Din istoria turismului – știai că?

Turismul, așa cum îl înțelegem noi acum, e un concept foarte nou. Oamenii și populațiile au migrat dintr-un loc în altul de la începuturi, dar deplasarea se făcea în primul rând pentru acoperirea nevoilor de bază – foame, sete, protecție, sau pentru a obține mai multă putere, prin cucerirea și stăpânirea unor teritorii menite să furnizeze mai multă hrană sau mai multă bogăție posesorilor. Promenada prin sălbăticie, cu riscurile de rigoare provocate de animale sălbatice, fenomene naturale greu de explicat sau alți oameni nu era nici distractivă, nici dezirabilă. Cum spune Eric Zuelow, în „O istorie a Turismului Modern” („A History of Modern Tourism”), admirarea peisajului nu făcea parte din vocabularul călătorului antic.

Nu am de gând să scriu eu acum o istorie prescurtată a turismului, sunt scriitori care au studiat ani și tomuri de cărți sau documente pentru a face asta. În cele ce urmează voi alege câteva informații care pe mine m-au surprins, amuzat sau delectat, din cartea pe care tocmai am pomenit-o, dar și din alte cărți pe care le-am mai citit. Așadar, poate știai, sau poate nu știai că:

Romanii bogați călătoreau în cadrul imperiului lor, în căutare de băi termale, oracole, evenimente sportive sau cultură.

Pausanias (c.110–c.180 CE), a scris primul ghid – itinerariu, în 150 CE. Scopul acestuia era să ajute romanii să vadă și să se bucure de templele și siturile religioase ale Greciei

În 1336 Poetul Francesco Petrarca (1304–74) a urcat pe muntele Ventoux, în centrul Franței. Până la el nu-i trecea nimănui prin cap să urce pe un munte doar ca să îl admire și a mai durat ceva până când să se întâmple asta.

Grand Tour a fost marea descoperire ce a început din Marea Britanie și a atins apogeul în perioada 1748 – 1789. Obicei asociat elitelor, în Grand Tour porneau tinerii din păturile aristocratice, însoțiți de un tutore însărcinat să le asigure instruirea corectă. Călătoria putea să dureze până la trei ani și includea atât marile centre culturale ale Europei, Roma, Veneția, Paris, cât și alte destinații exotice. Goethe sau Petru cel Mare al Rusiei sunt personalități care au ales acest mod de a cunoaște lumea și a se instrui, alături de mulți alții.

Un anume duce de Burlington (1694–1753) a plecat în Grand Tour cu nu mai puțin de 878 de bagaje, în a doua parte a secolului 18.

După 1820, s-a dezvoltat un nou mod de a vedea lumea, o nouă nevoie: călătorii au pornit în căutarea sublimului, pe potecile mai puțin bătute. Despre asta am scris cu adevărat pe îndelete, în articolul Sublimul s-a născut în Dolomiți.

Prima cucerire a vârfului Mont Blanc a avut loc în 1786, dar primele cluburi alpine s-au deschis între 1850 şi 1870.

Prima cale ferată, între Liverpool și Manchester Railway, s-a deschis publicului în 15 septembrie 1830, după ani de controverse dintre cele mai ridicole.

În 1819, Savannah, a fost primul vas cu aburi care a pretins că poate traversa Atlanticul. De fapt, a făcut asta folosindu-se mai mult de pânze și și-a pornit motoarele doar când putea fi văzută, pentru a impresiona. Ceva mai târziu, în 1838, două vase –  Sirius și Great Western, s-au luat la întrecere pentru a vedea care face traseul dus-întors mai repede. Nu a mai durat mult și Samuel Cunard (1787–1865), împreună cu partenerul său, un constructor de vase numit Robert Napier (1791–1876), au lansat un serviciu regulat de transport cu aburi, pentru corespondență. Se acceptau și pasageri, dar condițiile nu erau chiar ele mai confortabile sau igienice.

Iluminarea electrică a fost folosită pe vapoare înainte de a fi introdusă pe străzile orașelor.

În jurul anului 1850, 20,000 turiști călătoreau în Egipt în fiecare an. Până în 1893, erau cel puțin 1000 de turişti în Cairo într-o singură săptămână.

Dr. Heinrich von Stephen (1831–97), un șef de poștă german, a propus pentru prima dată cărțile poștale ca mod de a coresponda, în 1865. Ideea nu a fost aprobată. Austriecii au reînviat-o trei ani mai târziu și în interval de o lună s-au vândut 1.5 milioane de cărți poștale, fără imagini pe ele. Mesajul nu putea fi scris pe aceeași parte cu adresa. Britanicii au fost cei care au introdus linia de pe mijloc, pe spate, făcând loc imaginii pe toată fața.

În iunie 1864, Yosemite a fost declarat oficial Parc Național al Americii. Primul ghid al parcului a fost publicat în 1868.

Prima bicicletă „adevărată” s-a lansat în Paris, în 1867. Cursele de biciclete au atras hoarde de turiști în locuri la care nimeni nu se gândea până atunci. Vezi apariția „Tour de France”, în 1903.

Între 1872 și 1873 Thomas Cook a plecat într-un tur în jurul lumii. A vizitat Australia, Europa, India, Asia de Sud și Statele Unite.  Când a murit, în 1892, mai mult de douăzeci de grupuri și aproximativ 1000 de oameni urmaseră același traseu, cu ajutorul agenției Thomas Cook & Son.

În August 1903, un cuplu din Boston a ajuns la Cercul Arctic în mașina proprie.

În vara anului 1919, Aircraft Travel and Transport Company (AT&T) a deschis o rută de pasageri între Londra și Paris, operând 147 de zboruri în primele zece săptămâni.

Un zbor de pasageri între Londra și India, în 1927, făcea opriri în „Dijon, Marseille, Pisa, Naples, Homs, Benghazi, Sollum, Aboukir, Bushire, Lingeh, Jask, Pasni, Karachi, Jodhpur,” înainte să ajungă la Delhi. Timpul total de zbor era de 65 de ore.

Între 1919 și 1936 mai multe țări au început să adopte legea zilelor plătite de vacanță. În 1936 s-a dat o lege în Franța prin care fiecare angajat avea dreptul la cincisprezece zile plătite de vacanță.

În 1925, Edouard Michelin (1859–1940) și fratele lui André (1853–1931) au decis să acorde stele restaurantelor.

În 1960 Arthur Frommer a publicat pentru prima dată ghidul „Europa cu 5 dolari pe zi”, iar primul tiraj de cinci mii de bucăți s-a epuizat într-o zi.

Abia spre finalul secolului 19 companiile au început să creadă că angajații pot fi mai eficienți dacă primesc vacanțe drept bonus.

Ideea de a crea locuri de cazare accesibile ca preț tinerilor a fost pentru prima dată sugerată de Richard Schirrmann (1874–1961), un profesor, cu puțin timp înainte de război. Numărul hostelurilor e explodat în 1920, mai ales în Germania.

În octombrie 1958, Boeing a introdus primul 707, cel care a făcut primul zbor de la New York la Bruxelles fără să oprească pentru alimentare.

În 1967,  UN a declarat „Anul Internațional al Turismului”, folosindu-se de sloganul: „Tourism, Passport to Peace.”

În 17 iulie 1955 Disneyland și-a deschis porțile.

Între 2000 și 2005 mai mulți oameni au urcat pe Everest decât în toți cei 50 de ani precedenți. În 2014, din cei 800 de oameni care au încercat să ajungă pe vârf, 90% nu aveau pregătirea necesară, chiar dacă plătiseră între $30,000 și $120,000 pentru o tură organizată și ghidată.

UN a declarat că 2017 este anul turismului sustenabil, sub sloganul „Tavel. Enjoy. Respect”. Mai multe detalii despre asta poți afla de pe website-ul oficial: www.tourism4development2017.org

În momentul de față unul din unsprezece oameni sunt angajați în turism, în toată lumea. Iar nouă ne este imposibil să ne imaginăm cum ar arăta viața fără vacanțe și fără călătorii.


Surse:

Toate aceste informații au fost preluate din „A History of Modern Tourism” de Eric Zuelow, dar și din „Overbooked: The Exploding Business of Travel and Tourism” de Elizabeth Becker, despre care am scris aici.

Clubul Cititorilor Pasionați din LumeaMare

Anul acesta mi-am propus să citesc mai mult și, dar pe blog voi publica doar recenzii care au legătură cu profilul nostru. Pentru pasionații de lectură am creat o listă separată de mail prin care, dacă ești abonat, poți primi o dată pe lună recomandările mele extinse.

Abonează-te acum

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.