După o zi de relaxare şi după regretele amarnice încercate cu o seară în urmă, din Sighişoara am pornit din nou pe bicicletă. Nu ştiam ce urmează şi nici că îmi păsa, eram entuziastă şi hotărâtă să merg pe două roţi până în Cund. Nu bănuiam că voi avea bucăţi bune pe care voi duce mai mult eu bicicleta, decât ea pe mine, aşa cum nu ştiam că va fi cea mai frumoasă şi mai „de povestit nepoţilor” zi din toată incursiunea prin Transilvania. După o scurtă bucăţică pe şosea, am intrat destul de repede în pădure. Drumul de pământ era acceptabil şi, după o porţiune în urcare, am ajuns la Rezervaţia Stejarilor Seculari de la Breite. Am o slăbiciune pentru copaci, de orice fel. Îmi plac siluetele lor, fie că sunt dezgolite de frunze, fie că trădează înmugurirea primăvăratică sau că îşi împodobesc vârsta înaintată cu coroane sub care ar putea intra o stână de oi. M-am pierdut aşadar destul de repede de restul grupului, în timp ce aşteptam să iasă soarele de după un nor şi să pună reflectorul p...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.