Da, şi eu mă emoţionez corespunzător în faţa marilor realizări umane, care merită văzute dar sunt din păcate asociate cu aglomeraţie şi turişti mulţi şi, mai rău de atât, inculţi, dar de simţit tot mai bine mă simt în astfel de locuri neştiute… N-ai idee ce poftă mi s-a făcut de totlellini, dar de ăştia povestiţi de tine, nu ce aş putea găsi pe aici 🙁 Şi a mai venit şi Manuela să pună paie pe foc cu icrele! 😀