Clement Pompiliu, bunicul pe care nu l-am cunoscut suficient

Clement Pompiliu a fost sculptor și a fost bunicul meu. Oarecum, atât de bunic cât poate să fie un artist pasionat, ba mai mult, un bunic divorțat de bunica. Nu l-am cunoscut niciodată suficient de bine, din păcate. Și nu i-am spus niciodată Clement. Era „tăticu” și atât, pentru că așa-l numea mama. Iar mama se bucura de fiecare dată când tăticu’ se uita la tablourile pictate de ea, o încuraja sau o sfătuia. Cam asta e aproape tot ce știu. Sau nu?

Mai am câteva amintiri fragmentate de prin copilărie și puținele vizite pe care le făceam la casa frumoasă a străbunicii și bunicului Clement, din Piatra Neamț. Acolo am văzut primul pui de urs. Se ridicase în picioare și rămăsese așa, împăiat pentru veșnicie. Sunt singură că atunci s-a născut ecologista din mine.

Apoi mai am o amintire din atelierul bunicului. Intrasem acolo și am văzut o grămadă de figurine din lut, cu personaje din amintirile lui Ion Creangă. Ce mi-au mai plăcut! Le-am privit fascinată și mi-a arătat pe loc cum făcea una, din plastilină. Bunicul mi-a apărut atunci ca un Dumnezeu. Îl știam bine pe Dumnezeu, avea bunica o icoană cu un domn mare care ținea sub poalele lui o mulțime de oameni mici. Așa și bunicul, adăpostea sub mâinile lui pline de har o grămadă de chipuri și personaje. Imaginea aceea m-a intimidat și nu m-a părăsit. Și astăzi mi-l imaginez foarte mare, deși sunt conștientă că era foarte mic de statură.

La un moment dat mi-a dat și mie o bucată de plastilină și am încercat un portret. Nu mai țin minte ce a zis despre rezultatul ieșit din mâinile mele, dar știu că am simțit și eu puțin din harul divin. După care am revenit la statutul de copil crescut în Epoca de Aur, o perioadă în care „mureai de foame” cu arta. Sau te îmbolnăveai mai întâi și apoi și mureai, ca bunicul.

Cam asta e tot ce știam sau mai țineam minte până când am primit un comunicat de presă de la verișoara mea, Alexandra Pompiliu, cea care se ocupă chiar acum de deschiderea unei expoziții in memoriam Clement Pompiliu, la Piatra Neamț. Și pentru că n-am fost în stare să-ți ofer o imagine prea clară despre bunicul meu sculptor, voi alege câteva informații din materialul primit, atât de bine sintetizate.

Născut în Piatra-Neamț, la 28 noiembrie 1923, Clement Pompiliu a devenit în 1942 student la Academia de Belle Arte din Bucureşti, unde a avut ca îndrumători mari sculptori români precum Oscar Han şi Corneliu Medrea. În timpul studenţiei și-a făcut debutul la Salonul Oficial din Bucureşti, participând apoi la peste 50 de expoziţii de artă plastică în judeţ şi în ţară.
După absolvire, în 1948, s-a întors la Piatra-Neamţ unde a rămas până la sfârşitul vieţii. Aici, în anul 1950, a înființat Cercul Artiştilor Plastici pe care l-a coordonat până în 1956. Opera sa a cuprins cu predilecție portrete eroice sau chipuri ale unor mari personalităţi istorice şi culturale: Cap de dac, Victoria, Burebista (Piatra-Neamţ), Miron Costin (la Roman), Valter Mărăcineanu, Ion Creangă, Lascăr Vorel, I.L. Caragiale (la Slănic Moldova), Oana, fiica lui Ştefan cel Mare ş.a.
Personalitate dedicată și cu un puternic simț de responsabilitate socială și culturală, Clement Pompiliu s-a remarcat și prin activitatea pedagogică, acesta inițiind învățământul artistic în Piatra-Neamț și contribuind la înființarea Școlii de Artă în anul 1959 unde a și predat până în 1985. Pentru meritele sale artistice, Clement Pompiliu a fost distins cu numeroase premii acordate de Uniunea Artiştilor Plastici, cu Medalia Meritul Cultural clasa a II-a în 1983 și cu titlul de cetățean de onoare post-mortem al municipiului Piatra-Neamț cu prilejul organizării la Muzeul de Artă a expoziției retrospective în anul 2001.
Artistul s-a stins din viață la 25 martie 1985, în Piatra- Neamț, la 62 de ani.

În curând, la Piatra Neamț, se deschide o expoziție care evocă personalitatea și opera sa. Evenimentul « In Memoriam, Clement Pompiliu (1923-1985) » reunește o parte din sculpturile artistului, desene, schițe, dar și material foto-documentar. Expoziția va putea fi vizitată în perioada 14 martie- 30 aprilie 2019 și va avea vernisajul joi, 14 martie la ora 16.30.

Eu sper din tot sufletul să ajung în aprilie și te invit și pe tine să faci o vizită la Muzeul de Artă din Piatra-Neamţ, dacă ești pe acolo sau treci prin oraș. Și îmi doresc ca bunicul să înțeleagă că desenul de mai jos, făcut de mine după o sculptură de-a lui, e doar un semn de admirație, nu o încercare de copiere perfectă. E primul portret la care mă încumet după o pauză de mai bine de douăzeci de ani.

Desen inspirat de o sculptura de Clement Pompiliu

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.