De ce am ales Marea Neagră şi Balcic? Pentru că acolo se află cuibul liniştit al Reginei Maria şi frumoasele sale grădini? Pentru că oraşul a fost o inspiraţie pentru mulţi pictori români? Pentru că plănuiam de mult să dau încă o şansă Mării Negre? Se întâmpla în vara trecută, eram întorşi dintr-o vacanţă de trei săptămâni prin Budapesta, munţii Dolomiţi şi Istria (Croaţia). În acest context, gândul de a pleca din nou, doar eu cu Petra, era de-a dreptul îndrăzneţ şi bugetul limitat, aşa că nu puteam să visez mai departe de Grecia, Bulgaria sau România. Nu, nu putea fi România, asta era clar, pentru că un litoral românesc ieftin, liniştit şi curat în luna august nu e decât o contradicţie în termeni. După ce am mai stat şi am mai cugetat puţin, cu previziunile meteo în faţa ochilor (caniculă dezlănţuită, peste tot), au mai apărut câteva elemente necesare: „să găsim o cazare convenabilă, dar care să aibă aer condiţionat şi, de ce nu, o piscină. Iar dacă tot stăm două săptămâni, să nu fie chiar într-un sat în care singura opţiune de a schimba peisajul ar implica deplasarea cu maşina. A, şi n-ar fi rău să fie suficient de aproape de România, ca să poată veni şi Alex în weekend”.
Balcic a fost o alegere inspirată şi am 11 argumente pentru asta.
-
E aproape
De la Bucureşti până la Balcic am făcut între trei ore şi jumătate (Alex) şi patru ore şi jumătate (eu), ieşind din ţară pe la Negru Vodă. Sunt puţin peste trei sute de kilometri şi traseul trece prin Cernavodă, Negru Vodă şi General Toshevo, ajungând apoi la Balcic. La dus, autostrada a fost singura parte aglomerată, cum am ieşit de pe ea abia dacă am văzut câteva maşini pe drumurile bune şi înguste. Dacă mergi pe aici ai grijă să îţi iei vigneta din vamă, următoarea opţiune e abia în General Toshevo, unde s-ar putea să nu poţi plăti decât cash, cu leva. La întors am ieşit pe drumul vechi dinspre mare, pe la Feteşti. A fost mult mai liber decât pe autostradă, am putut să mergem relaxat şi nu ne-a deranjat niciun nebun până la intrarea în Bucureşti.
-
Chiar e ieftin
Pensiunea la care ne-am cazat, Morski Briz, oferă camere duble cu o terasă destul de generoasă, mobilate şi utilate foarte simplu, dar cuprinzând strictul necesar unei mici gospodării, fără pretenţii. Camera e spaţioasă, baia e mică şi spartană, dar curată. Au făcut curat de câteva ori cât am stat, au schimbat şi aşternutul. Piscina nu e mare, dar e bine întreţinută. Iar curtea este permanent păzită, ne-am putut lăsa liniştiţi bicicletele afară, nelegate. Toată povestea asta costă în jur de 25-28 de euro pe noapte. Pensiunea e la 10 minute distanţă de intrarea în Grădina Botanică, iar dacă descoperi scurtăturile, nici plaja nu e departe.
Cât despre mâncare, un adult şi un copil se pot descurca foarte bine cu 20-25 de leva pentru o masă de prânz îndestulătoare (vezi aici idei de restaurante). Bineînţeles că se poate şi mai mult, şi mai puţin. Eu şi Petra cam atât cheltuiam, având totuşi grijă să nu ne repezim la ce era mai scump în meniu. O cafea costa până în 2 leva, o halbă de bere era în jur de 2-3 leva, o supă rece tarator (iaurt cu castraveţi, nucă şi mărar) – între 1,5 şi 4 leva, o salată – 4 leva, un „lighean” de 500-600 de grame de scoici începea de la 6 leva. Depinde bineînţeles de felul tău de a fi şi a cheltui, dar poţi să te simţi foarte bine cu un 500 de leva pe săptămână, pentru 2-3 persoane, în asta intrând cazarea, benzina, mâncarea (supermarket şi restaurant) şi distracţiile. Înmulţeşte cu doi pentru a avea o aproximare în lei şi împarte la doi pentru a afla cât înseamnă în euro.
-
Nu numai că marea lor e verde, dar e şi limpede. Uite că se poate
Am auzit tot felul de variante şi nu ştiu dacă sunt toate adevărate, aşa că nu le reproduc aici. Se pare totuşi că bulgarii au metode prin care opresc invazia de alge sau meduze, reuşind astfel să aibă o mare mai frumoasă decât cea pe care o cunoaştem noi, de acasă.
-
Găseşti plaje pustii, golfuri sau lagune cu înfăţişare aproape exotică
Petrei i-a plăcut cel mai mult la Bolata, o plajă aflată la aproximativ 30 de kilometri de Balcic. De dragul ei am fost de mai multe ori acolo, evitând orele la care se aglomera peste măsură şi întrebându-mă dacă nu era mai bine să ne cazăm în Balgarevo, în loc de Balcic. Plaja e într-un golf pitoresc, în mare se strecoară un fir de pârâu rece, contribuind probabil la apa limpede, iar meduzele sunt apariţii foarte rare, cel puţin aşa susţine Petra. La terasa de pe plajă rândunicile îşi fac cuiburi şi e o bucurie să le vezi atunci când puii sunt încă dependenţi de hrana pe care acestea o aduc de pe plajă, seara, când majoritatea turiştilor au plecat. În august puii erau deja atât de mari şi graşi, încât abia mai intrau în cuib şi, dacă ieşeau cu fundul afară pentru nevoi, era o luptă pe viaţă şi pe moarte să se înghesuie înapoi alături de fraţi sau surori.
Mie mi-a plăcut şi plaja Kiballa, o fâşie îngustă lângă o mare verde, ocupată de umbreluţe şi saltele, dar la capătul căreia poţi să îţi pui un prosop fără să fii taxat.
Am mai aruncat un ochi la plaja de la Tuzla, cu adevărat pustie. Atât de pustie, mare şi sălbatică, încât nu ne-a îmbiat să rămânem.
Într-o zi am cercetat şi plajele ataşate unor resorturi, urmărind semnul către White Sands. Am parcat maşina înainte de o barieră şi am intrat pe jos. Sunt mai multe plaje, una după alta. Apa are într-adevăr o culoare interesantă, un verde lăptos datorat unor microorganisme, dacă nu mă înşel. Dar nu pot spune că mi-a plăcut populaţia umană de acolo, iar Petra nu a tolerat deloc textura mocirloasă a nisipului, în mare. De disperare, am încercat inclusiv piscina de pe lângă un hotel, dar apa era cam tulbure. N-am revenit.
Alte plaje, între vama cu România şi Balcic, mai sunt la Krapets, Shabla, Tuylenovo sau Russalka. Pe Shabla am stat acum câţiva ani, într-un al moment de criză financiară şi, cel puţin atunci, se întâmpla destul de frecvent să fim singuri – noi, marea şi valurile.
-
Cuibul liniştit e liniştit, în ciuda numeroşilor vizitatori
Dacă aş fi regină, sau măcar vreo prinţesă moştenitoare a unei averi misterioase, nu mi-aş putea imagina un mod mai frumos de a-mi construi o casă: păstrând bunul gust şi dimensiunile fireşti şi înconjurându-mă cu simboluri şi un uriaş parc în care să am mereu ceva frumos de descoperit, într-un loc de la înălţimea căruia să cuprind cu ochii marea. Despre palat şi grădini a scris mama în articolul Castelul pierdut, fecioarele sinucigaşe şi midiile delicioase, nu are sens să repet. Adaug doar câteva imagini, surprinse în două momente diferite, toamna şi vara.
Într-o anumită parte a grădinii, acolo unde e cascada mare, sunt mai tot timpul miri şi mirese veniţi pentru fotografii. Chiar dacă e lume multă, ai unde să evadezi şi sigur găseşti poteci libere şi alei mai puţin bătute. Merită să ştii că te poţi şi caza în parc, iar seara se goleşte, chiar şi în sezon. În extrasezon e parfum. Din acela de trandafiri, cum ştiu bulgarii cel mai bine să facă.
-
Nu se compară nimic cu o plimbare cu bicicleta, la răsărit
Cea mai mare bucurie pe care am avut-o a fost să descopăr o bucată lată şi lungă de faleză pe care se putea merge liniştit cu bicicleta. De câte ori am putut, am ieşit dimineaţa, înainte să răsară soarele de după culmile pe care e cocoţat oraşul. Am făcut o plimbare, întâlnind doar marea, câte un alergător sau alt biciclist rătăcit şi câţiva lucrători curăţând restaurantele şi pregătindu-se de o nouă zi. Oraşul are multe străzi sus-jos, dar am luat partea bună din asta: după încălzirea lejeră de pe faleză, foloseam pantele înapoi către cazare pentru a mă antrena şi a reuşi să le urc fără să mă dau jos de pe bicicletă. Nu mi-a ieşit din prima, dar până la final le-am cucerit.
-
Ai destule de văzut în zonă
În Sokolovo există un muzeu etnografic al cărui program noi nu am reuşit să-l înţelegem – am fost până la el în weekend şi, după ce am bâjbâit puţin, nefiind niciun semn indicator, am aflat că nu se întâmpla nimic. În mod normal ar trebui să vină meşteşugari, să fie ca un muzeu viu în care se demonstrează diverse meşteşuguri tradiţionale. Rămâne de cercetat şi altădată, mă tem că se deschide doar pentru grupuri organizate. În partea cealaltă, dacă o iei pe mal, spre România, găseşti capul Kaliakra sau stâncile spectaculoase de la Tuylenovo. Spre Albena am fost doar de două ori, prima dată într-o aventură cu bicicletele despre care va merita să povestesc separat, altă dată la parcul acvatic. Nu aş repeta experienţa decât pentru plăcerea plimbării, altfel Albena seamănă deja cu un litoral organizat cu plaje mari şi o mare de tarabe, aspecte care mie nu-mi plac deloc.
-
E un loc bun pentru familii cu copii, fără ca fenomenul să devină sufocant
Asta depinde însă de punctul de vedere. Şi pe mine mă deranjează gălăgia pe care o fac mai mulţi copii adunaţi într-un loc, unde mai pui că la zarvă se adaugă şi strigătele, ameninţările şi lamentările părinţilor. Dar sunt sigură că nivelul meu de „suportabilitate” e mai flexibil decât al cuiva care nu are deloc copii. În Balcic şi în împrejurimi (excepţie făcând Albena), n-am simţit pe nicăieri prezenţa obositoare a familiilor. Erau mulţi români, mai ales pe plaja care a fost preferata Petrei, Bolata, dar am avut peste tot sentimentul de relaxare şi linişte, fie că am prins dimineţi cu vânt în care doar noi ne-am încumetat în apă, fie că am ieşit să mâncăm ceva la prânz în oraş, fie că am ocupat un loc minuscul alături de nişte şezlonguri pe care nu eram dispuse să le plătim. Trebuie să îţi spun că noi nu stăm niciodată mai târziu de ora 11 dimineaţa pe plajă şi nici nu ne întoarcem la soare înainte de 17:00, de aici poate că vine şi sentimentul de pace şi mai puţină aglomeraţie.
Rezerv pentru final câteva argumente pentru cei care divinizează o masă bună:
-
În Balcic sunt cele mai bune scoici (midii)
Toată lumea ştie şi laudă Dalboka. Locul în sine e pitoresc, ca şi meniul alcătuit din toate felurile posibile pe bază de scoici, dar de mâncat pot spune că am mâncat bine doar în Balcic. Sunt mai multe terase, îţi recomand doar să nu te aşezi chiar la primele care îţi ies în cale şi să încerci mai multe. Nu îţi voi da un nume (ba până la urmă am dat, în articolul Divertisment culinar la Balcic), posibil ca preţurile şi calitatea să varieze, de la un sezon la altul. La aceeaşi terasă modul de preparare a fost diferit, de la o zi la alta, de aceea nu risc să fac vreo recomandare. Pe scurt, pot spune că n-am mâncat niciodată atâtea midii şi am ajuns să cred că cele de la Marea Neagră sunt printre cele mai bune, oricât de simplu ar fi gătite. Abia aştept vara, să mă delectez din nou cu aşa ceva.
-
Kamenitza rules. Pe româneşte rulează, adică merge bine la vale, pe gât
Asta a sunat de parcă aş fi mama beţivilor, dar nu te speria, e vorba de Kamenitza cu gust de soc şi conţinut scăzut de alcool. Răcoritoare, ieftină şi minunată vara, în timp ce faci desene pe plajă.
-
Pe lângă mare curată şi bere cinstită, bulgarii au învăţat să facă şi vin bun
Am descoperit acum mult timp vinul bulgăresc. Mai întâi m-a atras asprimea soiurilor roşii, taninoase şi cu personalitate, apoi am început să explorez şi să descopăr şi alte variante, la fel de bune. Unde mai pui că în orice supermarket micuţ găseşti ceva de calitate. La noi nu se întâmplă aşa ceva, chiar dacă sunt multe vinuri bune româneşti. La bulgari, în schimb, poate nu găseşti mâncare cum trebuie la un magazine sătesc, dar vin este.
Acestea fiind spuse, eu ţin să îţi mărturisesc ceva: m-am convertit. Mai vreau la Marea Neagră în Bulgaria. Am făcut deja rezervare pentru august, încă din februarie. Amin!
Actualizare: Pentru o părere obiectivă, citește ceva impresii și după a doua sau a treia vizită.
Text: Roxana Farca
Foto: Alexandru Farca şi Roxana Farca
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
