în secolele XVII – XVIII,  nu putea fi transportată. Multe sticle explodau chiar şi în pivniţe, de aceea nu călătorea dincolo de Europa. Nicole – Barbe Cliquot – Ponsardin, cunoscută ca “Văduva”, a transformat o afacere de familie într-o firmă recunoscută în toată lumea – Veuve Clicquot Ponsardin. Antoine de Muller, unul din angajatii Maison Clicquot a găsit metodă de a îndepărta sedimentele ce dăunau băuturii:  astfel aceasta a plecat pe oceane şi mari.

Pe scurt, drumul de la struguri la şampanie trece prin următoarele faze: din soiurile de struguri Chardonnay, Pinot Noir şi Pinot Meunier, culeşi şi curăţaţi manual, presaţi uşurel şi uniform de trei ori se obţin prin două fermentaţii cu adaosuri de zaharoză şi acid malic trei vinuri. Amestecate în proporţia dorită de fiecare “casă”, ele fermentează din nou învechindu-se – minimum nouă luni, maximum zece ani –  în sticle prevăzute cu un cilindru din material plastic în care se colectează reziduurile, la răcoare şi întuneric. Urmează transferarea lor în stive, în poziţie înclinată şi rotirea zilnică, manuală sau cu ajutorul maşinilor. Pentru “curăţirea” lichidului se introduc sticlele într-o saramură cu temperatura de minus 25 de grade (degorjare), iar la deschidere gazul acumulat expulzează dopul cu depunerile îngheţate. Se completează sticla cu o şampanie mai veche, cu zahăr şi coniac. Închiderea cu dopul de plută, capacul metalic şi împletitura din sârmă desăvârşesc procesul de fabricare. Şampania a evoluat de la dulce (rarisim în prezent) spre sec, datorită mai ales cerinţelor englezilor şi americanilor.

Au fost certuri, răscoale şi dezbateri, sunt legi care protejează atât fabricarea cât şi calitatea şampaniei dar metoda “champenoise” s-a răspândit şi în alte ţări cunoscând alte denumiri: Cava în Spania şi Talento sau Metoda Tradizionale, Metoda Classica, în Italia. E bine de ştiut. Şi de mers la Reims.

Citeşte şi episodul Iepisodul IIepisodul IIIepisodul IVepisodul V, episodul VIepisodul VIII, episodul IX

Gustin Gheorgina (numită de toţi cei dragi Ghiocel) a fost profesoară de limba franceză, a pictat şi a călătorit mult în Europa. Pasionată de lectură şi de călătorii, caută în incursiunile sale prin lumea mare bucuriile pe cate ţi le oferă arta, arhitectura sau frumuseţile naturii.