Repere în regiunea Ötztal

De Tirol sunt sigură că ai auzit, iar de Innsbruck nici nu mai zic. Mă folosesc de aceste două nume ultracunoscute pentru ca tu să poți localiza mai ușor Valea Ötztal despre care vreau să-ți povestesc câte ceva. Poate că numele nu îți sună cunoscut, însă zona este destul de celebră pentru că în Alpii de aici (Alpii Ötztal) a fost descoperit Ötzi, una dintre cele mai vechi şi mai bine păstrate mumii din lume. Este adevărat că, în urma disputei izbucnite pentru a stabili apartenența „omului ghețurilor”, italienii au avut câștig de cauză (cred că doar pe simplul motiv că italienii gesticulau mai mult și vorbeau mai tare decât austriecii), însă nu despre asta vreau să-ți vorbesc, ci despre ce poți vedea și ce poți face aici.

Un colțișor din Alpi

Un colțișor, desigur, că Alpii-s lungi și mari și înalți și îți cer timp să-i vezi pe îndelete. Ajungi să-i înțelegi pe austrieci de ce-s așa mândri de Alpii ăștia cărora nu le-a ajuns o singură țară, ci s-au întins pe mai multe, și care urcă domol până la înălțimi respectabile unde zăpada este o prezență constantă. Nu pot decât să spun că am fost impresionată chiar și de puținul pe care am reușit să-l văd. În timpul scurtei drumeții prin zăpadă pe care am făcut-o de mai sus de Sölden până la micuța cabană Gampe Thaya (2 000m), mi-am reamintit cum obișnuiam să bat cărările de munte cu rucsacul în spate și m-am întrebat cum o fi să faci același lucru și aici. Teoretic, la fel, doar că urci la altitudini mai mari de 2 544m cât are Moldoveanul nostru. La mine a fost mai ușor de data asta pentru că am urcat într-adevăr peste 2 500m, dar nu prin forțe proprii, ci prin forța tehnologiei. Adică din Obergurgl la cabana Hohe Mut Alm (2 670m) am urcat cu telecabina. Foarte confortabil, într-adevăr, exceptând golurile din stomac când te vedeai suspendat la înălțime, printre piscuri stâncoase, în timp ce dedesubt șerpuiau pârtiile de schi pe care alunecau schiorii concentrați.

Spre BIG3

Oricum, peisajul te face să uiți rapid orice senzație neplăcută. La ghețarul Rettenbach am urcat cu mașina pe un drum virajat și cam îngust după părerea mea de femeie care are nevoie de spațiu extra de manevră. Nu am putut să nu remarc aptitudinile într-adevăr remarcabile ale șoferilor austrieci care abordau virajele în mare trombă și efectuau niște manevre atât de bruște că te lua amețeala. La urcare a mai fost cum a mai fost, deși am înghițit destul de des în sec văzând drumul ala subțirel, dar cu viraje strânse, dar la coborâre să te ții amețeală și senzații stranii în stomac. Norocul meu că era noapte și nu mai vedeam curbele șerpuind, că de simțit le-am simțit. Nu sufăr de rău de mașină, dar în acele momente cred că m-a afectat din plin.

Ce-am văzut și ce-am făcut

  • Alpii (mă rog, o părticică din ei, din Alpii Ötztal, ca să fiu mai precisă) înainte de toate că de multă vreme îmi doream să-i văd. Frumoși și mândri nevoie mare, îmbrăcați în zăpadă, scăldați în raze de soare, pe fundalul unui cer de un albastru pur brăzdat de cârduri de nori pufoși, supradimensionați, precum și de urmele avioanelor, erau o adevărată încântare pentru ochi. Să tot stai, să-i tot privești, să le faci poze ca să le păstrezi vie amintirea. Ah, și ce mâncărime mai simțeam în tălpi, cum m-aș mai fi dus eu pe potecile lor! Alpilor, poate ne va fi dat să ne întâlnim și în alte ipostaze, cine poate ști?

Hohe Mut Alm - vedere spre Alpi

  • Drumeția la cabana Gampe Thaya. Pe principiul, mersul pe jos face piciorul frumos, trebuia să facem și noi ceva ca să merităm un mic dejun tradițional, nu-i așa? Drept urmare, hai la o plimbare prin zăpadă, pe o cărăruie străjuită de copaci pudrați de nea.  După o jumătate de oră de urcat în ritm lejer, iată-ne ajunși la căbănuța, foarte drăguță de altfel, cu încăperile sale micuțe decorate cu diverse trofee, amintiri, obiecte decorative. Cel mai mult mi-au plăcut tălănguțele purtate de văcuțele de-acolo. Am aflat că, pe vremuri, oamenii locuiau în camerele mai mici, în timp ce încăperile mai mari adăposteau animalele. Dimensiunile reduse ale cabanei au la bază considerente practice: adică era mai ușor de încălzit pe timp de iarnă. În plus, bucătăria era jos, iar dormitoarele deasupra acesteia, pentru că atunci când se gătea în bucătărie, căldura degajată se ridica, dezmorțind astfel și dormitoarele. Frumoasă atmosfera la cabană, mulți schiori se opreau acolo să mănânce sau să ia o binemeritată pauză, relaxându-se pe terasă.

Relaxare pe terasa de la Gampe Thaya

  • Plimbarea prin Sölden și Obergurgl-Hochgurgl, două stațiuni montane, renumite mai ales în rândul iubitorilor de sporturi de iarnă. E de înțeles, ținând seama de infrastructura bine pusă la punct: numeroase pârtii la care poți ajunge prin intermediul vastei rețele de telecabine și telescaune. Sincer, dacă nu schiezi, opțiunile de petrecere a timpului sunt relativ limitate, adică ori faci drumeții prin zonă (noi, de pildă, am fost la ghețarul Rettenbach), ori te relaxezi într-un centru spa.

Obergurgl (2)

  • Drumul cu telecabina din Sölden până la platforma BIG3 de unde poți admira panorama Alpilor și de unde ai impresia că poți atinge cu mâna vârfurile acestora. Interesantă senzație, jos e hăul, sus e cerul, în față sunt Alpii, iar în spate alți privitori. 🙂 O priveliște pe cinste și musai să fie vreme frumoasă că altfel nu prea cred că poți vedea ceva. La fel de frumos se vede panorama Alpilor și de la cabana Hohe Mut Alm, pe terasa căreia (mult mai mare decât cea de la Gampe Thaya) poți savura nu numai ceva de băut sau de mâncat, dar și priveliștea încântătoare.

Pe terasa cabanei Hohe Mut Alm

Mișcare, dar și relaxare

Nu-i lucru de mirare că austriecilor le place mișcarea. La cât m-am învârtit prin Sölden și Obergurgl-Hochgurgl, am văzut cohorte întregi de schiori, dar și bicicliști și persoane care alergau. Vești bune și de la reprezentanții regiunilor turistice ale căror oferte acoperă o gamă variată de activități în aer liber, pentru toate categoriile de vârstă. Într-un asemenea cadru să-ți tot vină să schiezi, să mergi cu bicicleta pe piste sau trasee special amenajate sau să faci drumeții pe cărări de munte. Dacă ești mai „extrem” din fire, poți merge la rafting, canyoning, poți încerca rutele de caiac și canoe, poți face escaladă sau poți încerca un zbor cu parapanta.

Schior

Și după o porție zdravănă de mișcare, relaxarea e binevenită. Fie că te relaxezi în aer liber, fie că savurezi o masă gustoasă, fie că te duci într-un centru spa să te bălăcești în piscine cu apă termală sau să faci saună. Opțiuni sunt destule, depinde și de preferințele pe care le ai.

Ce zici, ți-am stârnit interesul cu aceste impresii despre regiunea Ötztal? Ne bucurăm dacă răspunsul tău este pozitiv și mulțumim încă o dată prietenilor de la Austria Incoming prin amabilitatea cărora LumeaMare a mai descoperit o parte din Austria.

Lorena este absolventă de filologie şi lucrează ca traducător. Călătoreşte pentru că îi place să descopere locuri, să cunoască oameni şi să experimenteze lucruri noi. Pentru ea călătoria este o sursă nepreţuită de cunoaştere şi se bucură să îşi împărtăşească impresiile de drum cu alţi călători din lumea mare.