17 zile, 3 capitale, 3 târguri de turism

17 zile, 3 capitale, 3 târguri de turism

17 zile, 3 capitale (Belgrad, Lisabona, Berlin), 9 zboruri, 2 insule (Terceira şi Sao Miguel din Azore), 3 târguri de turism, prieteni noi şi multe contacte. Cam aşa ar arăta, foarte pe scurt, bilanţul ultimelor zile. Cu ce concluzii am rămas din maratonul acesta? Vei afla imediat.

Industria turismului, poate una dintre cele mai frumoase industrii

La wokshopul lui Daniel Noll şi Audrey Scott, de la Uncornered Market, Daniel i-a invitat pe cei din public să ridice mâna dacă fac parte din industria turismului. Surprinzător, s-au ridicat doar câteva mâini. “Ce faceţi atunci la ITB?” a fost întrebarea firească exprimată de vorbitor. Trebuie să menţionez că în acel moment târgul de la Berlin nu-şi deschisese încă porţile publicului larg, fiind zilele dedicate celor din industria de profil şi jurnaliştilor sau bloggerilor (da, în Germania bloggerii au acelaşi statut cu jurnaliştii). Deci ne aflam cu toţii acolo pentru că făceam parte din industrie, fie ca “producători” fie ca “promotori” ai acesteia. De ce să nu recunoaştem că facem parte din ceea ce, sincer vorbind, este poate una dintre cele mai frumoase industrii posibile?

O simplă tură prin ceea ce se spune că este cel mai mare târg din Europa, ITB Berlin, te transportă pe toate continentele şi prin toate culturile, în cele mai ingenioase moduri posibile. Iar dincolo de destinaţii apar liniile aeriene, hotelurile, aplicaţiile, turismul specializat pe nişe, organizaţii şi instituţii care încearcă să facă un bine planetei sau mediului înconjurător, asociaţii ale unor comunităţi locale care încearcă să crească prin promovarea resurselor şi frumuseţilor naturale de care se bucură şi aşa mai departe. Una peste alta, e extraordinar să ai o privire generală asupra industriei turismului şi să înţelegi că eşti privilegiat să faci parte din ea.

România – un loc în care aş vrea să merg ca turist, dar care nu mă interesează ca business.

Am auzit nenumăraţi străini, bloggeri sau nu, spunând că au România pe listă şi că îşi doresc de mult să ajungă pe plaiurile noastre. Poate că s-au dus vremurile în care auzeam întrebarea: „Unde e România?”. Pe de altă parte, am auzit deseori răspunsuri de genul: „în planul nostru de promovare nu intră România”, atunci când am încercat să abordăm posibili parteneri, birouri de turism şi alte organizaţii. Întâmplarea cea mai haioasă a fost în cadrul sesiunii de speed networking de la ITB, atunci când am stabilit online întâlnire cu VisitBritain (şi nu ne-a fost refuzată), dar ne-am trezit faţă în faţă cu o doamnă foarte zâmbitoare care nici măcar nu a vrut să afle nimic despre noi, pe simplul motiv: „no budget for Romania, I am so sorry”. În lumina ultimelor evenimente, în care englezii ar dori să dispărem cu totul de pe hartă, dacă s-ar putea, e de înţeles. Nu e de înţeles de ce a acceptat întâlnirea dar deh, suntem cu toţii oameni ocupaţi, e greu să citim o descriere a profilului unui participant. Şi uite aşa am făcut următoarea completare, pe spatele cărţii de vizită:

Visit Britain-001

De la bloguri se aşteaptă mai mult decât de la oricare alt mediu de comunicare

DSC_0211Da, blogging-ul este mai mult decât orice alt mediu de comunicare. Are o influenţă mai mare ca presa, un ataşament şi o apropiere a publicului faţă de autor la un nivel mult mai personal decât în alte canale; odată scris un articol acela rămâne acolo pe toată durata existenţei blogului şi lista ar putea continua. Dar nu e suficient. Se doreşte mai mult. Dacă o pagină de reclamă dintr-un ziar poate fi citită sau nu de un cumpărător nu contează, ziarul va anunţa cifrele globale de vânzare, fără a avea posibilitatea de a spune câţi unici au citit cu adevărat advertorialul sau pagina de travel din respectiva publicaţie. Un blog îţi poate spune exact asta. Dar tot nu e suficient. Se doreşte din ce în ce mai mult iar bloggerul face din ce în ce mai mult. Scrie, călătoreşte, oferă consultanţă, se implică în promovarea în social media, adună grupuri pentru agenţii de turism. Şi tot se mai pune problema cuantificării efectelor şi se caută tot felul de metode de calcul prin care blogul să arate cifrele care să-i dovedească eficienţa. Melvin Boecher şi Keith Jenkins au creat un Online ROI Calculator Iniţiativa este foarte interesantă dar cred că e totodată foarte greu de găsit un algoritm perfect, universal valabil, prin care să ţi se confirme că blogul X poate să îţi ridice imaginea sau vânzările până la cer, aşa cum ai visa. Conform acestui calcul şi dacă nu am greşit pe undeva, o pagină de articol LumeaMare s-ar ridica la o sumă pe care nu o vom vedea noi în România prea curând.

Târguri şi târguri

Mie personal mi-a fost cel mai bine la târgul de la Lisabona. Cu o dimensiune medie, aerisit, uşor de asimilat şi parcurs, cu o bună organizare a întâlnirilor şi o foarte mare concentrare asupra Portugaliei ca destinaţie, pornind de la marile birouri de turism până la mici şi frumoase iniţiative, aici am reuşit să întâlnesc oameni faini şi proiecte create cu pasiune, în care mi-ar plăcea să mă implic, dacă România ar fi pregătită pentru asta.

Belgradul are un târg care seamănă foarte mult cu cel din Bucureşti, aici însă am ajuns la invitaţia Biroului de Turism al Germaniei, la standul căruia am şi stat cel mai mult, aşa că nu a fost timp de alte întâlniri. Am aflat însă despre campania din acest an, bazată pe o aplicaţie pe care te invit să o vezi şi tu: Youth HotSpots in Germany . În clipa de faţă există şi un concurs, pe Instagram, la care poţi participa şi despre care poţi afla mai multe aici.

Iar la final, Belinul este exact aşa cum spune toată lumea: ENORM. În prima zi m-a copleşit, am simţit că nu-i fac faţă şi era cât pe ce să abandonez după ce am încasat prima moacă acră, neinteresată de România. În a doua zi a fost mai bine, am participat şi la o sesiune de speed networking cam prost organizată şi, cireaşa de pe tort, am răspuns la câteva întrebări în faţa camerei de la BBC News, despre câştigul din bloguri şi integritatea opiniei bloggerului plătit să călătorească. Acesta este un subiect vast aşa că poate îl voi trata cu altă ocazie.

Dacă la Lisabona am avut ceva dificultăţi în a explica prezenţa mea la întâlniri şi a-i face pe cei din jurul meu să vadă diferenţa dintre mine ca partener întru promovare şi agenţiile de turism ca parteneri întru vânzare, partea pozitivă a târgului de la Berlin a fost… de fapt au fost două J. În primul rând m-am simţit privită cu respect, ca blogger, am putut măsura din ochi dezvoltarea acestui domeniu, văzând numărul celor care au venit, chiar şi de peste mări şi ţări. În al doilea rând şi poate că cel mai important, m-am bucurat să revăd bloggeri precum Melvin, Keith, AngelikaNadine, Alexandra, m-am bucurat să cunosc oameni noi – Kash sau Budget Traveller iar cea mai mare bucurie a fost să îi cunosc pe cei de la Uncornered Market, despre care vă spuneam la începutul articolului. Ar mai fi nişte nume, dar nu vreau să transform acest articol într-o listă. Cum spuneam şi aici, dincolo de locuri, afaceri şi networking, oamenii ne îmbogăţesc cel mai frumos viaţa şi experienţele.

Au fost 17 zile concentrate, în care au intrat atât experienţe de business cât şi impresii şi frumoase descoperiri, din statutul de călător. Dacă ai întrebări sau îţi doreşti să afli mai multe detalii îţi stau cu plăcere la dispoziţie, nu am vrut să te plictisesc prea tare. Iar în articolele următoare voi trece la ceea ce ne place nouă mai mult, anume  voi împărtăşi impresii sau imagini din Lisabona, Azore şi Berlin. Despre Belgrad am scris deja aici iar un album cu fotografii de la târgul de la Berlin începe deja să se contureze pe pagina noastră de Facebook.

Bun regăsit şi pe curând!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.