Magia Mongoliei

Pe cat de mica este planeta pe care traim, fata de intregul Univers, pe atat de mare este ceea ce ne poate ea oferi, prin frumusetea si varietatea reliefului, prin ceea ce a creat omul, prin culturile trecute si existente, prin diferentele care exista inca in ciuda unor cuvinte mari precum Globalizarea. O viata intreaga nu ne-ar ajunge ca sa o cunoastem si suntem mereu sfasiati intre dorinta de a calatori si a „cuceri” lumea si nevoia de a ne asigura un venit, un acoperis, un „acasa”.
Exista insa oameni care rup din cand in cand lantul si pleaca la drum; pentru a se regasi, pentru a schimba ceva in viata sau in jurul lor, pentru a explora, pentru a ajuta. Indiferent de motive, calatoria in sine este cea care ii motiveaza sa mearga mai departe, sa nu abandoneze, sa fie nomazi pentru o luna, pentru 6 luni, pentru ani. Nicolas Bouvier spunea, pe buna dreptate: „O calatorie nu are nevoie de motive. Si dovedeste, in scurt timp, ca-si este siesi suficienta. Crezi ca vei face o calatorie, insa curand pricepi ca ea, calatoria, e cea care te face – sau desface”
Se pare ca anul acesta Mongolia a facut subiectul multor calatorii, atragand ca un magnet temerari din toate colturile lumii. Datorita lor am reusit si noi ceilalti, spectatori de monitor, sa simtim magia acestui taram, sa citim povesti frumoase, sa oftam in fata unor imagini fascinante, sa avem emotii si temeri, sa impartasim vise ce am fi dorit poate sa fie si ale noastre.

Voi incerca sa cuprind in cateva cuvinte ceea ce m-a impresionat pe mine atunci cand am citit despre Mongolia si, mai ales, sa prezint oamenii pe care i-am admirat in aventura lor incredibila pe acest vast taram.

Pustiul
Mongolia e in mare parte stepa si desert iar densitatea populatiei e ireal de mica: ceva mai mult decat locuitorii Bucurestiului ocupa o suprafata de aproximativ 6 ori mai mare decat Romania. A calatori intr-un astfel de loc, a porni singur, pe motocicleta, pe drumuri care nu sunt drumuri, in zone in care un schelet de vaca iti aminteste dur cat de singur esti si cat de important este sa nu cazi, este o dovada clara a puterii care sta in om. Citind jurnalul unei astfel de provocari am inteles, inca o data, ca civilizatia, asa cum o stim, iti rapeste bucurii pe care le poti redescoperi doar acolo unde domneste simplitatea si primitivul. Este vorba de Mihai Barbu, a carui poveste superb scrisa si ilustrata poate fi savurata la www.mongolia.ro

Traditia nomada si geoturismul
Aproape jumatate din populatia Mongoliei este alcatuita inca din pastori. Oameni minunati pe care daca nu ii cunosti in Mongolia, inseamna ca nu ai vizitat tara si ca nu ai inteles nimic. Nu-ti face griji, aici ai toate sansele sa nu ratezi sansa de a cunoaste oamenii, chiar daca sunt putini pe intinderea nesfarsita a tarii.
De pe blogul http://www.ottsworld.com am aflat de Ger to Ger, http://www.gertoger.org, promotorii turismului cultural ecologic in Mongolia. Folosindu-se de turism, acestia incearca sa contribuie la scaderea gradului de saracie si dezvoltarea mediului rural, pentru a impiedica migrarea la oras si a asigura continuitatea traditiilor. Ger to Ger invita turistii la variante modalitati de a cunoaste viata nomada, programele lor fiind extraordinar de interesante si accesibile, iata si cateva exemple: Live & Learn: cum migreaza familiile de mongoli, participarea activa alaturi de acestia la migrare (86 USD / 3 zile / 2 nopti); cum se face dresura de cai (205 USD pentru 5 zile/ 4 nopti); cum sa faci in casa produse din lapte (206 pentru 5 zile / 4 nopti); cum sa tragi cu arcul (79 USD pentru 3 zile / 2 nopti).

Cantareata Loreena McKenitt este ambasador al Ger to Ger si si incurajeaza pe toti cei interesati sa exploreze si sa descopere oportunitatile oferite de aceasta organizatie non-profit.

Naadam
Un festival organizat de secole, consistand in sporturi traditionale precum trasul cu arcul, calaria sau luptele – de neratat, are loc din 11 pana pe 13 iulie. Am urmarit-o si pe Sherry, o femeie, un „corporate american runaway” cum se autointituleaza, o persoana care calatoreste de mai bine de un an si care si-a petrecut ceva timp in Mongolia. Articolul ei privind acest festival este relevant: http://www.ottsworld.com/blogs/naadam-mongolian-manly-sports/

Ospitalitatea si bucataria familiilor de nomazi.
Familiile de nomazi ofera ceva de mancare oricarui calator care le trece pragul, refuzul fiind considerat extrem de nepoliticos. Chiar si a mirosi sau a gusta este suficient pentru a nu jigni – iar gestul oferirii este intotdeuna executat cu mana dreapta, in timp ce mana stanga atinge umarul drept al oaspetelui. Bucataria lor este concentrata mai ales pe carne (firesc, in stepa nu prea cresc legume) si grasimi, necesare pentru energie si supravietuirea in iernile grele (se ajunge la -40 de grade celsius). Produsele pe baza de lapte dovedesc o ingeniozitate deosebita, ajungand pana la un fel de lichior din lapte. Exista de asemenea feluri de mancare din parti interne pe care cu greu le putem concepe ca fiind comestibile. Complicat de refuzat atunci cand stii cat e de nepoliticos sa o faci. Merita citita experienta lui Mihai in aceasta privinta: http://mongolia.ro/?p=399

Mongol Derby
Cea mai lunga cursa pe cai din lume, in care calareti curajosi din toata lumea parcurg un traseu de aproape 1000 de kilometri, traversand cele mai pustii si salbatice zone ale Mongoliei in doar doua saptamani. Nu este vorba de o competitie de viteza ci un test de aptitudini si anduranta, la care un cal obisnuit sau un om normal nu ar face fata. Fiecare calaret trebuie sa colecteze un minim de 1000 de lire pentru caritate, banii fiind folositi apoi la dezvoltarea economica a familiilor de pastori. Aflati de aici mai multe detalii: http://mongolderby.theadventurists.com

Mihai (www.mongolia.ro) si Sherry (http://www.ottsworld.com) nu sunt singurii care m-au incantat cu impresiile si aventurile lor in Mongolia. Se pare ca soarta a adunat acolo mai multi oameni pentru care… sa ai toata palariile din lume si tot nu ar fi suficiente, ca sa le tot ridici in fata lor.

Mihai a avut chiar ocazia sa se intalneasca in capitala Mongoliei cu Lisa&Simon, calatori neobositi pe motociclete, traversand lumea in lung si in lat si implicandu-se in actiuni caritabile (http://www.2ridetheworld.com) si cu Tiffany Coates – din nou o femeie curajoasa, ea, motocicleta si ocazional o prietena pasager, aflandu-se de doi ani jumatate intr-o perpetura cautare de noi destinatii si strangere de fonduri pentru ajutorarea copiilor dezavantajati de soarta (http://www.tiffanystravels.co.uk)

Mai e Michael Kohn – jurnalist, calator, autor si fotograf (http://datelineworld.blogspot.com/) care calatoreste patru luni pe an, a ajuns in mai mult de 60 de tari si a publicat nenumarate carti si articole. Cea mai recenta incursiune a sa a fost in Mongolia, ce coincidenta!

Ce sa mai zic, eu cel putin mi-am epuizat stocul de palarii, ba chiar sunt datoare vanduta!

Cred ca avem cu totii cate ceva de invatat de la acesti oameni si de la Mongolia. Putem invata ca a fi responsabili si fericit nu inseamna neaparat un serviciu de la 9:00 la 18:00 si ca visele se pot implini. Putem invata adevaratul sens al curajului si aventurii, ce inseamna sa tinem la semenii nostri si ce putem face pentru a schimba lumea sau, mai bine zis, pentru a nu o schimba, pentru a pastra frumusetea si valorile planetei noastre, cat ar fi ea de mica.

PS: Mihai s-a intors din Mongolia. As vrea sa scriu ceva maret da’ chiar nu pot, cred ca a scris el prea bine ca sa mai am eu ceva de zis. Cititi si voi, si daca nu ati citit pana acum si restul, e momentul sa o faceti: ultima postare

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.