Precizie nemţească sau… separarea gunoiului

Precizie nemţească sau… separarea gunoiului

Lorena a scris deja, acum ceva timp, despre faptul că LumeaMare susţine campania Blogal Initiative ale cărei obiective sunt de a strânge un număr cât mai mare de entuziaşti care să promoveze acţiunea colecteazaselectiv.ro. Imediat ce am văzut articolul şi campania mi-am amintit de un mail primit de la Iulia, în care aceasta îmi povestea pe scurt cât de riguroşi sunt nemţii la separarea gunoiului, aşa că am rugat-o să vină cu mai multe detalii, pe care le veţi găsi şi care vă vor uimi în articolul de mai jos. 

Înainte de asta vreau doar să îţi amintesc că nu este suficient să vorbim vorbe şi că, pentru a schimba ceva ar trebui să trecem şi la acţiune. Nu uita că cei care vor aduce la punctele de colectare minim 10 deşeuri de ambalaje vor primi un tichet răzuibil cu un cod ce le poate aduce un Ford Ka la finalul campaniei. Toate tichetele răzuibile au un cod unic de identificare. Acest cod trebuie înscris pe siteul www.colecteazaselectiv.ro.

Mai mult de atât, cei care scriu pe blogul personal despre această iniţiativă pot câştiga o campanie de promovare a blogului propriu prin BlogalInitiative.ro. Mai multe detalii aici

Acestea fiind spuse, hai să vedem ce avem de învăţat de la nemţi:

Nu m-aş fi gândit poate să scriu despre asta, dacă anul trecut cand am fost în România nu aş fi abordat întamplător, într-o discuţie cu nişte amici, tema separării gunoiului. Cineva m-a privit atunci cu ceva neîncredere şi m-a întrebat oarecum impertinent: Cum… şi voi băgaţi mâinile în gunoi pentru asta?

Nu, nu trebuie să îţi murdăreşti mâinile cu separarea gunoiului. Ideea este să nu îl amesteci de la bun început! Şi când vorbesc despre “gunoi”, nu mă refer doar la ceea ce oamenii în general numesc gunoi, ci la toate deşeurile, la tot ceea ce nu ne mai trebuieşte în casă sau în gospodărie, la recipientele care rămân după ce am renovat casa, la ambalajele de tot felul, la resturile menajere, la mobila veche sau pe care pur și simplu nu o mai dorim, la electronicele uzate, la hăinuțele sau pantofiorii care au rămas mici copiilor, la medicamentele expirate, la sticle și obiecte din sticlă, la baterii vechi, la becuri defecte, la CD-uri şi la multe alte lucrurile pe care nu le percepem ca fiind gunoaie, dar de care la un moment dat vrem sau trebuie să ne debarasăm. Şi atunci, întrebarea pe care ne-o punem este : ÎNCOTRO cu toate acestea?

Înainte de a vă face cunoscut răspunsul german la întrebarea aceasta, am să enumăr pe scurt câteva fapte şi date pe care le-am găsit într-o revistă a organizaţiei Greenpeace, care subliniază nu numai importanţa separării gunoiului, dar arată valorea de necontestat a resurselor recuperate prin prelucrarea corespunzătoare a acestuia:
– fiecare locuitor al Germaniei produce în medie 450 kg deşeuri pe an
– cota de reciclare a hârtiei este de 83%. Hârtia veche se poate de pâna la 5 ori reprelucra.
Prețul unei tone de hârtie veche este de ca. 100 Euro
– cota de reciclare a sticlei este de 82%. Anual sunt prelucrate mai mult de 3 milioane de tone sticlă reciclată
– o tonă PET – recipiente costă ca. 400 Euro. Cel puţin jumătate din PET–urile reciclate sunt presate şi exportate în Asia. Acolo sunt topite, iar masa rezultată este prelucrată în fibre de polyester din care se confecționează… pulovere moi
– față de 1990, anul în care s-a interzis depunerea gunoaielor în depozitele de deşeuri, a scăzut emisia de metan cu ca. 80%

În Germania se pune mare preţ pe separarea deşeurilor. Este adevărat că aici există un mecanism foarte bine pus la punct, care îi pune la îndemână individului posibilitatea de a separa gunoiul, fără mare efort. Fiecare familie/gospodărie primeşte de la municipalitate 3 containere: unul verde, unul albastru şi unul negru (acestea sunt din material plastic şi sunt fie în întregime în culorile de mai sus, fie sunt negre şi au capacele colorate ).

Regula după care le foloseşti e destul de simplă: în cel albastru se pune hârtia, în cel verde resturile biodegradabile iar în cel negru orice fel de gunoi care nu are valoare de reciclare sau nu mai poate fi reciclat. Acesta se numeşte “gunoi sălbatic” (asta ar fi traducerea din germană) şi este singurul gunoi pentru ridicarea căruia plăteşti taxe la municipalitate. Toate aceste containere sunt ridicate periodic, cel verde în fiecare săptămână, cel albastru odata pe lună. Cu cel negru e puţin mai complicat: în funcție de numărul de persoane sau de cantitatea de gunoi nereciclabil pe care estimezi să o produci, poţi contracta cu municipalitatea să-ţi fie ridicat gunoiul în fiecare săptămână (containerul este atunci în întregime negru), la fiecare 2 săptămâni (containerul are capac roşu) sau odată pe lună (containerul are capac alb). Desigur taxele pe care le plăteşti la municipalitate depind de culoarea capacului containerului cu “gunoi sălbatic” şi de aceea, dincolo de constiinţă şi respect pentru mediu, presiunea asupra portofelului propriu îşi spune cuvântul. În fiecare zonă a oraşului vin maşinile care ridică gunoiul într-o anumită zi a săptămânii, iar programul poate fi descărcat de pe pagina web a primăriei, astfel că fiecare individ ştie când să scoată containerele la marginea trotuarului. Cam aşa arată străzile în ziua în care vin maşinile de gunoi:

Iar aceasta este versiunea maşinii de gunoi, pe care mi-a pus-o la dispoziție băieţelul meu, atunci când m-am plâns că nu am o poză adecvată. Deşi între timp am reuşit să fac mai multe, am să o inserez şi pe aceasta şi ca mulţumire asistentului meu mititel, dar şi ca un semn al seriozităţii cu care trebuie să tratăm necesitatea de a transmite copiilor grija pentru planeta noastră minunată.

Nu este deloc dificil să te descurci doar cu containerul cu capac alb (care se ridică odată pe lună) dacă nu arunci în el gunoaiele care pot fi reciclate şi anume ambalajele din plastic sau metal (cum ar fi conservele sau dozele de la băuturi), PET-urile de unica folosinţă, tuburile goale de pastă de dinţi sau cremă, cutiile de lapte sau sucuri etc. Pentru acestea există un container galben care în multe localităţi este înlocuit de sacii galbeni. Aceştia se primesc gratuit de la numeroase oficii, de la unele farmacii, de la primăriile de sector sau alte locaţii.

Sacii galbeni sunt ridicaţi la fiecare două săptămâni şi nu se plăteşte suplimentar pentru aceasta, deoarece municipalitatea finanţeaza acest serviciu cu banii pe care îi obţine din valorificarea materialelor reciclabile.

Sunt anumite “gunoaie” care nu-şi au locul în niciunul dintre containerele de mai sus, cum ar fi bateriile, CD-urile, dopurile de plută, becurile sau medicamentele vechi. Pentru fiecare dintre acestea există însă soluţii. Cam fiecare magazin care vinde baterii, becuri sau CD-uri are locuri amenajate unde poţi să le depui pe cele uzate sau folosite. Mai toate şcolile participă la reciclarea materialelor, de aceea nu e deloc exclus să găseşti în şcoală cutii cu CD-uri vechi sau dopuri de plută. Medicamentele vechi se duc înapoi la farmacie, dar dacă e vorba de doze rezonabile pot fi aruncate şi în “gunoiul sălbatec”.

Pentru sticle sau obiecte din sticlă există containere speciale unde sticla este colectată în funcţie de culoare.

Oriunde ai locui în oraş, găseşti precis pe o rază de 500 de metri astfel de containere. Acolo poţi duce sticlele goale oricând îţi place sau ai timp, nu există un program anume, containerele fiind ridicate atunci când s-au umplut.

Dacă te-ai săturat de mobila veche sau demodată și vrei să scapi de ea, există două posibilităţi. Poţi să o duci tu însuţi la un centru de reciclare, dar asta e complicat în cazul în care chiar ai hotărât să-ţi redecorezi toată casa, pentru că îţi trebuie un mijloc de transport adecvat. Sau, mult mai comod, suni sau scrii un email la municipalitate.

De fapt cel mai simplu este online, pentru că acolo găseşti un formular unde poţi să spui ce ai de aruncat: mobilă, covoare, electronice. Municipalitatea îţi trimite un email de confirmare cu data la care vor trece să ridice ceea ce nu mai vrei tu să ai (de obicei asta durează 7-14 zile). Ceea ce îţi rămâne de făcut este să scoţi în stradă bunurile respective în seara zilei de dinainte (până cel târziu la ora 7 dimineaţa a zilei din confirmare). Poţi pleca liniştit la serviciu, nu trebuie să ajuţi în vreun fel sau să mai discuţi cu muncitorii care încarcă.

Poate ar fi interesant de spus că mobila sau electronicele care au fost scoase pe stradă pot fi luate de alte persoane cărora li se par încă folositoare. Nu este interzis şi nu este ruşinos. Dacă proprietarii mai sunt pe afară, este politicos să întrebi totuşi. De obicei aceştia se bucură pentru că arăţi interes. Pentru că nemţii au obiceiul să renunţe la lucruri care mai sunt bune, doar pentru că nu mai sunt moderne sau s-au săturat de ele, este o practică destul de răspândită să te opreşti, să te uiţi şi să iei ceva dacă îţi place.

Dacă tot ai mobilă nouă şi ai hotărât să-ţi schimbi şi garderoba sau copiii au crescut şi ţi-au rămas după ei câteva lăzi cu haine sau pantofi care sunt în stare bună, e mare păcat să le arunci. Mai bine le duci la containerele speciale patronate de Crucea Roşie.

Acestea vor fi sortate şi trimise copiilor sau oamenilor cu care soarta a fost mai puţin darnică. În Germania munca voluntară este foarte răspândită şi cei mai multi membri ai organizaţiei Crucea Roşie sunt “membri de onoare”, oameni inimoşi de toate vârstele, care îşi iau din timpul lor ca să dea o mână de ajutor acolo unde este nevoie.

Chiar, uitam: şi jucăriile de care vrei sau poţi să te desparţi poţi fi lăsate în containerele Crucii Roşii. Aproape pe lângă fiecare container de sticle există şi un container de haine, aşa că nu-ţi trebuie decât puţină bunăvoinţă ca să găseşti unul în apropierea ta şi cu un drum să le rezolvi pe amândouă.

Dacă totuşi vrei să valorifici tu singur hainele care nu-ţi mai trebuiesc, serviciul de porţelan de la nuntă, bicicleta copilului sau fotoliul rămas de la bunica, se organizează cam în fiecare lună în diferite locaţii târguri cu acest scop unde persoane private pot să vândă şi să cumpere, cam cum sunt în România talciocurile.

Există încă multe lucruri de spus despre “gunoaiele” mai pretenţioase (cum ar fi materialele de construcţii, recipientele de la substanţe periculoase etc.) dar poate am să vă mai povestesc altă dată despre asta. În orice caz, dacă ai dubii asupra modului în care poţi să te debarasezi de anumite materiale, trebuie neaparat sa le duci la un centru de reciclare. Fiecărui oraş aparţin mai multe astfel de centre, chiar dacă sunt situate de obicei în afara orașului. Acolo au containere pentru orice fel de situaţie şi te sfătuiesc foarte bine ce să faci si cum să sortezi ceea ce vrei să arunci. Pentru unele gunoaie trebuie să plăteşti taxe (destul de mici), dar cele mai multe sunt primite gratuit deoarece costurile sunt compensate fie din impozitele către municipalitate fie prin valorificarea deșeurilor reciclabile care constituie în realitate adevărate comori.

Mi-e clar că în România nu este încă posibilă sortarea gunoiului în acest mod, pentru că nu există încă logistica necesară, dar sunt sigură că şi la noi se găsesc destui oameni conştiinciosi şi constienţi de importanţa acestei activităţi care nici măcar nu implică cine ştie ce efort sau… murdărirea mâinilor. Este suficient să-ţi cumperi un coş de gunoi cu două sau trei compartimente, un coş din acelea care se deschid prin apăsarea pe o pedala şi tot ce ai de făcut este să dai drumul gunoiului mai la stânga sau mai la dreapta, na, în funcţie de… longitudinea care caracterizează gunoiului.

Lăsând gluma la o parte, e mai ales chestiune de voinţă. Trebuie doar să vrei! Nu trebuie să te gândeşti doar la tine, am scăpat de gunoiul din casă, mi-e bine şi am loc. Trebuie să te întrebi ce se întâmplă cu gunoiul produs de tine, cu gunoiul produs de vecina, cu gunoiul produs de toţi locuitorii orașului tău, cu gunoiul produs de 7 miliarde de oameni.

– Ştiai că anual mor (PENTRU TOTDEAUNA) între 20.000 și 30.000 de specii de plante şi animale?

– Ştiai că omul este în cea mai mare parte responsabil de moartea acestora?

– Ştiai că în ultimii 100 de ani au murit din pricina omului mai multe specii de plante şi animale decât în ultimii 65 de milioane de ani?

– Îţi aminteşti că nu ai fost tu primul pe planetă? Mă îndoiesc că vrei să rămâi ultimul! Fă ceva până nu e prea tarziu!

– Dacă mai ai îndoieli că ar trebui să începi şi tu să separi gunoiul, dacă te întrebi încă de ce ai face-o, iată aici un răspuns convingător.

Te las cu bine prietene. Îţi doresc să ai parte mereu de aer proaspăt, mirosind a floare, a ploaie sau a pâine caldă.
Tu şi copiii copiilor tăi!

 

Absolventă de Automatică și calculatoare, Iulia crede că poți, cu un pic de înțelepciune, îmbina rigurozitatea germană cu generozitatea latină şi simte că-i acasă atât în România cât şi în Germania. Despre ea spune: "Sunt aşa cum sunt şi-mi place asta. Detest prostia şi venerez inteligenţa. Reuşesc cu uşurinţă să fiu în acelaşi timp adultul responsabil dar şi copilul care nu găseşte nimic penibil în a vorbi cu merele pe stradă.