Un zoo și nu numai, Schmiding – Austria

Un zoo și nu numai, Schmiding – Austria

Mai e puțin până la vacanța mare. Părinți, luați-vă copiii în spinare (a se citi „mașină”) și uitați-vă în Lumea mare!

Nu departe este țara Alpilor și a sporturilor de iarnă, a lacurilor cu apă potabilă, a căsuțelor cu flori puse până și pe stivele de lemne tăiate și frumos așezate, fără frică, la drumul mare. Pe lângă Bad-urile cu ape termale și spa-uri pentru părinți și bunici, sunt multe locuri plăcute de copii unde privind, jucându-se sau amândouă, cei mici află o mulțime de lucruri iar cei mari și le reamintesc.

După parcurgerea traseului romantic german, am simțit nevoia de a avea o zi fără istorie, arhitectură și colombaje, deși ne sunt atât de dragi. Ni s-a făcut poftă de ceva pe care să ni se odihnească privirea, departe de autostrăzi și orașe Așa am ajuns la Zoo Schmiding Nici nu am intrat bine când am aflat că aici nu era numai cea mai mare grădină zoologică din Austria; ni s-a recomandat un insectar și un aqua parc, pe care le-am vizitat cu plăcere. Insectele nu sunt vii, ca La Besancon (Franța), însă acest fapt a fost cumva favorabil pentru a admira minunatele desene, culori și „modele” ale colecției de fluturi ce nu fâlfâiau din aripioare, ci dormeau pentru totdeauna în diorame ce recreează mediul din care provin. În puține locuri (Casa fluturilor de la Schonbrunn Viena, de exemplu), se pot admira fluturi vii. Cât despre gândaci sau scorpioni este preferabil să îi vedem în diorame.

Pentru pești a fost creat un mediu special: acvariile erau încastrate într-un recif artificial cu mici grote: peștii, țestoasele, animalele mici iubitoare de apă trăiau, fiecare în zona lui, sub un unic mare acoperiș. Mulaje, tot în diorame, reprezentau fie viețuitoare ale oceanelor, fie animale de mult dispărute ale căror schelete și fragmente de oase mărturisesc existența lor pe continentul nostru.

Copiii, se știe, se plictisesc și obosesc repede, așa că, între săli, sunt amenajate două camere de joacă, bine dotate pentru mișcare. In plus, în marea sală a peștilor, este un restaurant numai bun pentru o gustare și refacerea forțelor căci e ceva de umblat în parcul păsărilor și animalelor aduse aici de pretutindeni.

Voliere, unele mici, altele uriașe, după mărimea și aptitudinile păsărilor conținute, adăpostesc o mare varietate de zburătoare, de la papagali la păsăret din păduri temperat continentale. Papagali amazonieni, rațe, păsări de baltă, coloniile de pelicani și de flamingo stau în copaci și pe lângă pârâiașe, iazuri sau lacuri limpezi. Am intrat într-o mică junglă tropicală, umedă și caldă; papagalii ne certau, printre liane, pe nisip, la o baltă, mișunau țestoase și animale mici, iar un crocodil își făcea somnul de frumusețe sub o lampă cu infraroșii pe post de soare. Un animăluț cu blăniță multicoloră stătea blazat pe o bârnă, invitând parcă la a fi mângâiat. Nu am îndrăznit să punem mâna pe el, doar l-am fotografiat.

Cum struților le sunt indiferente căprioarele, iar cămilele nu sunt agresive, trei specii diferite se bucură împreună de o unică pajiște verde, umbrită. Rinocerii greoi și dungatele zebre împart un padoc fără a se lua la bătaie. Am văzut chipurile girafelor, de aproape, de la înălțimea unor tribune închise cu ferestre de sticlă. În cuști, maimuțe, râși, leneși și alte mamifere de talie medie se plictisesc atârnate de crengi și trunchiuri de copaci. Lemurienii și mangustele par triste când, de fapt, sunt toropite de căldură. Gheparzii și tigrii sunt privilegiați, beneficiază de mult spațiu, ca și o gorilă ce lasă capul în jos, bănuitoare, când vede aparatul de fotografiat. La padocul tigrilor este construită o grotă-tunel cu orificii prin care se văd frumoasele feline. Stresul este exclus, atât pentru familia de tigri, cât și pentru oameni. Era o zi caldă. Tigrii se scăldau în micul lor iaz, animalele și păsările de pe lângă ape se răcoreau în voie. Cele din cuști nu se mișcau prea mult, își păstrau energia pentru zile mai reci.

Joaca nu a fost uitată nici in aer liber; precum maimuțele, cei mici se cațără, se balansează, își păstrează echilibrul pe suprafețe mobile, se ascund în tuburi. În apropierea cangurilor și inspirați de aceștia, copiii sar pe o mare trambulină. Două lumi, a oamenilor și a animalelor, au multe în comun.

Am avut parte de o zi însorită și relaxantă, copiii însoțiți de părinți se jucau fără zgomot, viețuitoarele din cuști priveau liniștite la lumea înconjurătoare. Numai pasărea rinocer scotea din când în când câte un răcnet din motive numai de ea știute.

Grădinile zoologice nu constituie, desigur, cel mai fericit mod de viață pentru animale chiar dacă sunt bine îngrijite. Totuși, în perspectiva asediului continuu al omului asupra naturii când multe specii sunt amenințate, aceste locuri vor însemna supraviețuire. Iar copiilor li se oferă șansa să vadă forme de viață despre care știu câte ceva doar din cărți și din desenele animate.

Gustin Gheorgina (numită de toţi cei dragi Ghiocel) a fost profesoară de limba franceză, a pictat şi a călătorit mult în Europa. Pasionată de lectură şi de călătorii, caută în incursiunile sale prin lumea mare bucuriile pe cate ţi le oferă arta, arhitectura sau frumuseţile naturii.