Unde să te cazezi în Vamă. Dar de ce să te duci în Vama Veche?

Unde să te cazezi în Vamă. Dar de ce să te duci în Vama Veche?

Să scriu despre Vamă e ca și cum m-aș lua de religia cuiva. Mi-e cam frică. Și-apoi, nu se cade. Vorba ceea, au pornit războaie întregi pe teme religioase… O să mă trezesc cu tot soiul de păreri și iatagane aruncate despre ce-a fost Vama Veche și nu mai e. (Cinstit? Habar n-am ce-a fost, eu am ajuns prima oară acolo în 2005 – și nici măcar ca atunci „nu-mai-e”). Sau  despre cum sigur că e mai bun, ieftin și gustos la bulgari (ceea ce nu contest. Doar că e altfel), despre cum Vadu și Corbu sunt adevărul, calea și viața acum. Ba nu, stai, că nu trebuie să scriem despre ele, pentru că apoi se duc necivilizații cu mașinile alea mari și lasă mizerie (lipsa de civilizație să știi că nu se trage de la mașina mare. Am observat eu).

Deci mi-e imposibil să scriu despre Vama Veche.

Cum să încep atunci?

Anul trecut n-am ajuns deloc la marea noastră pentru că eram ocupată să mă duc în stânga și-n dreapta pe tot pământul (cât am apucat și eu să mă întind… mai am doar de mers peste tot1). Dar, ciudat, mi-a fost dor.

Copilul, catelul si marea
Copilul, catelul si marea

Mi-a fost dor de Vama în care am ascultat Bolero pe plajă, de Vama în care m-am îndrăgostit (ce contează că a ținut din vară până-n gară?).

De Vama în care am ajuns prima oară singură, curajoasă, cu motorul (ce distanță între pasul ăsta și cel cu plecatul în Rusia cu motorul…)

De Vama în care am fost cu prietenele cele mai bune (știi bancul, nu? Cu o fată care s-a dus la mare: nici ea nu s-a odihnit, nici pe alții nu i-a lăsat).

Da, da, de Vama Veche aia în care sunt chiștoace și gunoaie și pipi și bere în nisip. Ar fi extraordinar dacă n-ar mai fi, dacă noi n-am mai lăsa toate mizeriile pe plajă. Pentru că, ți-am mai spus, cred că trebuie să-i mai dăm o șansă mării noastre.

A nu se înțelege că nu apreciez o plajă cinstită de cinci stele.

Concluzia e că mi-e imposibil să scriu despre Vama Veche. O singură observație am, față de acum doi ani, mi se pare că s-a împărțit cumva: în sud hipstereală  și în nord hippy-ială. I s-a mai părut cuiva la fel?! Rockerii sunt cumva pierduți prin mulțime, la Pirați, sau tunși, incognito.

Dar dacă totuși suferi de aceeași boala psihică incurabilă ca și mine, dacă ți s-a lipit locul ăsta de suflet și-l cauți în bucățelele de altă dată, în foste terase care nu mai există sau în imagini și amintiri fulgurante care dispar de cum ai întors capul, dacă te ferești de el când e mai aglomerat, dar dai o fugă în toamnă când s-a retras puhoiul, atunci îndrăznesc, da, îndrăznesc să recomand un loc de cazare.

Nu e hotel. Nu e nici pe plajă.

Sandalandala. Intrarea pe la duba
Sandalandala. Intrarea pe la duba

E un camping, de care am aflat de aici (săru-mâna boierule!). Îl și cheamă, îmbietor, Sandalandala. Și pentru că am avut încredere, am făcut rezervare și ne-am prezentat, cu șlapi, cort și costum de baie, în portiță… la dubiță. Cum zic și ei pe site, au pus duba-n poartă să-i găsească lumea mai ușor.

Papuci
Papuci

Pentru un cort, două persoane, două nopți am plătit 96 de lei. Mi se pare absolut rezonabil, în condițiile în care:

  • locul e tare plăcut ochiului, de la gazon verde îngrijit, la pian alb pe gazonul respectiv, papuci colorați, bătuți în cuie pe pereți și citate amuzante prin dușuri și toalete,
  • nu e pe plajă, este îngrădit. Aș avea o oarecare nesiguranță să îmi las lucrurile într-un cort pe plajă, nepăzit. Aici lăsam telefonul în priză la încărcat și plecam pe altundeva, fără nicio apăsare.
  • angajații sunt prietenoși și săritori, cel puțin cei cu care am interacționat noi.

    Terasa de relaxare, cu wifi si culori
    Terasa de relaxare, cu wifi si culori

Am mai stat cu cort în Vamă sau pe la oameni prin curți sau prin campinguri pe unde încercam să ne alegem, cu greu, un loc: unde punem cortul? În omizi sau în cioburi?? Pe plaja pe unde mișună tot poporul parțial beat mi-a fost întotdeauna un pic frică: să nu-mi mișune prin cort sau, mai rău, să nu intre să adoarmă acolo (s-au mai văzut cazuri). Deci ideea de spațiu închis, unde nu intră oricine (e pe bază de brățară ca la concerte ) mi-a plăcut foarte mult.

Să-ți zic și minusuri? Să nu-mi spui apoi că nu ți-am zis.

Posibil, dacă e foarte aglomerat, să mai dea rateuri cu apa caldă. Noi am prins caldă și apă călduță. Și am primit un sfat la venire: să vă întoarceți un pic mai devreme de la plajă, ca să prindeți apă caldă. Am întrebat dacă așa îi sfătuiesc pe toți cei cazați?

Apoi, dimineața, poate că nu erau nici ei foarte treji, ca și noi de altfel, și s-au mișcat mai greu cu micul dejun.

A, și parcă nu e umbră, deci vrei nu vrei, când se saltă soarele sus pe cer o zbughești din cort afară. Poți însă să te culci în fața lui pe iarbă, am văzut eu un băiat.

Asta doar dacă vreau să fiu eu foarte, foarte obiectivă și să arăt și aspecte mai puțin roz, pentru că de fapt mie mi-a plăcut foarte mult, m-aș întoarce acolo și recomand mai departe.

Dar m-ai putea întreba de ce să mă duc în Vamă, fix în campingul ăsta?

Camping
Camping

În camping să te duci dacă vrei prețuri decente pentru o cazare un pic mai altfel. Adică mai colorată și mai curată. De ce să te duci în Vamă? N-am un răspuns. Aș putea în schimb să-ți povestesc ultimele două răsărituri pe care le-am văzut Acolo (prietenii știu de ce scriu cu A mare). Bine, răsărit s-o mai fi văzut și în alte locuri mai minunate, nu neg, însă la mine, lenevoasă și înghesuită către partea mai nocturnă a vieții, să prind așa o porție matinală de energie e ceva teribil de rar.

La rasarit, o bicicleta pribegea
La rasarit, o bicicleta pribegea

Aș putea însă să zic despre oamenii care stau pe plajă să vadă răsăritul ăla. Cupluri, cei îmbrățișați, sau adormiții, cei care au suferit diverse greutăți cu o noapte înainte și acum se resimt. Fotografi, fiecare cu ce are prin buzunar, fie telefon sau DSLR. Domnișoare visătoare, curajoși care fac baie în mare fix când primele raze încep să înroșească o dâră tremurătoare pe apă. Public, care așteaptă spectacolul de fiecare dimineață, înveliți în pături, saci de dormit sau nisip și alge. Că așa e în Vamă.

Ah, stai, am zis că nu scriu despre Vamă…

Oameni si Vama
Oameni si Vama

 

____________________ 

1I haven’t been everywhere, but it’s on my list. Susan Sontag

 

Ina a absolvit psihologia şi după un parcurs profesional în câteva multinaţionale, a ales să-şi asorteze studiile cu munca absolvind astfel şi un master în comunicare. De călătorit e îndrăgostită de când era copil, de aceea a decis să împărtăşească impresii din incursiunile sale.