Martinzug – un râu de lumini în cinstea Sfântului Martin

Martinzug – un râu de lumini în cinstea Sfântului Martin

Tu, ai împărțit astăzi deja? Aceasta este întrebarea care până astăzi se pune adesea în ziua de 11 noiembrie, ziua Sfântului Martin. Legenda spune că Martin, tânăr soldat fiind, călătorea într-o noapte geroasă de iarnă, împreună cu camarazii săi, către un oraș. Frigul era pătrunzător, zăpada înaltă și țurturi atârnau din copaci. La porțile orașului, stătea un biet cerșetor, cu picioarele goale și îmbrăcat cu puține haine, zdrențuite.

El tremura amarnic și i-a rugat pe soldați să-l miluiască cu ceva, dar toți au trecut indiferenți pe lângă el. Martin, care în afară de arme și mantaua lui ostășească nu avea nimic la el, a înțeles că fără ajutor, soarta cerșetorului ar fi fost pecetluită de gerul crunt al acelei nopți și, umplut deodată de simțire dumnezeiască, a recunoscut, în inima lui, că cerșetorul acela era acolo pentru el. Atunci și-a luat sabia și cu ea și-a tăiat mantaua în două jumătăți, o jumătate dându-i-o sărmanului om, iar cealaltă jumătate păstrând-o pentru sine. Cei din jur au început să râdă de modul caraghios în care Martin arăta acum, învăluit doar în jumătatea de manta, dar unii, care erau mai avuți decât Martin și care ar fi putut să-i dăruiască ceva cerșetorului, fără să se expună blamului public, au regretat că nu au fost ei, cei care să facă fapta cea bună.

În noaptea următoare, când Martin căzuse în somn adânc după drumul lung și obositor, i-a apărut in vis Isus Hristos, înveșmântat în jumătatea de manta soldățească pe care el o dăruise cerșetorului. Acesta i-a poruncit să privească cu mare atenție către el și către bucata de haină pe care o dăruise. Apoi Martin l-a auzit pe Isus spunând cu voce înaltă către mulțimea de îngeri ce îl înconjurau: „Acesta este Martin, cel care m-a îmbrăcat cu mantaua aceasta!“ Isus Hristos a confirmat, prin aceste cuvinte, că prin îmbrăcarea cerșetorului el însuși fusese îmbrăcat.

Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut;
Am fost străin şi am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; Am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi;
Am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.”

Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut?
Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat?Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?” 

Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.” (Matei, 25:35-40)

De ziua Sfântului Martin, se fac focuri mari întru cinstirea generozității sale și copiii și adulții ies pe străzi cu felinare și lampioane, în convoaie lungi, formând adevărate râuri de lumină.

În germană aceste lampioane se numesc „Laterne“ și sunt de obicei confecționate de către copii, la grădiniță sau la școală, în timpul orelor de curs, motivele fiind dintre cele mai variate. La noi anul acesta a fost la rând bufnicioara asta drăguță. Dacă vrei să știi cum e făcută, întreabă-mă și am să-ți povestesc.

Găsești aici multe idei, dacă vrei să confecționezi și tu împreună cu copilul tău o astfel de lămpiță. Sunt foarte frumoase, e amuzant să le confecționezi, dezvoltă răbdarea și îndemânarea copilului și pot fi folosite și cu alte ocazii. Să le iluminezi va fi un pic mai dificil, dacă nu ai la dispoziție un băţ din acela cu baterii și beculeț, cum poți să vezi în imaginile de mai sus dar, în principiu, pot fi folosite și cu lumânări (în cazul acesta trebuie să fii foarte precaut) sau cu mici lanterne. Pot deasemenea fi folosite pe post de abajur sau ca obiecte de decorație în camera copilului.

În seara Sfântului Martin, școlile și casele sunt împodobite, lumânări mari și lumini sunt aprinse prin grădini, convoaiele pornesc de obicei de la școli unde se adună părinți, copii, bunici, unchi, mătuși și toată lumea care mai dorește, existând orașe în care numărul participanților la Martinzug, poate ajunge la câteva mii.

În timpul procesiunii se cântă cântece tradiționale care povestesc in diferite moduri despre fapta Sfântului Martin, convoiul fiind însoțit de o fanfară, dar și de un cal pe care călărește nimeni altul decât Sfântul Martin înfășurat în mantia lui roşie.

Desigur, traseul este stabilit dinainte, poliția dar si responsabili civili insoțesc convoiul, pompierii sunt la faţa locului, intersecțiile sunt blocate și totul se desfășoară în condiții de siguranță.

Seara se încheie cu un foc mare, lângă care, de obicei, se joacă o scenetă care prezintă momentul in care Martin își împarte mantaua cu cerșetorul înfrigurat,

iar participanții primesc omuleți din aluat dulce, ca individul ăsta din imagine, cu ochii căruia nu știu ce s-a întâmplat, pentru că, de obicei, au ochișori de stafide.

Imaginea focului uriaș și a mulțimii de felinare multicolore care clipesc în noapte ca un lanț nesfârșit de licurici este pentru copii, dar și pentru adulți, o experiență de neuitat.

Aceasta este povestea Sfântul Martin și a obiceiurilor legate de ziua lui. Îți doresc numai bine și fie ca focurile ce ard în cinstea lui să-ți încălzească mereu inima și să îți dea puterea să răspunzi cât mai adesea cu „DA“ la întrebarea „Tu ai împărțit astăzi deja?“

Absolventă de Automatică și calculatoare, Iulia crede că poți, cu un pic de înțelepciune, îmbina rigurozitatea germană cu generozitatea latină şi simte că-i acasă atât în România cât şi în Germania. Despre ea spune: "Sunt aşa cum sunt şi-mi place asta. Detest prostia şi venerez inteligenţa. Reuşesc cu uşurinţă să fiu în acelaşi timp adultul responsabil dar şi copilul care nu găseşte nimic penibil în a vorbi cu merele pe stradă.