Sunt într-un infotrip organizat de Turism Market, în colaborare cu Potcoava Mountain Hideaway, într-un colţ izolat din România. Prin geamurile mari ale camerei văd manejul şi, dincolo de acesta, valurile verzi ale dealurilor pe care se plimbă liber cai, vaci şi oi. De când am sosit aici am primit o întrebare şi o invitaţie la un concurs, adresat participanţilor. Ar trebui să împărtăşesc ce înseamnă pentru mine călăria. Dar cine sunt eu să mă încumet la un astfel de răspuns? E adevărat că îmi plac mult caii şi că încerc de ani de zile să învăţ să călăresc, dar tocmai asta e, încă învăţ. O fac urcând pe cal cu orice ocazie, vorbind cu oamenii pasionaţi de cai, înţelegând mai degrabă ce înseamnă asta pentru alţii. Cât despre mine, călăria poate înseamna dragoste de cai, respect pentru forţa lor, bucurie, aer liber, emoţie, chiar şi frică – dar nu poate fi doar atât, sigur nu poate fi doar atât, mi-am spus. Şi am împăturit în patru hârtia cu tema concursului, abandonând gândul de a participa. Până ieri dimineaţă, când m-am trezit cu un răspuns în minte. Călăria este o călătorie, mi-am spus şi mi-am tot repetat asta toată ziua. De aceea mă fascinează şi îmi place atât de mult, pentru că este o călătorie.
În nicio călătorie nu pleci complet nepregătit. E bine să păstrezi o doză de supriză şi sponatenitate, dar cele mai frumoase călătorii sunt cele pentru care te-ai pregătit cu adevărat, atât sufleteşte cât şi logistic. Cu calul nu pleci la drum nepregătit. Un începător nu gustă cu adevărat o aventură călare atunci când grija lui e să îşi ţină echilibrul şi când se sperie chiar şi de muştele care îl fac pe cal să se scuture sau să arunce din cap şi din picioare. Despre cum e cu începătorii pe trasee am vorbit mult cu Mugur Pop, poți citi aici un interviu din care vei afla mai multe argumente.
O călătorie înseamnă un parteneriat, mai ales atunci când nu pleci singur la drum. Calul nu este un instrument, nu este o maşină. Trebuie să ţii cont de el şi să îi arăţi nu doar că eşti şeful, ci că eşti partenerul lui, cel care ştie ce vrea şi cel pe care se poate baza, în care poate avea încredere. E foarte greu să nu fii pe aceeaşi lungime de undă cu cei alături de care pleci la drum, acelaşi lucru se întâmplă şi în relaţia cu calul. Nu te poţi sui pe el fără să-l înţelegi deloc, fără să-l respecţi, nu-l poţi trata ca pe un mecanism care trebuie să răspundă la comenzi şi atât, nu vei ajunge prea departe aşa.
Cu fiecare călătorie afli ceva nou, înveţi, descoperi. Cred că de fiecare dată când te afli în compania cailor sau a oamenilor pasionaţi de cai vezi lucrurile dintr-o altă perspectivă şi, ceea ce e cel mai interesant, redescoperi valori şi te înţelegi mai bine pe tine. Pe cal m-am văzut limpede, cu toată lipsa de încredere în mine, frica, indecizia, nesiguranţa. Defecte la care relaţia cu calul mă obligă să lucrez, dacă vreau să învăţ vreodată să călăresc. Miron Bococi, antrenorul de cai sau, mai bine spus, vrăjitorul de cai pe care am avut şansa de a-l cunoaşte la Pensiunea Potcoava (voi publica un interviu şi cu el, în curând), mi-a spus că a învăţat ceva foarte important de la cai: că ei au câteva nevoi simple, iar odată ce acestea le sunt satisfăcute sunt fericiţi. Nu vor mai mult, nu cer mai mult şi nu sunt ca noi, cei care ne schimbăm mereu şi avem nevoie de tot mai multe crezând că altceva ne va face şi mai fericiţi.
Ca şi într-o călătorie, goana şi încercarea de a vedea într-un timp scurt tot mai multe nu duce decât la frustrare şi oboseală. Iar confruntarea cu un alt mod de a trăi, de a gândi, de a te bucura de ceea ce ai, îţi demonstrează că nu există un singur adevăr şi că ceea ce eşti tu cu adevărat depinde doar de tine. Calul te recunoaşte şi te ştie aşa cum eşti, nu după nume, rang sau ceea ce vrei tu să pari a fi.
Da, călăria este o călătorie: uneori anevoiasă, alteori minunată, niciodată plictisitoare atât timp cât ştii unde vrei să ajungi şi eşti atent la partenerul tău de drum. Şi ce frumos e atunci când partener ţi-e calul!
PS. Acesta este doar începutul unui şir mai lung de articole dedicate drumeţiilor pe cal şi oamenilor pasionaţi de cai şi călărie.
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
