Excursia noastră spirituală în Thailanda (2)

Excursia noastră spirituală în Thailanda (2)

Despre planuri, pregătiri şi câteva zile de acomodare în noua ţară ai putut citi aici, acum a venit vremea pentru Chiang Mai, o referinţă culturală în istoria Thailandei şi una dintre cele mai râvnite 25 destinaţii din lume după TripAdvisor.

Chiang Mai

Dupa o zi şi jumătate în Bangkok am luat trenul de noapte spre Chiang Mai. Am avut dorinţa asta să mergem cu cât mai multe mijloace de transport, să înţelegem cât mai multe din lucrurile din jurul nostru. O să mă vait aici, în tren nu am reuşit să mă lepăd de condiţia umană, mi-au fluturat genele toată noaptea fără să pot să adorm sau să reglez aerul condiţionat. M-am ascuns dupa perdeluţă şi doar entuziasmul că suntem în Ching Mai ne-a ţinut pe picioare ziua următoare. Şi un pai dintr-o nucă de cocos şi un smoothie, şi apoi încă unul… Plăcerea maximă la masa zilei a fost atinsă într-o bodegă la amiază când am mâncat supa Tom Kha Gai. Mănânc de cate ori am ocazia şi aşteptam încă de acasă momentul. Am văzut în bazar pachete speciale de ingrediente care se vindeau pentru supa asta – lemongrass, ciuperci uscate, frunze de limetă (Kaffir). Cine a venit cu grijă mare în bagaj cu frunze de limetă? Cine? Apoi am început să colindăm, să vedem cum ne organizăm mai bine cele 3-4 zile. Cataloagele de excursii erau nelipsite şi copilul rebel din mine a refuzat să se lase manipulat. În semn de protest a doua zi nu voiam nicio excursie. Nu din aia din catalog. Majoritatea excursiilor includeau şi rafting, dar ne-a spus agenta că nici rafting nu se putea face pentru că era prea cald şi secaseră apele. Hotărat, nu plec în nicio excursie. Miza fusese White Temple, ar fi putut fi singurul motiv să merg în excursie. Văzusem eu o prezentare powerpoint din acelea trimise pe email şi m-a atras. Apoi am aflat că avea o vechime de 15 ani şi că Hello Kitty trona pe pereţi. Eu şi prietena mea am făcut ce am crezut că e mai bine pentru fiecare – ea a mers în excursia de-o zi, eu m-am plimbat aiurea. M-am relaxat la hotel, la piscină, m-am liniştit după iureşul din Bangkok, am insoţit-o un pic pe Vânătoarea de stele. Am mers în piaţa de flori, am tocmit un tuk-tuk pentru a doua zi la Tiger Kingdom (hotelul ne cerea 800 Baht pentru transport dus-întors şi şoferul ăsta a făcut acelaşi lucru pentru noi la jumătate de preţ), am mâncat creveţi cu sos de stridii şi sparanghel, am pierdut timpul în magazinul unui bijutier local, am cumpărat cercei şi am fost bucuroasă că nu am o agendă.

DSC05253_re

Hotelul din Chiang Mai la care am stat – Maninarakorn ne-a impresionat plăcut. Noi am călătorit «budget» şi acest hotel a fost o surpriză placută prin curăţenie, mobilier, mic dejun şi piscină şi servicii auxiliare (cum ar fi trimiterea bluzelor mele în Bangkok în timp util).

A doua zi ne-am întâlnit cu Mister Kitty, şoferul nostru. Mister Kitty gonea în tuk-tuk pe autostradă şi chiar am simţit că numai cineva de sus ne poate proteja în vehiculul ăsta atât de golaş că puteam oricând să sărim peste balustradă. Poate aţi aflat deja că există locuri în Thailanda unde poţi să pui mâna pe tigri adevăraţi şi să scapi viu şi nevătămat. Tiger Kingdom la nord de Chiang Mai este unul dintre ele. Mai este şi la vreo 80 de km de Bangkok unul celebru, dar tocmai de aceea nu am ţinut neapărat să ajungem acolo. La Tiger Kingdom suma pentru biletul de intrare se plătea în funcţie de mărimea tigrilor pe care aveai să pui mâna, cei mai mici fiind cei mai scumpi. Am intrat în cuşcă cu 3 tigri mari şi doi îngrijitori împreună cu nişte spanioli. Tigrii au privirile agere, nu sunt legaţi, iar plăcuţele cu instrucţiuni anunţă că poţi să îi atingi numai în anumite zone şi-ţi interzic să soliciţi îngrijitorilor să-ţi facă fotografii pentru că ei sunt ocupaţi cu supravegherea animalelor. Care credeţi că au fost primele cuvinte ale îngijitorului ? «Hai să-ţi fac o poză», dar am refuzat şi am preferat să le dau spaniolilor ceva de făcut. Sentimentele au fost amestecate – animalele alea superbe ţinute în captivitate în balanţă cu adrenalina de a pune mâna pe un tigru, care, culmea! mai ridică coada sau te priveşte în ochi cu o privire de gheaţă. La finalul zilei, dupa excursia la Tiger Kingdom, Mister Kitty după ce a băgat banii în buzunar, a fost dornic să ştie răspunsul la o întrebare esenţială – «Are you happy?» Mr. Kitty a fost un delicat.

DSC05339

DSCF0902

Ziua următoare am fost la ceea ce se numea – «jungle trekking» adică o excursie cu scăldat, călărit de elefanţi şi o plimbare cu pluta. În călătoria asta am avut parteneri doi nemţi, un japonez şi ghidul, un tânăr thailandez. La început am hrănit elefanţii. Undeva lângă ţarc un localnic cânta la chitară în faţa a doi copii care ascultau vrăjiţi. A venit rândul nostru la călărit şi împreună cu prietena mea m-am suit pe elefant pe o mică banchetă, însoţite fiind acolo sus, pe spinare, de japonez şi de un localnic care dădea comenzile de direcţie şi strunea animalul. Mersul era legănat şi-ţi imprima o anume melancolie. Pe lângă noi era un grup de nordici care erau la ora de călărie. Aveau toţi o îmbrăcăminte specială şi fiecare avea propriul elefant de strunit. Pe noi ne-au plimbat vreo oră în jurul râului. Apoi am luat masa de prânz dupa care am mers să explorăm jungla. Eram mulţumită că suntem un grup mic.

DSCF0986

După o plimbare prin junglă am ajuns la un loc de scăldat şi apoi, uzi aşa cum eram, am pornit mai departe, schimbând partenerii de discuţie pe poteci. La un moment dat ghidul ne arăta casele cu triburi din vârful dealului unde trebuia să ajungem şi noi. Peste câţiva metri însă întâlnim un copac imens cu multe albine în jurul trunchiului. Ghidul nostru îşi schimbă brusc expreşia fetei şi ne face semn ca nu mai putem înainta. Ne-am intors cam dezamăgiţi şi doar ideea că urmează plimbarea cu pluta ne mai înveselea. Pe plută, la vâsle, am întâlnit un negru pus pe şotii. Îmi amintea de povestea lui Huckleberry Finn.

«Pe ce râu suntem ?», am întrebat.

«Nu ştiu, sunt pentru prima dată aici». Am râs amandoi şi a continuat să vâslească. Chiar aşa, ce mai conta ?

Apele erau într-adevăr mici. Vâslaşul din faţă căuta zonele mai adânci ca să nu ne împotmolim cu pluta. Pe marginea apei mergea câte un elefant, iar eu lipăiam cu picioarele prin apă. Soarele începuse să apună şi totul începuse să se calmeze. Nu se struneau elefanţi, nu mai chiuia nimeni la scăldat, aparatele foto amuţiseră şi ele. Mie îmi amorţise pofta de rafting şi doar alunecam pe ape fără alte dorinţe.

20130301_153402

Ziua următoare ne-am mai plimbat prin Chiang Mai, am mai mâncat o supă Tom Kha Gai în semn de bun rămas şi ne-am plimbat pe străzi aiurea cumpărând cadouri pentru acasă. Am mai fost la o cafenea şi am vizitat 2 temple, ultimul Wat Chedi Luang. Pe pereţi erau fotografii de călugări, iar în mijloc, la altar, într-o cutie de sticlă, era un călugăr…viu, în meditaţie. Arăta puţin ca o mumie doar că-şi mişca pleoapele din când în când. O pereche de îndrăgostiţi a venit şi i s-a plecat. Cineva i-a făcut fotografii… cu blitz. Am rămas o vreme prin preajmă, cuprinsă de linişte. Găsisem tot ce căutam din experienţa asta într-un singur loc. Apoi am ieşit şi nu mi-am mai dorit să văd alte temple.

Cât am stat în Chiang Mai am mers la câteva sedinţe de masaj thailandez, toate la Lila Thai Massage. M-au îmbrăcat cu un veşmânt pe care m-au ajutat să-l înfăşor. Eu şi prietena mea am avut parte de un uimitor masaj în tandem cu mici thailandeze care ne-au masat cu delicateţe şi dăruire cu coatele, călcâiele, antebraţele, ne-au sucit şi trosnit până la plăcere. O să-mi amintesc multă vreme de imaginea asta – noi două culcate de burtă, trase de mâini de la spate de maseuze în poziţia «salutul soarelui» cu capul dat pe spate şi pieptul deschis spre cer. Afară era zarvă, soare, căldură, dar în salon semiobscuritate şi linişte. Ne întorceam la câte un semn al maseuzei. În altă zi ne-au masat cu săculeţi cu ierburi umede şi fierbinţi.

O maseuză sau un maseur este un îndrumător de la care ai multe de învăţat despre corpul tău, despre greşelile zilnice de postură, alimentaţie sau mentale şi despre ce ai de făcut mai departe. Nu-ţi face morală, nu-ţi dă lecţii şi citate, doar te atinge, îţi dizolvă blocajele. Respiri, oftezi şi ieşi în lume cu alte intenţii. Uneori le păstrezi, aplici, vindeci. Alteori uiţi, oftezi, revii cu alte intenţii şi tot aşa.

Toată ceremonia se încheia cu un ceai la alegere. În ultima zi am aflat că este un centru în care maseuzele sunt foste puşcăriaşe, iar centrul şi-a propus să le integreze pe aceste femei în societate.

În ultima seară înainte de plecarea din Chiang Mai, pe o stradă oarecare, ne-am întâlnit întâmplător cu Mr. Kitty. Ne-a poftit în tuk-tuk să ne lase la hotel, ocazie cu care l-am rugat să ne conducă la aeroport a doua zi. Era cu soţia lui şi ea îl privea când cu dragoste, când bănuitor. Mr. Kitty părea să fi găsit secretul armoniei în viaţă. Părea mulţumit în timp ce-şi conducea tuk-tuk-ul. Cu gândul ăsta am aterizat în Krabi de unde urma să luăm vaporul spre insula Koh Phi Phi şi să ne petrecem a treia parte a vacanţei – după metropolă şi ţinuturile muntoase din nord.

Va urma.

Articol înscris în concursul <Thailanda, te iubesc!>, organizat de KLM România în colaborare cu T.A.T. Balkans și Tedoo.ro

Text : Diana Pavlenco    

Foto : Monica Bortan 

DianaDiana adoră vacanţele independente, aromele de cardamon si ghimbir, mirosul de mosc şi vanilie, iar din călătorii a aflat, printre altele, că pieţele sunt un bun început pentru a cunoaşte un oras, că marea este un loc bun pentru reflecţie, că dansul rupe orice bariere şi că femeile pot fi cochete şi la drum lung. Vrea să ajungă cât de curând în Nepal şi America de Sud. Crede că oamenii cei mai frumoşi sunt cei care zâmbesc sincer. Pentru ea călătoriile de aventură sunt cele mai bune pentru că încep cu un “DA!” spus necunoscutului… aşa cum este şi “micul” ultramaraton pe care vrea să-l alerge în vara lui 2014 la Mont Blanc.