Plimbare la Cinque Torri

Rifugio Scoiattoli (2255) sau Rifugio Cinque Torri (2137), Passo Falzarego (2117), Rifugio Lagazuoi (2752)

Nu m-am jucat niciodată, când eram copil, cu soldăței. Poate doar cu indieni și cowboy, dar cu soldăței nu. Nu-mi place nici azi să mă joc de-a amintitul războiului și nu mă încântă în mod special să-mi imaginez în ce condiții au putut să lupte oamenii împotriva oamenilor și, dincolo de orice, nu cred că o să înțeleg vreodată de ce.

Cinque-Torri-02594

Când am ajuns la Cinque Torri mi-am dat seama că n-am nicio scăpare și că trebuie să conștientizez faptul că aici s-au dus lupte cumplite, între italieni și austrieci. Turnurile masive de piatră au trăit atât acele vremuri, cât și ziua însorită în care pantofarii se plimbă la umbra lor, iar alpiniștii le escaladează entuziaști. În apropierea lor s-a păstrat un muzeu în aer liber, pentru a nu uita. Când am vizitat memorialul durerii, în Maramureșul nostru, am înțeles de ce nu trebuie să uităm toate aceste atrocități: pentru a nu repeta aceleași greșeli. Cu tot ce se întâmplă în jurul nostru în ultima vreme, îmi dau seama că nu depinde doar de noi, cei care încercăm să nu uităm. Vor fi mereu alții gata să împingă oameni nevinovați către alte greșeli și alte crime.

Cinque-Torri-5246

 

Poate că de aceea n-am zăbovit prea mult prin tranșee sau locurile care păstrau atmosfera războiului și am pornit mai departe pe traseul circular ce înconjoară Cinque Torri. După ce am trecut printr-o potecă îngustă aflată între două turnuri, ne-am trezit într-un loc de joacă populat cu alpiniști de toate vârstele. Sus pe stâncă o familie urca împreună și i-am admirat pentru curaj și pentru vârsta cu adevărat fragedă a fetiței. Uniformele au reapărut însă în peisaj, grupuri de militari venind probabil în zonă pentru antrenament.

Cinque-Torri-5188

Cinque-Torri-5198

Cinque-Torri-5268

Traseul a fost scurt și frumos, un fel de plimbare relaxantă în parc. La întoarcere, din telescaun, am ochit un fir lung, ca de păianjen, traversând dintr-o parte în alta a muntelui. Pe el plutea, dusă parcă de forțe magice, o telecabină. Ce-ar fi să urcăm și noi cu ea? Era foarte aproape de locul în care ne lăsa telescaunul care cobora de la Rifugio Scoiattoli și curând ne-am dat seama că era chiar urcarea de la cabana pasului Falzarego spre Lagazuoi.

Zis și făcut. Peisajul, așa cum se vedea de la înălțimea celor 2752 m ai refugiului Lagazuoi a căpătat alte proporții. Cinque Torri, observați de acolo de sus, păreau niște prichindei neînsemnați și izolați în toată desfășurarea montană din jur. Deci aici stăteau austriecii și acolo jos erau italienii. Până să se omoare între ei, în jur de 10.000 de oameni au murit de frig, foame sau în avalanșe. Prea trist ca să te gândești mult la asta.

Cinque Torri văzuți de pe Lagazuoi
Cinque Torri văzuți de pe Lagazuoi

Priveliștea în schimb, una dintre cele mai copleșitoare din tot ceea ce aveam să admirăm în Dolomiți, ne-a convins că trebuie să revenim a doua zi. Aflasem că se poate urca și pe jos, printr-un tunel lung de 1 kilometru, săpat de oameni în munte, tot în timpul războiului. Era o experiență ce merita efortul și lupta cu istoria și diferența mare de nivel.

Așa că te invit să urmărești apariția următorului articol, în care vom povesti cum a fost urcarea prin munte și vom adăuga o nouă galerie cu imagini de neuitat.

Cum ajungi?

Ca să ajungi la Cinque Torri poți ajungi folosind trei variante:

  1. Cortina d`Ampezo  – Rifugio 5 Torri, unde se lasă mașina și se intră direct pe traseul care te va scoate lângă peretele stâncilor Cinque Torri.

2. Cortina dAmpezo –  Rifugio Scoiatolli – telescaunul până pe platou la restaurantul Baita Bai de Donnes și de acolo pe traseul tematic către Cinque Torri

3. Cortina dAmpezo – Rifugio Fedare (SS48 și apoi stânga pe SP638) – telescaun până la Rifugio Averau și apoi coborâre ușoară spre Cinque Torri

Noi am ajuns folosind prima variantă.

Administratori şi iniţiatori al proiectului LumeaMare, Roxana, Alex şi Petra alcătuiesc o familie şi o echipă care călătoreşte cât de frecvent poate împreună, practicând un turism responsabil. Roxana și Alex sunt pasionați de fotografie, dar pe Alex nu-l întrece nimeni la gătit. Iar Petra este cea care testează destinaţiile din punctul de vedere al unui copil.