În vizită la Nică din Humuleşti

“Pe când începusem şi eu, drăgăliţă-Doamne, a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei, în satul Humuleştii din târg drept peste apa Neamţului; sat mare și vesel…” Cred că oricine a citit Amintiri din copilărie a visat cu ochii deschişi la zilele pe care le-a petrecut Nică “la casa părintească din Humuleşti” şi la toate năzbâtiile, care, într-un fel sau altul, tot de aici...

Zăpadă, viscol şi un ceas

Şi pentru că în ultimele două zile fotografia destinată publicării a avut de suferit de pe urma problemelor pe care le-am avut cu site-ul m-am hotărât să o înlocuiesc. Aşa că avem zăpadă şi un pic de viscol şi un ceas. Toate din Bucureşti la kilometru 0, după o seară extrem de plăcută la o degustare marca Vinexpert despre care vom povesti foarte...

Printre nori pe Transalpina

Cred că ştiţi cântecul ăla cu printre nori, printre nori, printre nori alergam împreună. Eh, cam asta e senzaţia când eşti pe Transalpina, că eşti suspendat undeva între cer şi pământ. Şi nici nu e de mirare, dat fiind că este cea mai înaltă şosea din România cu ai săi 2,145 m în pasul Urdele, depăşind altitudinea de 2,042 m a Transfăgărăşanului la Bâlea Lac. Ca şi acesta din urmă,...

Un orăşean scăpat la ţară, varianta de iarnă

Orăşenii din LumeaMare evadează din nou în natură, în tabăra de echitaţie Piatra Şoimului / Sólyomkő lovastábor. Şi se întorc de acolo cu poveşti cu zăpadă, ceaţă. săniuş, cai, câini şi urări în multe limbi! DIN NOU LA DRUM! Evadarea aceasta, ca şi cea din vară, nu a fost plănuită. Am cedat pur şi simplu unui instinct, unei dorinţe de a mă odihni şi de a reveni într-un loc din...

Cu tristeţe, din România: Moara lui Assan

Am ales această imagine pentru că toată lumea vorbeşte zilele acestea despre cum se prăbuşeşte Moara lui Assan şi nu pot să rămân indiferentă. Acum mai bine de un an, într-o plimbare prin Bucureşti, descopeream şi eu cu ruşine acest impresionant monument aflat în paragină. Spun cu ruşine pentru că, deşi stăteam în zonă de mult timp, pur şi simplu nu ştiusem de existenţa ei. „Aşa am...

Biserica Sf. Bartolomeu din Brașov

De vei intra în Braşov dinspre vest, nu vei putea sa nu observi turnul inalt ce pazește mândru cea mai veche clădire din oraș, Biserica Sf. Bartolomeu. În exterior se aseamănă cu o fortificație. Zidurile groase, nu prea înalte, lasă loc trecătorului cât să ghicească detaliile ascunse înăuntru. Ajunși în fața modestei intrări ne întrebăm dacă acesta este locul. Poarta masivă din lemn pare...

Iarnă autohtonă cu miros de fum

Pentru că nu mă pot hotărî  între Bansko (care e de sezon, dar mă frustrează că nu ştiu ce alt revelion ieftin la ski s-ar mai putea), şi un litoral nordic de Mare Neagră tot de la bulgari (care nu mai e de sezon, dar e fain de tot) şi pentru că am o poftă de-mi plouă în gură de o iarnă cu zăpezi d-alea de scârţâie, nu seacă şi uscată ca asta, m-am hotărât să scot de la naftalină un...

Cu tristeţe, din România: Cazinoul din Constanţa

Un pic în contratimp cu celelalte declaraţii de fericire de pe site, aş vrea sa vă fac… o declaraţie de tristeţe. Permiteţi? N-o să încep povestea cu primul moment din viaţa mea când l-am văzut, pe la vreo 7-8 ani, când am fost cu tata la mare şi nici cu momentul când mai târziu, adolescentă, am fost invitată la o nuntă şi am pătruns înăuntru. N-o să vă povestesc nici de senzaţia pe...

Călător în Bucovina (3)

Ziua III Simţeam roua pe feţe. Se întrezărea lumina. Începea o nouă zi. N-are rost să aşteptăm ca soarele să ne usuce. Îi va lua ceva timp să iasă după culmea împădurită de deasupra noastră. Aşa că aruncăm totul în maşină, lăsăm ”cazarea” în urmă şi ne întoarcem în Gura Humorului. Mânăstirea Dragomirna În oglinzile retrovizoare Obcinele Bucovinei se îndepărtau din ce în ce...

Mica vacanţă mică

Săptămâna trecută am profitat de mica vacanţă pe care a luat-o LumeaMică şi am fugit o ţâră de acasă. Doar aşa, câteva zile, cât să nu uităm gustul călătoriei, pentru că până la vară – când avem de gând să ne facem de cap din nou, vom mai avea puţin de răbdat. Ne-am oprit mai întâi la Zărneşti, la buna noastră gazdă Octavia – cea care nu ştie niciodată să spună nu când...