Omuleții din Kulmbach

Omuleții din Kulmbach

Lucruri mici

Cada e plină. Să stai liniștit în apă și să te spele mama nu e deloc distractiv. Cum vârsta rățuștelor, peștișorilor și broaștelor din plastic a trecut, fetița vine cu o pungă în brațe și, huștiuluc! „michiduții”, o populație de figurine din cauciuc, reunește  personajele desenelor animate pentru o repriză de înot, fugăreli, întâlniri și conversații.  Banala baie devine un spectacol de durată, rod al imaginației ce reinventează lumea la nivelul înțelegerii și opțiunilor infantile. După aproape șaptezeci de ani de pace în Europa, băiețelul  a uitat de soldățeii de plumb ai bunicului. El își aranjează pe covor avioane, elicoptere, camioane, trenulețe. Pistoalele de jucărie aruncă apă.

Peste douăzeci, treizeci de ani, altă fetiță își alege alți tovarăși de joacă: animale domestice și sălbatice, la scară mică, o Arcă a lui Noe, intrată la apă,  păpuși care pot fi spălate. Iar alt băiețel organizează raliuri cu mașinuțe telecomandate și manevrează roboți de jucărie.

Jucării și miniaturi

Un univers cu elemente mici pentru pui de oameni? Nu neapărat! Căci, începând din  timpurile primitive chiar,  s-au creat statuete de mici dimensiuni și li s-au atribuit proprietăți magice.  E posibil ca magia să se fi transferat  în componentele lumii înconjurătoare concepute sub formă de jucării. Acestea au puncte comune cu miniaturile, însă scopul, conținutul și materialele diferă. Miniaturile sunt  obiecte de artă de dimensiuni mici, apreciate de aproape toate vârstele. Dragostea față de universul  mic, cel care ne ascultă și pe care îl putem manipula cu ușurință, continuă să existe, să ne împodobească, să ne bucure privirea, să ne trezească amintiri, sub formă de obiecte de podoabă, bibelouri și  suveniruri, chiar și după ce copilăria a trecut.  S-au născut pretutindeni pasiuni și colecții;  un prinț arhiepiscop, când și-a amenajat grădina, la Hellbrunn, Austria, a așezat în boschete miniaturi acționate de apă, ca să-și amuze oaspeții; regii i-au pus pe bijutieri, artiști și artizani în același timp, să creeze lucruri uimitoare, unele cât mai mici. August cel Puternic (secolul al XVIII-lea, Germania) a comandat și reunit la Dresda multe obiecte valoroase; miniaturile din aur, argint, fildeș, chihlimbar, lemn prețios, cristal, alături de sculpturi, veselă, mobilier, alcătuiesc  cea mai mare colecție de comori din Europa. În prezent, se pot vedea în Historisches Grunes Gewolbe și sunt splendide.

S-au atins performanțe nebănuite în direcția miniaturizării: în Spania, la Guadalest, am vizitat un muzeu ale cărui exponate se văd numai prin lupă; printre ele sunt sculpturi: Moise și David, de Michelangelo, Sărutul lui Rodin. Există şi picturi realizate pe bob de orez, aripă de insectă, coajă de alună, vârf de mărăcine: Venus în oglindă de Velaquez, Adam și Eva de Rubens. Alături de ele, Statuia Libertății, Turnul Eiffel, Omul Păianjen, embleme ale epocii moderne. O mică vitrină cu miniaturi antice vizibile, bineînțeles, demonstrează că preferința pentru lucrurile mici și frumoase este tot atât de veche ca fostele imperii dispărute din Europa și Asia.

Miniaturi și mesaje*

Lumea în mici dimensiuni ne-a însoțit și continuă să facă parte din viața noastră, tematica ei schimbându-se odată cu vremurile. Sunt obiecte care au devenit purtătoare de informații importante. În Rijksmuseum din Amsterdam, casele păpușilor, concepute inițial pentru joacă, devin istorie și evocă viața de zi cu zi din casele olandeze bogate, în secolele trecute. În 1929, un librar și editor, din Potsdam, s-a gândit să atribuie soldățeilor de plumb** un rol foarte serios: acela de a povesti istoria Germaniei. Astfel, s-a născut în orașul german Kulmbach, în castelul Plassenburg, Deutsches Zinnfigurenmuseum, adică unicul muzeu din lume al figurinelor din cositor și plumb. Tematica a depășit ceea ce a propus inițiatorul. În cele peste o sută cincizeci de diorame expuse în vitrine sau nișe  se află mulți, mulți și frumoși omuleți: armate călare sau pe jos, din Europa, America, India, Africa, cu uniformele și dispunerea în formațiuni caracteristice fiecărui ținut, cu armele specifice. Noțiunea de conflict evoluează de la eforturile omului primitiv de a se apăra și supraviețui, la confruntările dintre triburi, înfruntările sângeroase ale gladiatorilor din arenele romane, asedii ale orașelor medievale, luptele dintre albi și negri, albi și amerindieni, creștini și musulmani, până la războaiele mondiale. Sunt tot felul de arme,  care de luptă, tunuri, tancuri, dar și mașini, motociclete, trenuri. Sunt reconstituite momente ale unor bătălii renumite, în cadrul desfășurării lor, în văi, pe coline, lângă cetăți, mânăstiri, în timpul războaielor, de treizeci de ani, de șapte ani; par secvențe cinematografice încremenite pentru un moment și nu te-ai mira dacă toată această lume mititică de soldați, căpitani, generali și regi ar prinde viață și s-ar declanşa niște păruieli strașnice. Mi-am amintit de filmul Tom Degețel; în camera lor, jucăriile, ziua, o făceau pe moartele, iar noaptea, ura! ce petrecere! Așa și aici, am avut sentimentul că omuleții stau cuminți numai de dragul vizitatorilor iar noaptea își fac de cap. Căci, petrecerile nu lipsesc! Frederic cel Mare cântă la flaut, Charlemagne primește delegați, lumea bună se întâlnește în saloanele pariziene, vânează prin păduri, ia prânzul pe iarbă, participă la carnavalul de la Veneția, se plimbă prin grădini baroce. Mari personalități, papi, regi, Martin Luther, vizitează orașe, nibelungii își povestesc legenda, pirații atacă pe oceane, Attila îi primește pe burgunzi, etc. Impresionanta dioramă care înfățișează cucerirea Kulmbachului, 26 noiembrie 1553, 19 500 morți, a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cea mai mare din lume.

Este prezentă și viața de zi cu zi în sate, orașe, cetăți, la castele, lângă catedrale, în timpuri mai vechi sau mai noi, în anotimpuri diferite. Apar astfel țărani, vânători, negustori, florărese, lumea modestă în activitățile ei cotidiene. Sunt înfățișate în detaliu multe evenimente istorice şi decorurile în care au avut loc: vizite regale, papale, nunți, funeralii.

Deși neprieten, Napoleon a făcut parte din istorie așa că beneficiază de un etaj întreg de diorame.

Recunosc, expresia „a se uita ca mâța în calendar” mi s-a potrivit în ceea ce privea secvențele din istoria Germaniei; m-a impresionat realizarea lor, dar „miezul problemei” îmi scăpa; am fost invidioasă pe un domn în vârstă, care, privind adâncile diorame, pline de soldăței, părea că se întâlnește cu niște buni prieteni. A fost singura și minuscula umbră care nu m-a împiedicat să zburd printre vitrine și să fac fotografii în neștire. Deși luciul sticlei era descurajant, nu am renunțat pentru ca, mai târziu, privindu-le, să regăsesc starea aceea de surpriză și încântare. Așa lecție de istorie și artă mai zic şi eu! În completarea dioramelor iluminate, multe cu un aer festiv, apărea atelierul modest al miniaturiștilor, muncitorii cu răbdare și talent de bijutier și artist în același timp. El ne-a reamintit că în spatele oricărei frumuseți se ascund multă muncă, răbdare și talent.

Ca să vedem acest castel (centru cultural în prezent, are în el mai multe muzee) am avut de ales între a lua autobuzul din centrul orașului sau a merge pe jos, pe scări şi drum cotit, din periferie. Am dormit la pensiunea unui italian situată aproape de calea pietonală și am urcat, într-o dimineață călduță, pe scări și un drum în pantă, pe lângă grădini înflorite și case frumoase, însoțiți de cântări păsărești, privind, printre copaci, la panorama orașului. Erau puțini vizitatori la acea oră, răcoare și liniște, iar castelul în sine e un model de arhitectură renascentistă germană.

Mă bucur că vremea miniaturilor nu a trecut;  clădiri celebre la dimensiuni reduse  sunt la Klagenfurt – Minimundus , Bruxelles – Mini Europa, Haga – Madurodam.  La Hamburg, în muzeul de miniaturi Wunderland,  omuleți ai zilelor noastre trăiesc sau călătoresc  pe lângă și prin mașini, trenuri, avioane, ultramoderne care merg și zboară „de-adevăratelea”, parcurg  mai multe continente, orașe şi munți, poduri şi tunele, la vreme de zi și de noapte, spre încântarea vizitatorilor care și-ar dori pe loc să fie pitici și să se poată mișca în acea lume minusculă. Toate acestea sunt rezultatul unor lucrări de anvergură. Sunt mai puțin cunoscute, dar tot atât de spectaculoase realizările individuale ale unor artiști pasionați de miniaturi, cum ar fi Andrei Arseniev din Sankt Petersburg  care realizează cu desăvârșită măiestrie figurine reprezentând mari personalități din istoria universală, de la Charlemagne la Putin.

Revenind la Kulmbach, nu numai Plassemburg îi atrage pe turiști; orașul te întâmpină cu un mare și strălucitor alambic de aramă pentru că trebuie să afle toată suflarea că aici se produce, printre alte sortimente, Kulminator, cea mai tare bere din Germania.

 

*Termenul de „miniatură” desemnează și decorațiile de pe manuscrise antice și medievale, picturi sau desene executate manual.

**Miniatura militară istorică (soldățeii de plumb) s-a născut în secolul  XVIII, la Nurnberg.

 

 

Gustin Gheorgina (numită de toţi cei dragi Ghiocel) a fost profesoară de limba franceză, a pictat şi a călătorit mult în Europa. Pasionată de lectură şi de călătorii, caută în incursiunile sale prin lumea mare bucuriile pe cate ţi le oferă arta, arhitectura sau frumuseţile naturii.