De vorbă cu Ahmed din Oman (3) – Vedem şi delfinii, Insha’allah

De vorbă cu Ahmed din Oman (3) – Vedem şi delfinii, Insha’allah

– Ahmed, care este şansa să vedem delfinii mâine? întreabă neliniştită Ligia, pentru a treia oară.

Ahmed conduce, iar din locul în care stau pot să ghicesc un zâmbet ghiduş. Ştiu deja care va fi răspunsul, acelaşi pe care Ligia l-a primit mai devreme:

– Inshaallah, cum va da Domnul…

Barca prietenului lui Ahmed ne aşteaptă în port. E o şalupă de viteză, modernă, de mici dimensiuni. Nutrim deja speranţa că vom fi doar noi. Ni se mai alătură totuşi o familie cu doi copii. El e îmbrăcat modern şi îşi alintă fetiţa cu tot sufletul, ţinând-o în braţe toată excursia. Soţia e acoperită peste tot, mai puţin pe faţă. Chiar dacă islamismul din Oman nu este cel extrem, iar femeile au mai multă libertate de mişcare, ele poartă în continuare părul acoperit şi nu le vezi cu mâneci scurte sau glezne goale, oricât de cald ar fi. În timp ce aşteptăm să alimentăm barca cu combustibil, o domnişoară intră în port pe un skijet. Poartă pantaloni lungi şi eşarfa de pe cap e la locul ei, nelăsând prea mult la vedere.

Oman_8101

Timpul pare că se dilată în timp ce noi aşteptăm să ne vină rândul la pompa de combustibil şi admirăm alte vase din port, moderne sau tradiţionale, din lemn. Într-un târziu reuşim să alimentăm aşa că putem să plecăm în expediţie. Muzica urlă pe ritmuri cât se poate de europene, barca se deplasează cu viteză, încerc să las critica acasă şi fac exact ce fac ceilalţi: întind mâinile şi mă bucur de aerul răcoros şi de stropii de apă. O broască ţestoasă se scufundă chiar atunci când trecem pe lângă ea şi mă entuziasmez aşa de tare când o văd, de parcă aş fi descoperit aur. Delfinii ne aşteaptă şi ei, mai întâi în depărtare, sărind în grupuri printre multele ambarcaţiuni plecate în căutarea lor.

Oman_8108

Când agitaţia se mai potoleşte şi reuşim să ne depărtăm de aglomeraţie, oprim motorul şi înaintăm încet. Uite-i, au venit chiar lângă barcă şi ne însoţesc. Se întrec prin apa limpede care face jocuri de lumini pe spinările lor lucioase, din când în când sar în faţa noastră şi ne însoţesc, jucăuşi şi prietenoşi, o bucată bună de drum. Suntem mai mult decât fericiţi, cu ei atât de aproape. Fetele şi-au lăsat picioarele să atârne din barcă şi aproape că pot atinge cu vârfurile degetelor delfinii. Nu ne mai săturăm să-i privim şi să-i fotografiem.

Oman_8197

Oman_8204

Iar tura noastră nu se încheie aici, ci continuă prin câteva golfuri frumoase, trecem pe sub bolta unei stânci, descoperim iahturi, omanezi care fac diverse sporturi acvatice, hoteluri izolate şi supermoderne, plaje goale şi un sat de pescari. Ahmed ne arată la un moment dat o plajă.

Oman_8236

– Aceasta era o plajă pe care foarte mulţi omanezi veneau, în weekend. Acum a fost cumpărată şi se va construi un hotel, este deja privată şi nu mai avem acces la ea.

Dacă până atunci mi-a arătat cu mândrie toate hotelurile şi atracţiile turistice pe lângă care am trecut, de data aceasta observ din nou cum s-a întristat. Turismul vine, ca peste tot, cu bune şi rele. Dar atunci când privează populaţia de micile şi puţinele distracţii pe care le are, nimeni nu poate să se arate entuziast, nici măcar un ghid care până în acel moment mi-a vorbit cu mult patriotism despre cultura şi istoria Omanului, despre felul în care pământul lui are o poveste şi a fost cândva o mare putere şi despre cât de important e faptul că Oman nu este o ţară inventată, ca Dubaiul.

Într-adevăr, Oman este încă o ţară în care se poate vorbi despre cultură şi istorie. Mai mult de atât, se poate vorbi despre cărări nebătute şi ecoturism. Turiştii nu sunt mulţi, nu găseşti decât câteva maşini de teren în marile atracţii turistice. Cu toate acestea, în mod paradoxal, locul cel mai poluat turistic mi s-a părut a fi deşertul.

Va urma şi vom afla data viitoare de ce.

Citeşte şi:

Partea 1: În ţara mamelor cu 15 copii

Partea 2: Vă respectăm aşa cum sunteţi

Partea 4: deşertul, cu stele şi stele

Partea 5: Părinţii au ales pentru mine

Călătoria în Oman a fost oferită de Qatar Airways. Se poate zbura la Muscat, capitala Omanului, de 5 ori pe săptămână, cu escală în Doha.

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.