Un loc la geam pentru Chile, ţara de la capătul lumii. Itinerariu şi sfaturi practice.

Ordinea pe locurile din avionul către Chile este clară: fata are monopol pe locul la geam, tatăl a negociat locul din mijloc şi se întinde peste copil, în încercări disperate de a surprinde în fotografii relieful fantastic peste care zburăm. Resemnată cu locul meu la culoar, zâmbesc amuzată şi surprind, în scurtele momente în care ochii avionului se deschid şi către mine, pământul roşcat şi frământat al deşertului, cu porţiunile sale albe, sărate, lacurile turcoaz sau albastre, asupra cărora un nor îşi aruncă efemer umbra, vârful înzăpezit al unui vulcan care străpunge o pătură pufoasă de nori, crestele tăioase ale munţilor. N-am mai zburat deasupra niciunei ţări care să ofere aşa o varietate peisagistică. N-am mai făcut nicio călătorie în care să am nevoie de cinci zboruri interne pentru a mă deplasa dintr-un capăt în altul al ţării. N-am mai trecut niciodată de la vară la iarnă într-o singură vacanţă. N-am mai întâlnit nicio ţară atât de frumoasă cum este Chile, cel puţin până acum.

22 DE ZILE ŞI UN ITINERARIU PLIN DE IMPRESII DE NEUITAT, ÎN ŢARA DE LA CAPĂTUL LUMII.

Am ştiut de la bun început că nu vom putea, în cele douăzeci şi două de zile pe care le aveam la dispoziţie, să descoperim tot ceea ce avea Chile de oferit. Aşa că am ales să facem o scurtă oprire în zona centrală (Santiago, Valparaiso, Viña del Mar), apoi să ne îndreptăm către deşertul Atacama, aflat în nord, şi către Patagonia, în sud. Nu am lăsat să ne scape nici Carretera Austral, una dintre cele mai frumoase şosele din lume, având o lungime de peste o mie două sute de kilometri, asfaltată doar parţial, un adevărat „off the beaten track”. Dar să pornesc cu începutul şi să te iau cu mine într-o scurtă incursiune prin itinerariul acestei călătorii, cu cele mai interesante locuri în care am ajuns şi cele mai puternice impresii pe care această ţară le-a lăsat asupra mea. Dacă te interesează mai puţin impresiile şi mai mult detaliile practice legate de organizarea şi pregătirea pentru această călătorie, poţi face un salt direct la Sfaturi şi idei practice pentru o călătorie în Chile.


 Ziua 1-4, patru nopţi în Valparaiso

Valparaiso, Chile

Am aterizat la Santiago, un oraş aglomerat, plin de viaţă, din care poţi vedea, dacă eşti norocos, munţii. I-am zărit undeva departe, prin ceaţa poluării de care nu toate oraşele mari au învăţat să scape. Santiago a rămas doar un loc de tranzit, o staţie între locuri cu cer mai limpede şi vânt mai puternic. Suntem deja în autobuz către Valparaiso, oraş destul de haotic, dar cu marele avantaj de a-şi fi păstrat o personalitate colorată şi de a fi construit pe un şir de coline la malul oceanului. Pe una dintre aceste coline, Pablo Neruda, mândria poporului chilian, şi-a cumpărat o casă (La Sebastiana, în cartierul Bellavista). Priveliştea de la geamurile ei te convinge să iubeşti Valparaiso, dacă străzile pitoreşti, multitudinea de pereţi pictaţi şi de funiculare nu te-au cucerit deja. Din când în când un poliţist ne roagă să avem grijă la aparatul foto. Privesc în jur şi văd femeile care îşi strâng genţile la piept, ca la noi în autobuz. Atunci îmi dau seama că suntem într-un oraş mai mare decât credeam, cu bunele şi relele sale.

Evadăm şi de aici, într-un alt loc drag poetului Neruda: Isla Negra, un sat aflat la o distanţă de aproximativ o oră jumătate, cu autobuzul, de Valparaiso. Iată clopotul mare din curtea sa, cel care îi anunţa venirea în sat. Incursiunea prin căminul său de la malul oceanului e o bucurie şi o poezie în sine. Chiar dacă poetul s-a stins de mult, se simte prezenţa omului mare cu suflet de copil, colecţionând obiecte năstruşnice şi aranjându-şi casa după bucurii şi privelişti, nu după convenienţe. Şi ce privelişti! Îi aduc omagiul meu, rămânând tăcută în faţa mormântului din curte, locul în care trupul lui se odihneşte, aproape de sunetul valurilor.


 Ziua 5-9, patru nopţi în San Pedro de Atacama, o noapte în Santiago

Atacama, Chile

Ne întoarcem la Santiago şi, după un scurt zbor, ajungem deja la peste două mii de metri altitudine, într-un sat mic şi plin de agenţii de turism sau restaurante, aflate în case din chirpici de culoarea nisipului, un sat care vibrează la decibeli înalţi până târziu în noapte: San Pedro de Atacama. Ascultăm zgomotele nopţii atât de neaşteptate pentru un deşert, prin foiţa subţire a cortului nostru. Dar a doua zi se dovedeşte a fi o provocare pentru cei care s-au distrat peste măsură sau nu s-au aclimatizat suficient. Noi suntem totuşi odihniţi iar înălţimea de peste patru mii două sute de metri la care găsim lagunele altiplanice nu ne face decât să înaintăm mai precaut, mai atenţi la propria respiraţie, ce pare să îşi caute o nouă formă, mulţumindu-se în cele din urmă cu mai puţin. Între timp, în fiecare excursie pe care o facem în vastul deşert, ochii participă la o sărbătoare de culori, forme şi nuanţe a căror asociere, în ceea ce se numeşte „cel mai uscat deşert de pe pământ”, poate fi cu adevărat stranie.

Laguna verde Atacama

La finalul a patru zile lungi şi uscate, petrecute în Atacama, ne întoarcem iar în Santiago, pe care apucăm să îl vedem doar de la fereastra mare a apartamentului nostru de la etajul şaisprezece. Soarele apune şi luminile unui oraş modern se aprind.


 Ziua 10-13 Patagonia Aysen, o noapte în Coyhaique, două în Puerto Tranquilo şi încă una în zona Parcului Cerro Castillo

Lago General Carrera, Patagonia Aysen, Chile

Nu stăm mult în aria urbană şi, cu noaptea încă aţipită peste clădirile înalte, decolăm către Patagonia de Nord, Patagonia Aysen. Trecerea dintre ani ne prinde în Coyhaique, un oraş micuţ şi liniştit care îşi păstrează sărbătoarea şi petrecerea între prieteni, nu pe străzi. Nu ne pare rău, pentru că a doua zi pornim mai departe pe Carretera Austral şi ne bucurăm de fiecare curbă şi de peisajul diferit ce se schimbă sub ochii noşti. Ajungem pe malul spectaculosului lac General Carrera, cel mai mare din Chile şi al doilea ca mărime de pe continentul Sud American.

Ne punem cortul într-un camping spaţios şi civilizat chiar pe malul lacului şi ne programăm deja o zi trekking pe un gheţar, pe Glaciar Exploradores. Bem apă din crevase şi învăţăm să folosim colţarii, pentru a ne deplasa în siguranţă, sub îndrumarea unui ghid. A doua activitate la care visam încă din România, în timp ce mă uitam la fotografii pe internet, e plimbarea cu caiacul spre Catedralele de Marmură, Catedral de Marmol, formaţiuni stâncoase în culori şi forme ireale, aflate chiar pe lac. Deşi ne-am temut că vântul ne-ar putea strica plăcerea plimbării matinale pe apă, avem noroc de vreme liniştită şi ne bucurăm cu adevărat de miracolul natural ce ni se dezvăluie în intimitatea sa – ne strecurăm cu caiacul printre grotele create de apă în stânci, pipăim pereţii de piatră ce aduc, într-adevăr, cu marmura. O operă de artă sculptată de apele deseori agitate ale lacului şi fascinant colorată de reflexiile albastre şi verzi ce dansează pe pereţi.

trekking pe ghetar în Patagonia

catedralele de marmura, Lago General Carrera

Ultima noapte o petrecem într-un camping aflat într-o pădure de basm, ne alergăm printre copaci, dansăm în jurul focului şi ne încălzim cu un ceai, iar când întunericul coboară ne pregătim de culcare, înconjuraţi doar de linişte şi aer curat.


 Ziua 14-15 Punta Arenas, două nopţi şi o insulă cu punguini

Insula Magdalena, Chile

Patru zile au trecut foarte repede şi n-am parcus decât o mică parte din fascinanta Carretera Austral, dar avem acum alt avion de prins, către Punta Arenas. Ne obişnuim destul de repede cu lumina puternică de la capătul lumii. Se spune că această regiune se află sub o mare gaură în ozon, iar lumina stridentă pare să confirme faptul că soarele e periculos, chiar dacă temperaturile nu sunt caniculare. Pe ocean cerul şi norii par mai aproape, iar apusul, văzut de pe feribot, nu are egal. Tocmai am vizitat colonia de pinguini de pe Insula Magdalena, unde timp de o oră am fost în compania celor mai drăgălaşe fiinţe de pe pământ. Chiar dacă am ajuns acolo în grup mare de turişti, pinguinii ne-au primit fără reţinere, adulţii ni s-au strecurat printre picioare, grăbindu-se atât cât se poate grăbi un pinguin, cu mersul său legănat, către ocean şi hrană, iar puii ne-au privit curioşi de la intrarea în gropile care îi protejează de vânt sau prădători. Pescăruşii aveau şi ei pui la fel de pufoşi ca pinguinii, pe care îi protejau cu teamă, ascunşi de privirile noastre indiscrete. Zâmbim încă la amintirea acestor clipe, în timp ce ne pregătim de următoarea etapă a călătoriei şi zburăm către Puerto Natales.


 Ziua 16, o noapte în Puerto Natales

Parcul Torres del Paine, Chile

Cea mai provocatoare parte a aventurii abia urmează să înceapă: patru zile de trekking prin parcul Torres del Paine, pe Circuitul W. Dar înainte de asta trebuie să uşurăm rucsacii, să ne încuiem o parte din bagajele inutile în dulapul pus la dispoziţie de un hostel, să mergem la prezentarea ţinută de Erratic Rock, din care aflăm foarte multe idei bune despre abordarea traseului şi proviziile necesare, să ne cumpărăm butelii şi apoi să ne odihnim într-un pat confortabil.


 Ziua 17-20 trei nopţi în Parcul Naţional Torres del Paine, o noapte în Puerto Natales

Avalansa

Circuitul W e uşor şi greu în acelaşi timp, e o premieră pentru noi din multe puncte de vedere, ca persoane neantrenate, dar şi o încântare la fiecare pas pe care îl facem. Ne luptăm cu vântul care aproape ne dărâmă sau ne bucurăm de soare primăvăratic şi viscol în aceeaşi zi, păşim prin albii de râu şi pe poteci bine marcate, dormim la cort şi ascultăm tunetul avalanşelor, observăm condorii zburând deasupra stâncilor golaşe şi colţuroase, ne gătim cu apă din rău şi mâncăm seara ascultând în jurul nostru toate limbile de pe pământ. Traseul nostru se încheie în campingul din apropierea turnurilor de stâncă ce dau numele parcului, dar acestea nu se arată în ultima zi. Învăluite de ceaţă ne sfidează aşteptările şi, discret, ne invită să revenim altădată, pentru a le admira.

Se spune că trebuie să fii foarte norocos să nu prinzi ploaie în Torres del Paine. Suntem norocoşi, chiar dacă vremea ne-a dat câte puţin din toate, acel puţin nu a apucat nici măcar să ne ude; în rest ne-am bucurat de soare sau, cel mult, de nori inofensivi. Însoţiţi de ultimele de raze de soare şi, în acelaşi timp, urmăriţi din spate de norul negru pe care l-am păcălit şi l-am lăsat în urmă, coborâm în grabă pentru a prinde autobuzul înapoi către Puerto Natales.


 Ziua 21, ultima noapte în Chile, în Santiago

DSC_0363-2

A doua zi ne pregătim sufleteşte pentru lungul drum spre casă, drum care pleacă din Punta Arenas şi face o oprire de noapte în Santiago, un ultim zbor deasupra ţării de la capătul lumii, Chile. Bineînţeles, fata e la geam, tatăl negociază măcar câteva minute de schimbare a locului, eu stau la culoar şi închid ochii, încă plini de toate peisajele şi culorile pe care le-am adăugat cu grijă în arhiva de impresii calde pentru zile reci şi obositoare.

Călătoria noastră în Chile se termină, în lumina altui apus spectaculos văzut de la etajul douăzeci şi trei, în Santiago. Se termină cu sentimentul de împlinire a unei misiuni frumoase, cu sufletul plin de emoţii şi certitudinea că acesta nu a fost decât începutul. Chile ne aşteaptă să ne întoarcem. Şi sunt dispusă să îmi cedez din nou locul la geam pentru asta.

Text: Roxana Farca

Foto: Alexandru Farca

Text publicat, într-o formă asemănătoare, în Revista Agent Mag, destinată agenţilor de turism din România şi editată de echipa Air France KLM Romania.


ORGANIZARE ŞI DETALII PRACTICE

Sfaturi şi idei practice pentru o călătorie în Chile.

Înainte de toate trebuie să îţi spunem că nu deţinem adevărul absolut şi nici pretenţia că am putea scrie, în cele de mai jos, un ghid complet pentru o călătorie în Chile. Sfaturile ce vor urma se bazează strict pe experienţa noastră şi pe informaţiile culese în pregătirea şi în timpul desfăşurării propriei noastre vacanţe. Dacă ai impresii şi o experienţă diferită sau nevoie de mai multe detalii, te rugăm să ne laşi un comentariu.

Cum ajungi, cât costă bilete de avion până în Chile?

Un bilet până în Chile nu poate fi un chilipir, nici măcar când este redus. În funcţie de perioada în care zbori, preţul acestuia poate varia între 800 şi 1400 Euro, aşa că e indicat să urmăreşti şi să prinzi o promoţie. Chiar zilele acestea am văzut bilete la 772 Euro şi mai pot apărea şi alte ocazii (vezi detalii aici). Drumul până acolo e lung, dar trece totuşi mai repede decât te-ai aştepta, chiar şi atunci când nu ai experienţa unui zbor intercontinental. Noi am zburat cu KLM şi am povestit despre această experienţă în articolul Orice zbor, oricât de lung, devine mai plăcut cu puţin umor!.

Din nefericire, e mai greu să găseşti bilete convenabile în sezonul de vârf, ceea ce ne duce la următorul aspect.

 Când e cel mai bine să călătoreşti în Chile?

Pentru că am vrut să mergem în familie, aşa cum ne place nouă, pentru că vacanţele şcolare coincid cu sezonul turistic, atât vara cât şi iarna, a trebuit să acceptăm că preţurile nu vor fi cele mai convenabile.

Trebuie totuşi să ştii că în Chile este vară când la noi este iarnă şi viceversa. Cel mai aglomerat  sezon este între decembrie şi martie, deşi spre martie deja stai mai bine din punct de vedere costuri. Martie – aprilie sau septembrie – noiembrie pot fi opţiuni excelente pentru activităţi în aer liber. Torres del Paine e foarte aglomerat în plin sezon, dar pe de altă parte e greu de cutreierat iarna (iunie – august), e cu siguranţă mult mai frig şi s-ar putea ca multe porţiuni de traseu să fie închise. Santiago este mai liber în timpul sezonului de vară, când localnicii pleacă la rândul lor în vacanţă iar preţurile la cazări scad, dar asta e sigura excepţie, din câte ştim. Deşertul Atacama poate fi vizitat tot anul şi este aglomerat tot timpul, iar diferenţele mari de temperaturi vin nu de la anotimp ci de altitudinea la care urci.

Unde te cazezi în Chile şi cum sunt preţurile?

Preţurile la cazare în Chile nu sunt deloc mici. Dacă te apuci să cauţi şi să rezervi din timp, găseşti variante rezonabile, dar nu te aştepta la foarte puţin, mai ales în regiuni mai izolate cum e Atacama sau Patagonia. Cu cât zona e mai puţin locuită, cu atât preţurile sunt mai mari, chiar şi costurile pentru campat devin comparabile cu cele pe care le-ai da în Europa pentru o pensiune. Şi apropo, nu ai voie să campezi unde te taie capul. Subiectul acesta e mai complex, aşa că vom încerca să dăm mai multe detalii, în funcţie de regiune. Înainte de asta e important să ştii că poţi specula taxarea TVA-ului. Teoretic, turiştii pot scăpa de TVA dacă plătesc în dolari (atenţie să fie noi, nu se acceptă bancnote uzate sau vechi) şi prezintă formularul (Tourist Card) primit în aeroport. Noi am procedat aşa şi a mers, cu o singură excepţie.

Pe lângă hoteluri, în Chile găseşti următoarele tipuri de cazare:

  • hostales – hoteluri mai simple
  • residenciales / pensiones – afaceri mici de familie
  • hospedajes – case private care oferă o cameră sau două spre închiriere, la preţuri destul de mici
  • albergues – hostel, cu mai multe paturi în camere comune
  • refugios – cabane în zone montane, cum ar fi în Torres del Paine
  • camping – campinguri în general foarte curate şi civilizate, cu preţuri care variază foarte mult, în funcţie de zona în care se află

Zona centrală: cum spuneam şi mai sus, Santiago e singura excepţie de la regulă, poţi închiria un apartament destul de luxos, cu două camere (sau măcar un dormitor şi un living), bucătărie şi cam tot ce îţi trebuie, ca utilări, cu 60-70 de dolari pe noapte. Ai grijă şi asigură-te că te-ai înţeles clar cu proprietarul asupra orei de sosire şi a modalităţii de predare a cheilor, să nu păţeşti ca noi, care am aşteptat două ore până când am reuşit să dăm de un om la telefon şi să intrăm în apartament, chiar dacă scrisesem în rezervare când estimăm că ajungem la adresă.

În Valparaiso preţurile sar deja puţin calul. Am închiriat o camera mică în care erau înghesuite 4 paturi, într-un hostal, cu aproximativ 60 USD pe noapte. Baia era proprie dar trebuia să ieşim pe hol până la ea, bucătăria comună nu era tocmai lună de curăţenie, locaţia centrală, dar accesul până la poartă uşor dubios.

Atacama: am ales să ne cazăm la cort, în Takha-Takha. A fost o alegere inspirată, am stat central, locul de cort avea umbră (copaci bătrâni, o imagine rară în deşert), iar noi ne-am bucurat de accesul la piscină şi duşurile foarte curate. Nu a costat puţin, 51 de dolari pe noapte pentru trei persoane.

Coyhaique: pentru că era revelion am ales o cameră într-o pensiune frumoasă, 90 de dolari pe noapte, cu mic dejun inclus.

Puerto Tranquilo: camping superb la malul lacului, 10 USD (6.000 CLP) / noapte de persoană.

Parcul Naţional Cerro Castillo: camping administrat de stat, foarte frumos şi bine organizat – cu parcele care costau 8 USD (5.000 CLP) / noapte, până la 6 persoane incluse.

Punta Arenas: am închiriat un apartament într-o casă veche a unor bătrânei, semi-jegos şi maxim de kitchos, cu baie minusculă şi bucătărie în miniatură, cu 56 USD / noapte.

Puerto Natales: la dus am stat în camera dublă de lux a unei pensiuni, cu 84 USD / noapte, la întors am ales un hostel foarte prietenos şi excelent din punct de vedere servicii (locul în care am lăsat bagajele în surplus), în care am plătit pe o cameră dublă cu baie proprie şi un pat suficient de mare pentru toţi trei 53 USD (32.000 CLP) / noapte. Ceea ce dovedeşte că există alternative, dacă ai timp să le cauţi.

Torres del Paine:

Aici sunt trei variante: se poate sta la refugii, caz în care se recomandă rezervarea locului cu mult timp înainte şi un pat costă cât o cameră luxoasă în alte locuri (63 USD /persoană), se poate închiria un cort gata montat (40 USD / 2 persoane), sau poţi să-ţi aduci propriul cort (costă între 0 dolari, în campingurile gratuite, şi între 9 – 14 USD / persoană în campingurile private). Nu intrăm în mai multe detalii acum, trekkingul în Torres del Paine va fi un subiect pe care îl vom aborda separat, sunt prea multe de povestit.

 Cum te deplasezi prin ţară, cât costă biletele de avion pe zborurile interne din Chile?

Chile nu este o ţară pe care să o acoperi într-un sigur circuit. Preferabil este să te duci chitit pe o anumită idee, de genul: vreau să văd zona centrală şi deşertul, vreau să degust vinuri, vreau să văd lacuri şi vulcani, vreau să fac trekking în Torres del Paine, vreau să merg cu maşina sau cu bicicleta pe Carretera Austral. În momentul în care începi să vrei mai multe şi să le amesteci, ai o problemă. Fie că alegi să zbori, fie că alegi să mergi cu autobuzele lor (şi au o reţea fenomenal de bine pusă la punct de autobuze, cu condiţii foarte bune şi scaune care se pot face aproape pat), costurile tale vor exploda oricum.

Noi am avut nevoie de 5 zboruri interne pentru traseul nebunesc pe care ni l-am propus. În total acestea ne-au costat (nu uita că am fost 2 adulţi şi un copil de 11 ani) 1418 euro, deci aproximativ 473 euro de persoană. E recomandabil să îţi iei biletele prin intermediul unei agenţii locale de turism, dacă ţi le rezervi direct, ca străin, te vor costa cel puţin dublu. În orice caz, dacă plănuieşti o călătorie în sezon, ai grijă să faci rezervările din timp, noi am zburat cu avioane pline şi nu am avut mereu locuri alături!

În Santiago am folosit metroul, între Santiago şi Valparaiso am circulat cu două autobuze, plecând direct din aeroport, şi am mai folosit autobuze între Punta Arenas, Puerto Mont şi Torres del Paine. Pe Carretera Austral am închiriat o maşină – pentru că drumul nu e asfaltat şi poţi avea şi experienţa unor coborâri sau urcări abrupte, e mai uşor cu un 4X4. Am avut un Ford New XLT 4X4 cu 100 USD / zi, un upgrade la ceea ce rezervasem noi iniţial, deci preţul a fost chiar bun.

Cât costă mâncarea în Chile?

Cu siguranţă va fi un subiect care va necesita o atenţie specială, dar până atunci iată câteva repere: o masă la restaurant în trei îţi va scoate din buzunar între 15 şi 80 USD. Aici am ales extremele: un restaurant frecventat de localnici iar cel din urmă un restaurant gourmet din Valparaiso. Dacă îţi faci drum prin supermarketuri aşteaptă-te la preţuri asemănătoare cu ale noastre sau chiar mai mari, poate doar vinul este mai ieftin (evident ne referim la aceleaşi mărci pe care le găsim şi la noi).

Cum e mai bine să organizezi excursiile şi aventurile în natură în Chile?

„E mai bine să rezervi dinainte excursiile în Atacama sau pe loc, când ajungi acolo?” ne întreba cineva înainte de Poveşti din LumeaMare despre Chile. Aceeaşi întrebare o aveam şi noi înainte de a pleca şi aflasem deja că poţi găsi oferte mult mai bune la nivel local. Tindem să credem că aşa e. Oricum, ca să începem cu Atacama, strada principală din San Pedro este plină de agenţii. Trebuie să intri în două sau trei, să faci o comparaţie, să negociezi şi să alegi. Sunt atât de multe variante de excursii, încât ne e greu să îţi dăm un exemplu de preţ.

În Puerto Tranquilo e simplu, sunt vreo trei agenţii pe care le vei vedea pe stradă. Dacă mergi cu caiacul du-te la cei care îţi oferă caiac în care stai lejer, ai cârma la picioare şi protecţie pentru nu ieşi ud din el (15.000 CLP/persoană), iar pentru celelalte activităţi nu sunt diferenţe aşa de mari de preţuri şi, chiar dacă am fost în sezon, era liber şi am putut planifica turele de pe o zi pe alta.

În Torres del Paine îţi recomandăm să mergi singur, nu ai nevoie de ghid. Traseele nu sunt dificile şi marcajele sunt foarte bune. Costurile pentru ture organizate care includ sau nu ghid şi cazare sunt de-a dreptul prohibitive, începând de la 445 de dolari / persoană în varianta fără ghid şi fără mâncare şi până la 1800 de dolari de persoană cu ghid şi full board, pentru 5 zile.

Trebuie să ştii limba spaniolă ca să te descurci?

Răspunsul e şi da, şi nu. Limbajul semnelor este valabil oriunde în lume, engleza se pare că nu. În Atacama e greu de găsit o agenţie în care să se vorbească în engleză, deşi toate oferă ghizi vorbitori de limba engleză. În Patagonia, în schimb, se vorbeşte destul de mult engleza. Făcând o medie, chilienii nu prea vorbesc engleza, dar sunt foarte dornici să te ajute, iar tinerii vin din urmă cu entuziasm şi e posibil ca situaţia să se schimbe. E bine să ai un ghid de conversaţie la tine, să ştii măcar să te faci înţeles şi apoi mai vezi tu, doar nu o să te împiedici de asta!

Cum trebuie să ai banii în Chile? Cash sau pe card?  În dolari americani sau locali?

Ne-am documentat înainte şi se pare că am ales varianta fericită. Este bine să ai dolari americani care să îţi acopere costul cazărilor, vei ieşi şi mai ieftin, aşa cum ţi-am spus mai sus. Asigură-te că sunt curaţi, neîndoiţi, altfel este posibil să nu ţi-i primească. În rest ne-am descurcat cu cardul, atât la plată (intrări şi magazine) cât şi la extragerile din bancă. Dacă închiriezi maşină asigură-te că ai pe un card suma necesară garanţiei şi fii atent, nu este mică deloc (pentru noi a fost echivalentul a 1.000 USD).

Pentru Torres del Paine trebuie să îţi calculezi bine cheltuielile şi banii cash pe care trebuie să îi ai la tine, în CLP, pentru că nu ai de unde scoate sau plăti cu card.

De ce haine şi echipamente pentru camping şi trekking ai nevoie pentru un astfel de traseu?

Dacă ai ajuns până aici cu cititul eşti oricum un erou. Acesta e iarăşi un subiect complex, pe care nu-l putem trata în câteva rânduri şi ar putea să nu intereseze pe toată lumea, aşa că promitem să revenim cu un articol detaliat şi încheiem cu întrebarea care doare cel mai tare.

Cât ne-a costat pe noi, în cele din urmă, toată distracţia?

Aşa cum ne-am gândit noi traseul şi amintind că e vorba de doi adulţi şi un copil destul de mare, cu vârsta de 11 ani, am cheltuit aproape 5.800 de euro, fără biletele de avion pentru zborul intercontinental. Vom defalca puţin ca să te ajutăm să-ţi calculezi bugetul, dar vom lăsa preţurile pentru trei persoane, ne e greu să le separăm:

– Zborul intercontinental: variază, vezi notele de mai sus.

– Zborurile interne (5 la număr): 1418 Euro

– Bilete autobuze: 280 Euro

– Maşina închiriată şi motorină (4 zile): 400 Euro

– Activităţi, excursii: 780 Euro

– Cazări (20 de nopţi, 10 din ele la cort): 750 Euro

– Mâncare, intrări şi alte prostioare J: aproximativ 100 Euro / zi

Sperăm să îţi fie cu folos şi, dacă ajungi sau ai fost în Chile, să nu uiţi să ne spui şi nouă, că tare mult ne-a mai plăcut pe acolo!

Citeşte şi:

Itinerariu şi sfaturi practice pentru Chile

Iată că am ajuns în Valparaiso!

Valparaiso şi casele lui Neruda

Valparaiso şi funicularele

Street art în Valparaiso

Crăciun cu peripeţii în Viña del Mar

Atacama, cum am ajuns şi cum ne-am organizat

Atacama, lagune altiplanice şi păsări flamingo

Atacama, El Pukara de Quitor și Valle de la Luna

Atacama, Salar de Tara

Patagonia – Pinguinii din insula Magdalena

Patagonia Aysen – Trekking pe gheţar şi plimbare cu caiacul

Trekking în Torres del Paine – sfaturi practice de călătorie

Roxana şi Alexandru Farca

Zborul către Chile a fost posibil cu sprijinul AirFrance-KLM România. AirFrance operează zilnic zboruri pe ruta Bucureşti – Paris – Santiago de Chile. KLM operează 3 zboruri pe săptămână pe ruta Bucureşti – Amsterdam – Santiago de Chile.

Mulţumim BNI România pentru susţinere.

Administratori şi iniţiatori al proiectului LumeaMare, Roxana, Alex şi Petra alcătuiesc o familie şi o echipă care călătoreşte cât de frecvent poate împreună, practicând un turism responsabil. Roxana și Alex sunt pasionați de fotografie, dar pe Alex nu-l întrece nimeni la gătit. Iar Petra este cea care testează destinaţiile din punctul de vedere al unui copil.