Apuseni, munții mici cu surprize mari (I)

Apuseni, munții mici cu surprize mari (I)

Că avem o ţară frumoasă ştim prea bine, nu mai este nevoie să-ți reamintesc. Le povestim străinilor cu mândrie despre minunăţiile ei şi îi ducem dorul când suntem pe alte meleaguri. Nu intenţionez să intru în polemici despre naţionalism, patriotism şi alte –isme. Doar îți voi povesti despre incursiunile personale pe plaiurile mioritice, despre ce m-a încântat şi ce m-a enervat. În două rânduri am colindat prin România cu motocicleta. Am ajuns în locuri în care nu mai fusesem și am avut șansa să revăd locuri care mi-au plăcut. La cele două ture motociclistice, se adaugă „evadările” de weekend, pentru că, de ce să nu recunosc, profit de orice ocazie ca să descopăr locuri noi, așa cum ar face orice călător respectabil. Sunt multe de văzut în „țărișoara” asta a noastră și nu pot să nu mă întreb în continuare de ce alții fac turism din mai puțin, iar noi ne punem singuri piedici (asta ca să mă exprim cu blândețe).

Dar, să revenim la subiect, adică la Apuseni. Multe cuvinte de laudă mi-au ajuns la urechi despre acești munți, care în viziunea mea nu erau decât niște „dealuri” mai mari, comparativ cu alte masive muntoase pe care le-am luat la picior. Dar de crezut n-am crezut cele auzite până n-am văzut cu ochii mei. Iar odată ajunsă la adevăr, îți spun ție, călătorule, cu mâna pe inimă, că ce am văzut acolo, n-am mai văzut niciunde. Munții ăștia „mici”, cu altitudini sub 2 000 de metri, mi-au încântat deopotrivă privirea și sufletul cu frumusețea lor, chiar dacă n-am reușit să văd decât o mică parte din ei.

Din punct de vedere geografic…

Munții Apuseni fac parte din Carpații Occidentali (sectorul nordic), fiind localizați în vestul Transilvaniei. Au mai multe subdiviziuni, și anume Munţii Crişului, Munţii Seş-Meseşului, Masivul Bihor și Munţii Mureşului, iar altitudinea maximă este de 1 849 de metri (Vf. Bihor sau Cucurbăta Mare). Rocile predominante din care sunt compuși  sunt calcarele care, în urma eroziunii lor de către apă, dau naștere la forme interesante de relief (chei, peșteri). Îți voi povesti despre tot ce am reușit să văd în Apuseni, dar asta puțin mai încolo. Pentru început îți voi oferi câteva informații care ți-ar putea fi de folos în cazul în care ajungi pe-acolo.

Despre drumuri, casă și masă

Noi am venit dinspre Turda cu intenția de a ne caza în Vârtop. La sfârșit de august, nefiind sezon de schi, nu am întâmpinat dificultăți în a găsi o cameră liberă. Iarna, însă, lucrurile stau puțin altfel, pentru că în zonă dau năvală împătimiții schiului, așa că se impune o verificare prealabilă a disponibilităților de cazare. Dacă îți place să stai la cort, atunci mă bucur să îți spun că aici găsești locuri de campare berechet, unul mai frumos ca altul. Dintre numeroasele pensiuni, am ales Pensiunea Heidi, mică, dar cochetă și primitoare. Plus un ciubăr cu apă fierbinte amplasat în aer liber. Plus oițele care coboară în fiecare seară pe lângă pensiune, sub atenta supraveghere a cîinilor și a ciobanului care te îmbie cu telemea. Bună telemeaua, mai ales cu roșii și castraveți. Hai, fie, și cu puțină ceapă. La toate astea mai adaug un proprietar amabil și dornic să te facă să te simți bine. De la el am primit informații utile despre ce se poate vedea în zonă și ponturi despre cum putem ajunge mai repede la obiective. De reținut că am ajuns acolo cu motociclete de enduro touring, prin urmare am luat în calcul și drumurile forestiere care s-au dovedit a fi scurtături binevenite în traseele alese de noi. Drumul dintre Gârda de Sus și Peștera Scărișoara (prin Cheile Ordâncușei) a fost asfaltat, iar altele sunt pregătite pentru asfaltare (Peștera Scărișoara-Gârda Seacă).

Întorși de pe drumuri, obosiți și înfometați, am dat fuga la Mama Uța să ne bucurăm de o masă caldă. Și tare ne-au mai plăcut bucatele ei, dovadă că ne-am întors să mâncăm acolo câteva zile la rând. Îți recomand să încerci specialitățile casei, nu vei regreta cu siguranță. Dacă îți lasă gura apă după un ciolan fraged și bine făcut, după cârnați de casă bine condimentați sau după o ciorbă consistentă de văcuță, atunci ăsta este locul potrivit.
În Vârtop, sunt și câteva magazine mici de unde îți poti cumpăra strictul necesar (pâine, apă, cafea, conserve), dar sfatul meu este să mergi în Gârda de Sus pentru o ofertă mai variată. Legume și fructe am găsit în micile piețe improvizate pe marginea drumului. Dacă ai nevoie de bancomat, găsești tot în Gârda de Sus. în plus, din această localitate ai acces către numeroase obiective din zonă.

Situația este puțin diferită dacă vorbim de zona Padiș. Și aici sunt multe de văzut, dar posibilitățile de cazare sunt mai puțin numeroase. Pe drumul Pietroasa-Padiş sunt câteva pensiuni, iar mai sus găseşti două cabane (Scăriţa şi Cetăţile Ponorului). Dacă vii cu cortul, nu ai motive de îngrijorare că nu găsești loc de campare, iar dacă ajungi La Grajduri (Glăvoi), sigur te vei simți în largul tău, pentru că vei găsi mulți călători care își instalează corturile aici. Drumul Pietroasa-Padiş este în curs de asfaltare, facilitând astfel accesul în zonă. Să sperăm doar că turiștii care vor ajunge aici se vor comporta ca niște oameni, nu ca niște animale care lasă în urma lor munți de gunoaie sau care își scrijelesc numele pe stânci sau, și mai rău, pe scoarța copacilor. Da, recunosc, mă număr printre persoanele sensibile la astfel de lucruri.

Cascade, izbucuri, chei, peșteri

Sunt atât de multe încât îți trebuie ceva timp să le vezi, dacă nu pe toate, măcar cât mai multe dintre ele. Cascade și chei mai văzusem, dar izbucuri și peșteri nu. Aici am descoperit cu încântare apa azurie a Izbucului Tăuz și am pășit pentru prima dată într-o peșteră (Ghețarul Vârtop). Un singur lucru am regretat: din cauza secetei prelungite din acest an, debitul apelor a fost extrem de scăzut, prin urmare, cascadele au fost mai puțin spectaculoase. Chiar și așa, tot m-am bucurat la vederea lor. Dar să încep să-ţi povestesc despre cele văzute în Apuseni.

Cascada Pișoaia şi Dealul cu melci

Cascada Pișoaia, situată în satul Nemeşti, comuna Vidra, judeţul Alba, a fost prima din Apuseni pe care am văzut-o. Nu impresionează prin dimensiuni (înălţime de cca. 18 m, deschidere a căderii de apă de cca. 25 m), dar compensează prin frumuseţe, deși am încercat să mi-o imaginez în „zilele bune”, adică atunci când căderea de apă este impresionantă și coboară peste stânci cu un zgomot asurzitor.

Poate data viitoare o voi găsi exact așa cum mi-am imaginat-o: cu ape înspumate gonind nebunește la vale. Cascada Pişoaia mai este cunoscută sub numele de Cascada de la Vidra, Nemeş/Nemneş sau Cascada Miresii după legenda care spune că o fată care vrea să îşi cunoască ursitul, va afla răspunsul aici: dacă băiatul o stropeşte cu apă din cascadă, atunci se vor căsători, dacă nu, fata va rămâne singură tot restul vieţii. Zona este absolut încântătoare și, dacă simți nevoia să mai zăbovești acolo, găsești o cabană în imediata apropiere a cascadei.

În apropiere, se află Dealul cu melci, rezervație naturală paleontologică, unică din punct de vedere geologic: în stâncile de aici se găsesc încrustate 35 de specii de moluște. În urmă cu aproximativ 70 de milioane de ani, locul era acoperit de Marea Tethis, ceea ce explică prezența cochiliilor. Se spune că timpul curge invers în acest loc, prin urmare trebuie să ai grijă să nu rămâi captiv în trecut. Tot pentru data viitoare, mi-am promis o explorare mai atentă a acestui deal. Ştiu că mă repet cu „data viitoare”, însă acesta a fost gândul care m-a însoţit pe tot parcursul călătoriei. Nu cred că poţi să pleci de aici fără să îţi promiţi că vei reveni. Mi-a plăcut faptul că există semne indicatoare, dar şi panouri informative (în română, engleză şi franceză) despre atracţiile din zonă. Este adevărat că unele dintre ele au fost năpădite de vegetaţie (de ex., panoul informativ despre Dealul cu melci), dar prezenţa lor este de apreciat.

Lorena este absolventă de filologie şi lucrează ca traducător. Călătoreşte pentru că îi place să descopere locuri, să cunoască oameni şi să experimenteze lucruri noi. Pentru ea călătoria este o sursă nepreţuită de cunoaştere şi se bucură să îşi împărtăşească impresiile de drum cu alţi călători din lumea mare.