Comments on: Un pas înainte, spre Garmisch-Partenkirchen

By: De ziua mea pot! | Roxana Farca

De ziua mea pot! | Roxana Farca — Fri, 02 Jul 2010 05:02:49 +0000

[…] Când am pornit pentru prima oară pe două roţi era uscat dar frig, dat fiind că era într-o zi de ianuarie (2007), aşa că, pentru a onora cum se cuvine debutul, am dat cu mine şi cu Loona de pământ. Loona a rămas fără nişte carene, eu fără nişte splină. Fără toată splina de fapt pentru că la noi în România nu se cunosc metodele prin care se poate face implant cu o cât de mică parte rămasă întreagă a organului, cine ştie, poate îi mai foloseşte omului… Nu intru în detalii, am povestit despre această primă aventură în Un pas înainte, jurnal de călător pe motor, mai precis în episodul Garmisch-Partenkirchen. […]

By: Roxana

Roxana — Mon, 22 Feb 2010 07:41:32 +0000

In reply to pompiliu. Multumesc Pompi si imi plac pasarelele tale! Tine-o tot asa ca e de bine!

By: pompiliu

pompiliu — Sun, 21 Feb 2010 08:14:55 +0000

sarumana azi mam delectat putin uitanduma pe pozele tale traiesc nostalgi si-abia astept sa ajung din nou in acele locuri de vis si visez la calatorile din anul asta ma uit zi de zi la sayturi cu norwegia ma uit si planific o tura de iarna si ma-ntreb voi razbi eu iarna in acele tinuturi de vis cu scuterul vom vedea au mai ramas 8 luni pana voi pleca visez pana atunci doresc familiei numai bine si calatori cat mai frumoase cu stima Pompi cel cu pasarele multe

By: Adriana Pelin

Adriana Pelin — Wed, 03 Feb 2010 12:21:44 +0000

@Yoshi Kumine: Erata – se pare ca avionul e cel mai safe…mai ales la ce se intampla prin oras. Oricum va invidiez ca mergeti pe motor si chiar daca aveam curaj…apropos de postarea mai veche a Roxanei, “ce va luati in bagaj cand calatoriti”…nu stiu cum se face dar sigur lista mea e mult prea lunga si nu ma pot opri. Oare cum ma descurcam cand stateam cu multi ani in urma in golf la “2Mai” cu un singur rucsac?

By: Yoshi Kumine

Yoshi Kumine — Mon, 01 Feb 2010 12:31:02 +0000

Asa e. @ Adriana Pelin: Din pacate, chiar e adevarat, si statisticile o arata: e mai sigur cu masina. Insa, daca-ti intra microbul motocicletei in sange, nu mai vezi statistici. Roxana, mai mult ca sigur ca accidentul acela de inceput te-a modelat in motociclistul responsabil care esti azi. Eu am avut un exemplu anterior, un prieten de-al meu a inceput pe un R6, dupa doua luni a avut accident, dupa un an a invatat sa mearga, si dupa alti doi ani a reusit sa mearga fara carje. Asa ca eu am inceput cu ture mici noaptea dupa ora 23, in parcare la Kaufland. De-abia dupa 2 luni de iesit aproape in fiecare seara in parcare, am avut curajul sa ies pe strada, si au mai urmat inca doua luni de mers pe strada dupa 12 noaptea. Adica, sezonul moto a inceput la mine anul urmator achizitionarii mobrei. Si am avut si eu accidente, dar usoare. Slava domnului ca exista Musta!

By: Tweets that mention Un pas înainte, spre Garmisch-Partenkirchen | impresii din lumea mare -- Topsy.com

Mon, 01 Feb 2010 08:38:58 +0000

[…] This post was mentioned on Twitter by Simona Bogdan and Cenusa de Trandafir, Roxana Farca. Roxana Farca said: Vă povestesc astăzi despre plăcerea de a călători pe motor dar şi despre preţul pe care l-am plătit pentru asta: http://bit.ly/cmyxi4 […]

By: Roxana

Roxana — Sun, 31 Jan 2010 10:57:14 +0000

In reply to drumeag. Asa e. Multi incepatori se lasa influentati de opiniile celor mai experimentati care au uitat cum e sa nu stii o gramada de lucruri. Toata lumea iti spune sa iti iei ceva care sa te multumeasca pe o perioada mai lunga, ca ajungi foarte repede la limitarile unei motociclete mai mici si ca nu merita sa dai banii pe ea. Pot spune acum cu mana pe inima ca nu e asa, viata ta merita toti banii si daca esti cu adevarat pasionat de treaba asta merita sa incepi cu pasi mici. Bineinteles sunt mai multi factori in joc, cum ar fi sexul, statura samd. Dar indiferent de asta, a debuta, de ex, pe un supersport cu nspe cai putere e mare greseala. Nu am facut-o eu dar am vazut suficiente cazuri.. si unele tragice din pacate.

By: drumeag

drumeag — Sun, 31 Jan 2010 10:37:59 +0000

ouch, totusi pe mine ma depasesc chestiile astea cu picatul la prima tura. Si nici dupa 2 ani de moto. Eu n-am vrut moto mare, tocmai din acest motiv. Nu o sa stiu sa o controlez usor, la inceput. Am ales un GZ250, care initial mi s-a parut urias, greu. La fel si GS500, dupa un an de moto. Nu regret alegerea facuta.
Acum e de domeniul trecutului, sigur ai invatat muulte. Pacat ca a trebuit sa le inveti pe pielea ta. E de remarcat curajul si intelegerea celor din jurul tau dupa prima cazatura, cu urmari urate urate. Si acum uite dai “fum” multor motociclisti cu numarul de km parcuri si locurile minunate pe unde ajungi.
felicitari!

By: Roxana

Roxana — Sat, 30 Jan 2010 15:48:01 +0000

In reply to Adrian (AdiVFR). Da, poti sa spui si sa o repeti! Ai avut dreptate, am recunoscut oficial! :-)