Risotto all’isolana

Risotto all’isolana

Ţi se face poftă de ceva bun şi ştii cam ce ai vrea să mănânci. Nu te poţi duce unde n-ai mai fost că s-ar numi încercare sau experiment, deci trebuie să mergi la sigur într-un loc cunoscut. „Hai la Claudio să mâncăm un risotto!” le spun prietenilor mei de la Verona când îşi epuizează fantezia şi nu mai ştiu unde să mă ducă.

Risotto alla isolana m-a surprins de la prima întâlnire gustativă prin prezenţa neaşteptată a scorţişoarei pe care mintea mea o asocia automat şi necondiţionat cu deserturile. Consistenţa acestui risotto nu este moale, cleioasă cum te-ai aştepta, ci se ţine destul de ţeapănă. Numele îi vine de la localitatea Isola della Scala (Verona) de unde se pare că această reţetă îşi trage originile. Cu boabe rotunde vânjoase orezul folosit este vialone nano cultivat în zona Veronei. Nu sunt în măsură să dau reţete, în linii mari risotto alla isolana conţine carne de porc amestecată cu carne de vită, orez, supă, unt, parmezan, sare, piper, rozmarin şi scorţişoară.

risotto all'isolana
risotto all’isolana

De-a lungul anilor risotto s-a transformat mai degrabă într-un pretext pentru a merge la restaurantul Due Volti, unde meniul nu-i vast, însă are câteva piese de rezistenţă musai de gustat: tagliatelle cu sos de iepure, pappardele cu hribi, purcel pe jar, tagliata de vită.

carne de vita
carne de vita

Claudio Martini povestind despre începuturi, îmi spune glumind „prin 1977 m-am căsătorit şi în loc să îmi iau casă mi-am luat restaurant şi mi-am făcut firmă”. Nu de ieri de azi, din vremurile bune.

cu bucatarul
cu bucatarul

Când intri în local te întâmpină atmosfera simplă, pe care spaţiul mare amplificat ulterior de tavanul înalt şi ferestrele care ocupă un perete întreg, o face să pară aproape austeră. Totuşi bunul gust care le circulă italienilor prin sânge îşi face simţită prezenţa: mesele poartă nişte feţe impecabile în două culori, iar vinul se serveşte în paharele potrivite cu felul acestuia. Cel mai tare îmi place aerul degajat, simplitatea locului, faptul că mâncarea are mereu acelaşi gust. Porţiile nu sunt fixe poţi gusta doar puţin sau dacă foamea e mare farfuria îţi va fi umplută cu generozitate.

Aşteptarea felului principal îţi poate fi scurtată cu câteva feliuţe de slănină sau salam tăiate fin care se topesc de dragul unor dreptunghiuri galbene de mămăligă încălzită pe grătar. Soseşte carnea. Garniturile şi salatele o urmează îndeaproape călătorind confortabil în boluri mari purtate printre mese pe un cărucior de Paolo sau Roberto, fraţii glumeţi ai bucătarului. Clientul poate alege un singur tip de garnitură sau câte puţin din mai multe. Deserturile şi fructele îşi au desigur propriul „mijloc de transport”.

aperitiv simplu
aperitiv simplu
risotto servit de Roberto
risotto servit de Roberto

IMG_3613

Foarte energic, mereu binedispus, puţin repezit, uneori Claudio apare în cadrul uşii care dă înspre bucătărie, cu mâinile în şolduri. Stă nemişcat pentru câteva clipe, dă o roată cu ochii prin local. Un zâmbet bonom şi o privire ghiduşă i se întipăresc pe faţă şi porneşte ţintă spre noi. Îşi face întotdeauna timp să treacă pe la masa noastră pentru a-şi saluta prietenii, a depăna amintiri sau pur şi simplu ca să schimbe două vorbe cu clienţii pe care îi cunoaşte. De altfel cred că mai toţi clienţii sunt „de-ai casei” sau oricum sunt oameni care au mâncat deja la Due volti şi s-au întors. Înainte să plecăm, se mai întoarce la masă, şi chiar dacă am mâncat deja desertul, mai aduce o bucăţică de ceva ce nu apare pe meniu, din partea casei.

Mâncare ca la mama acasă… ca la mama lor ce-i drept, tradiţională adică, gătită în cea mai mare parte din produse locale, proaspete şi de sezon. La care vă garantez eu că, atunci când nimeni nu îl vede, bucătarul mai adaugă nişte pasiune şi bucurie de la el. Ca să-ţi meargă la inimă.

O dată ce-ai gustat îţi vei dori să te întorci aşa cum mi se întâmplă mie de mai bine de treisprezece ani, de fiecare dată când mă aflu în zonă. Gustos şi simplu până la esenţă. Nimic altceva. Fără aere de mare restaurant, dar cu pretenţia de loc familiar unde se mănâncă foarte bine, de unde nu pleci dezamăgit şi unde îţi vei dori să te întorci când te încearcă vreo poftă de ceva bun.

Ristorante Due Volti
Via Villafontana 233
37051 Villafontana di Bovolone (Vr)
Tel: 045.7145021
închis miercuri

Absolventă de Litere şi pasionată de lectură şi limbi străine, Ana Maria Vaida a călătorit pornind concentric printr-o parte a Europei de Est, din Romania, Ungaria, Bulgaria ca să ajungă în Orientul Mijlociu, în Iran, Vietnam şi chiar in Caraibe. Ana Maria mai spune despre sine următoarele: „Călătorind am învăţat că nu-i bine să pleci la drum cu multe aşteptări şi idei preconcepute. Etichetele şi prejudecăţile se lasă acasă dacă vrei sincer să te alegi cu ceva din călătorit. Am învăţat în timp să iau cu mine doar capacitatea de a mă mira şi multă curiozitate.”