Posted by Roxana | Oct 8th, 2009

Praga – au revoire

(continuare la a treia parte pe care o poti citi aici) Am ajuns si la ziua de 27 mai 2007, ultima zi plina pe care am petrecut-o in Praga. Dupa ce ne-am trezit simtindu-ne la fel de odihniti ca si cum am fi dansat toata noaptea, ne-am indreptat pasii catinel catre orasul vechi si am continuat procesul de inviorare / trezire pe terasa unei cafenele, tragand cu ochiul, pe masura ce privirea devenea mai limpede, intr-o...

Posted by Roxana | Oct 5th, 2009

Praga 3 – Bohmerland

(continuare la a doua parte pe care o poti citi aici) Dupa traversarea cetatii si vizita la Catedrala Sfantul Vit, dupa o masa copioasa la umbra verde a unei terase rustice, am decis sa investigam sursa unui zgomot ce ne intrerupsese la un moment dat reveria. Facusem pariuri: eu spuneam ca au fost elicoptere, Alex garanta ca sunt motociclete. Acceptasem ca e o sansa sa fie vorba de un grup urias de choppere dar ceva...

Posted by Roxana | Oct 2nd, 2009

Rendez-vous in Praga 2 – cetatea

(continuare la prima parte pe care o poti citi aici) Praga are atat de multe de oferit incat 3-4 zile, si nici alea intregi, nu iti sunt suficiente. Cred ca 3-4 saptamani ar putea fi o varianta mai buna ca sa apuci sa cunosti cu adevarat orasul, si sunt sigura ca ar fi minunat sa le petreci acolo. Daca in prima dupa amiaza petrecuta acolo nu prea stiam ce e de capul nostru si preferasem sa ne plimbam, a doua zi am...

Posted by Roxana | Sep 29th, 2009

Rendez-vous in Praga – 1

Am scris ieri, ca un prolog la “Rendez-vous in Praga”, despre intalnirea cu o veche prietena si bagajul de amintiri comune pe care il avem. Si pentru ca viata a pus multi kilometri si un ocean intre noi si ne este din ce in ce mai greu sa imbogatim acest bagaj, m-am bucurat foarte mult atunci cand am reusit sa descoperim impreuna Praga, in cele 4 zile pe care le-am avut la dispozitie. Acum putem spune ca avem...

Posted by Roxana | Sep 28th, 2009

Rendez-vous in Praga

Am un motiv special pentru a vorbi astazi despre Praga. Sunt sigura ca nu imi va fi tocmai usor, au trecut deja mai bine de doi ani de cand am fost acolo si, atipic pentru mine, nu am nici o notita. Nu am stat nici macar 4 zile pline insa acele clipe au fost atat de placute si atat de concentrate in bucurie, incat mi-a fost imposibil sa le exprim in banale randuri pe o simpla hartie. Nu stiu cat de greu imi va fi...