Declaraţia de fericire (54)

Declaraţia de fericire (54)

O să râdeţi de mine sau o să mă judecaţi aspru, asta e, dar trebuie să vă spun: i-am dat voie ieri Lumii Mici să îşi ia telefon la şcoală, ba mai mult, i-am şi încărcat cartela. Plângea de vreun an după telefon, din motive pe care eu, ca adult dependent de aşa ceva, ar fi trebuit să le înţeleg. Am stat şi m-am gândit că tot ceea ce gândeam legat de “necesitatea” de a avea un telefon sau nu, de faptul că s-ar putea să-l piardă din prima zi, de problemele pe care şi le-ar putea face la şcoală… şi ştiţi ceva? Mi-am dat seama că toate acestea erau problemele altora, nu ale mele. Aşa că ieri am zis da şi am dat o porţie mare de fericire Lumii Mici.

Asta îmi aduce aminte de un bilet pe care l-am primit de la copil, în care scria: “iubirea mea nu se măsoară în jucării” – nu vă emoţionaţi, ăsta e maxim de diplomaţie într-un moment lipsit de conflict, pentru că, atunci când nu-i iau, ce i se citeşte în ochi nu vreau să traduc… 🙂

Copiii voştri când sunt cei mai fericiţi? Vreau un raspuns sincer…

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.