Alternosfera face atmosfera

Alternosfera face atmosfera

Cred ca principalul motiv pentru care îmi plac băieţii ăştia e accentul. Cum se îndoaie limba, se înmoaie versul şi se picură-n urechi cuvântul…

Muzica, da, e şi ea faină, dar mai ştii ce-ar zice de ei vreun cunoscător într-ale sunetelor? Că tot vorbeam mai deunăzi cu cineva despre urechi muzicale şi mitul existenţei lor (vorba e că totul e educabil, până şi urechea respectivă).  Aşa că mai bine zic de ce ştiu, că zic din suflet, şi-n plus am şi susţinători: toţi prietenii cu care am vorbit mi-au spus că le-a plăcut şi lor.

Cum am ajuns la concert? Cum e mai rău: târziu şi fără bilet, drept pentru care am stat la ditai coada care începea încă de-afară. Să ne înţelegem, coada era din bulevard până-n poarta instituţiei! Iar momentul acela de panică în care am văzut că intrăm în curte iar coada se curbează către înapoi şi-n care ne-am şoptit în barbă: „bre, aştia ne bagă pe-o parte şi ne scot pe alta!!!” a fost deliciul serii, ca să ne mai treacă supărarea că stăteam în ploaie.

Eh, tot răul spre bine, adică a meritat cu vârf şi îndesat. Era să clachez un pic când am mai observat apoi coada la jetoane, la garderobă şi-ncă una la controlul de la pază, plus niscaiva aglomeraţie la bar, dar m-am gândit: lasă, am zâmbetul destul de mare şi de larg, o tăia el nişte căi către înainte, nu se poate altfel.

Ştiu că ţi-am mai povestit concerte, dar nu prea are sens efortul  ăsta decât dacă reuşeşte cumva să te mişte şi să te scoată din casă la următorul eveniment de genul  acestuia, oricine-ar cânta, orice muzică îţi place… Stai, că asta e de la altă formaţie. Am mai dezbătut parcă ideea concertului văzut din fotoliu de-acasă, la televizor. Mie mi se pare o abordare uşor eronată, începând de la ideea de televizor!

De aceea cred că articolele mele despre concerte nu prea au detalii tehnice, de genul – au început la ora z, au cântat piesele x şi y şi au ieşit de 16 ori şi jumătate la bis. Nu ştiu pe cine ar mişca informaţia asta suficient cât data viitoare să vrea să iasă din casă.

Însă îţi zic că am dansat, am sărit şi strigat (da, s-au întors câteva capete spre mine, surprinse de acutele pe care le atingeam în chiuiturile mele). Am fredonat, am zâmbit, am  luat-o în braţe pe prietena cu care m-am dus, am mers în faţă să-i vedem mai de aproape. Încă nu mă dezmint: cel mai bun loc la concerte… e mai în spate. Unde ai loc să respiri, să te mişti, să te retragi, să orice. În faţă, numai dacă se poate respira, lucru pentru care de obicei e nevoie să ai suficient loc cât să se expandeze un pic cavitatea toracică. Ceea ce la concertele mari nu prea se poate.

Atât deocamdată. Te las cu două vorbe de alean şi patru poze. Multumesc mult pentru fotografii www.velvetflash.com

Ina a absolvit psihologia şi după un parcurs profesional în câteva multinaţionale, a ales să-şi asorteze studiile cu munca absolvind astfel şi un master în comunicare. De călătorit e îndrăgostită de când era copil, de aceea a decis să împărtăşească impresii din incursiunile sale.