călătoria ca mod de viaţă sau viaţa ca o călătorie |
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
Nov
2009
Pledoarie pentru tren
Trăim într-o lume a vitezei, iar acceleraţia este apăsată tot mai mult şi mai des. De câţiva ani, au apărut liniile aeriene low cost care te pot duce dintr-un colţ în altul al continentului pentru 50 euro şi uneori încă şi mai puţin. Sări în avion şi în maxim 3 ore ajungi în partea cealaltă a bătrânei Europe. Păi în condiţiile astea la ce ne-o mai trebui să luăm trenul?
În primul rând pot să spun că sunt un veteran al mersului cu trenul. Primele mele escapade în afara ţării au fost cu trenul, când poate puţini români merseseră vreodată cu avionul. Cumpăram bilete Inter Rail şi apoi călătoream – pe vremea aceea era singura opţiune viabilă din punct de vedere cost. Am fost de 7 ori cu Inter-Rail-ul. Datorită acestui bilet magic am putut vizita Barcelona, Venezia, Parisul, Viena, Atena, Roma, Lucerna sau Cracovia. Am fost cu trenul până dincolo de Cercul Polar, la Narvik, dar şi până la porţile Saharei, la Marrakech. Ulterior, am mai călătorit cu trenul şi în alte părţi ale lumii, în India, Thailanda, SUA, Peru, Tunisia, Iran, China sau Egipt.
Trenul are şarmul lui. Chiar dacă între timp s-a modernizat, atât în România, cât şi în restul Europei, vitezele au crescut, dar şarmul a rămas. În tren, mergi cu gaşca şi povesteşti. În avion vorbeşti în cel mai bun caz cu cel de lângă tine. În tren, te bucuri de ce vezi pe geam, de privelişti de neuitat – cred că nu voi uita niciodată drumul de pe buza fiordului spre Narvik, Norvegia, autostrăzile suspendate ale Elveţiei sau trezitul la 5 dimineaţă pentru a admira Mareea Mediterană pe Coasta de Azur.
Dar cum să călătorim cu trenul, cum să ne petrecem o vacanţă reuşită? E simplu – orice localitate cât de cât importantă din Europa are o gară prin care trece o cale ferată. Cu trenul nu ai problema parcărilor, a poliţiştilor, a faptului că nu poţi bea o bere. Mulţi spun că merg cu maşina pentru a avea libertate… şi cu trenul ai libertate, merge peste tot şi în plus, după o zi de alergat prin oraşe, cu picioarele rupte, nici nu vă daţi seama ce plăcere este să te arunci pe un scaun şi să nu te mai streseze sensurile unice şi ambuteiajele!
Când vă gândiţi la cucerirea Europei, luaţi în considerare şi un bilet de tip Inter-Rail. Practic, cu aceste bilete ai libertate de mişcare un anumit număr de zile în anumite ţări. Poţi să iei practic orice tren (atenţie, la unele va trebui să plătiţi şi suplimente nu foarte semnificative) şi să străbaţi o ţară şi o regiune în lung şi în lat. Pe vremea, când am început eu să “interrailez” prin Europa, exista doar un singur tip de bilet – mergeai cu el o lună oriunde în Europa! Între timp, au apărut diverse combinaţii bazate pe timp şi ţări vizitate.
Dar s-o luăm cu începutul. Inter Rail-ul a apărut pentru prima oară în 1972. Scopul iniţial a fost să-i ajute pe tineri să călătorească, să cunoască ţările Europei într-o perioadă în care dorinţă de a vizita alte ţări explodase în întreaga Europă. Primul bilet InterRail costa 27,50 lire sterline, era disponibil doar pentru tineri sub 21 ani şi acoperea 21 de ţări, inclusiv câteva din spatele Cortinei de Fier – RDG, Iugoslavia şi Ungaria. Ulterior, limita de vârsta a fost ridicată până la 26 ani şi mai multe ţări au fost adăugate inclusive România. În 1985, câteva ferry boat-uri au fost incluse în Inter-Rail şi continuă să fie şi în ziua de azi (Algeciras – Tanger, Brindisi – Corfu – Igoumentisa – Patras şi alte câteva).
În anii 80 şi 90, Inter Rail-ul devenise atât de popular încât multe companii de căi ferate mai ales din ţările turistice (gen Franţa, Spania, Italia) au cerut renunţarea la bilet. Dar un eurodeputat Italian, căruia îi voi rămâne pe veci îndatorat, s-a opus şi a reuşit să treacă o rezoluţie prin Parlamentul European care a obligat căile ferate europene să continue emiterea de bilete Inter–Rail. Şi biletul a rămas până în ziua de azi cu menţiunea că începând din 1998, există şi un Inter Rail pentru cei peste 26 ani, e drept mai scump decât cel pentru tineri. Şi iar am avut noroc, că în 1998, am împlinit 26 de ani şi astfel am putut să merg la Campionatul Mondial de fotbal din Franţa şi între meciuri să vizitez întreaga Franţa!
Dar destul cu poveştile, hai să trecem la lucruri practice – ce bilete putem achiziţiona. În primul rând, există Inter Rail-ul clasic, acum numit Inter Rail Global. Preţurile diferă în funcţie de vârstă (sub sau peste 26 de ani), clasă (doar la cei peste 26 de ani, există posibilitatea să cumperi Inter Rail pentru clasa 1) şi de câte zile vrei să umbli (5 zile în decurs de 10, 10 zile de călătorit în decurs de 22 de zile, 22 de zile încontinuu şi “Big Mac”-ul trenurilor europene, Il Classico – Inter Rail Global de 1 lună! Ultimul costă 599 euro pentru cei peste 26 ani şi 399 euro pentru călătorii sub 26 ani. Pare mult… gândiţi-vă că asta înseamnă 20 de euro pe zi pentru adulţi sau 13 euro pe zi pentru un tânăr de sub 26 de ani… Nu cred că e aşa de mult!
Există şi varianta Inter Rail One Contry Pass care acoperă o singură ţară. Aici algoritmul de oferte şi preţuri e mai complicat (în funcţie de ţară, 3 grupe de vârste, număr de zile, aşa că vă las să studiaţi oferta)
Vreţi să ştiţi şi mersul trenurilor? E şi el on-line pentru întreaga Europă.
Sincer, biletul Inter Rail mi-a dat o foarte mare senzaţie de libertate. În lumea pre internet, mă duceam în gară şi mă gândeam unde să merg… să fie Amsterdam cu canalele sale, Bruxelles-ul lui Mannekin Piss, Maastricht-ul cu cupolele bisericilor milenare, sau Koln cu Domul lui impunător? Puteam alege orice. Oriunde. Oricând. Şi plecam să vizitez, să explorez, să mă încarc spiritual cu locuri noi şi frumoase… Just keep walking! Şi nu ocoliţi transportul feroviar!
Articole similare:
- Cum să te organizezi pentru Disneyland Paris
- Salzburg: prima şi ultima delegaţie (2)
- Trialog despre Algarve
- O lună în Europa (1)
- O după amiază la Versailles
14 Comentarii la “Pledoarie pentru tren”
Lasa un Comentariu
trafic
LumeaMare in zelist
Mă bucur mult pentru că Imperator a fost de acord să scrie acest articol extrem de util. Ca să vă dau mai multe detalii, am vrut să scriu eu mai intâi despre călătoriile cu trenul. Însa mi-am adus aminte că avem un “veteran” în echipă şi în nici jumătate de zi m-am trezit cu treaba făcută. Mulţumesc mult!
Mie personal îmi plac mult călătoriile de noapte cu trenul, chiar dacă sunt mai scumpe. E foarte relaxant, de multe ori ajungi dimineaţa la destinaţie şi practic cu pierzi timp pe drum. Când vă gândiţi că avionul este mai rapid calculaţi nu doar timpul de zbor ci timpul de când sunteţi în drum spre aeroport până când ajungeţi în oraşul destinaţie (mă refer mai ales la rutele relativ scurte, pe continent). S-ar putea să aveţi o surpriză!
Am găsit aici o lista interesantă cu cele mai bune trenuri de noapte din Europa: http://www.lonelyplanet.com/europe/travel-tips-and-articles/42/18130
Şi puteţi găsi şi aici idei sau variante de călătorii cu trenul prin Europa: http://www.seat61.com/Railpass.htm
Pe langa sarmul incontestabil, trenul are si marele avantaj de a nu polua cat avionul! De acord cu Roxana, interesant articol! Stiu si eu pe cineva care a batut Europa in lung si-l lat in studentie cu trenul si are amintiri extraordinare.
Apropos de sarm, a mers cineva cu Orient Expressul?
eu nu stiu dar tare mi-ar placea sa aud impresii, sunt foarte curioasa!
Prima mea impresie: o calatorie Paris- Venetia dus-intors costa in jur de 2800 de euro. M-am uitat acum pe site. Oare chiar merita banii astia? Stiu ca e o legenda vie trenul ala dar…
u-haaaaaaa! parca mi-ai dat un pumn in stomac!
si eu sunt un… fan al trenului. Cand am plecat prima oara din tara de una singura, m-am suit frumusel in tren via budapesta…. si am avut ocazia sa ma imprietenesc cu ocazia asta cu o gasca de olandezi care aveau aceeasi destinatie ca si mine: sziget festival.
Da, cred ca o sa continui sa merg cu trenul (din cand in cand, ce-i drept) atata vreme cat o sa pot calatori de colo-colo.
nu am folosit inter-rail-ul…. dar o sa studiez oferta! Multam’!
Cel mai tare tren este totusi Palace on Wheels in India.
http://www.palaceonwheels.net/new/home.htm
Pentru o saptamana, costa in jur de 2800 dolari (deci mai ieftin).
Despre Inter-Rail, Roxana m-a gol:
1992: Elvetia & Franta
1994: Franta & Italia
mai 1995: Elvetia
iulie 1995: Germania – Franta – Spania – Olanda
aprilie 1997: Italia & Grecia
august 1997: Scandinavia – Germania – Polonia
1998: Franta
1999: Portugalia – Spania – Maroc
+ alte tari pe drum (Ungaria, Austria, Slovacia, Cehia, Bulgaria, etc)
Un articol foarte interesant. Mai ales pentru ca visez.. ca la un punct sa fac si eu asta. Sa pun bani deoparte si sa fug cu 2-3-4 prieteni foarte buni macar 2 saptamani prin Europa.
Problema cu trenul este ca tot te limiteaza. Am inteles ideea de peisaje, de care nu poti spune ca ai undeori parte, daca mergi pe autostrada de pilda, dar pierzi ENORM de mult timp si depinzi de altii. prin alte tari este curat si vitezele de bun simt, dar in Romania este tragic. Am fost de 2 ori in ultimii 13 ani cu trenul. La prima calatorie ne-am “bucurat” de -20 de grade in vagoane (iarna, zapada, sistemul de incalzire stricat). Am venit aproape 7 ore de la Sibiu la Timisoara si am crezut ca mor. Ultima plimbare acum 3 ani, timisoara-bucuresti. 12 ore in loc de 8, asa cum “se laudau”. Mizerie, miros, tigani.
Sa imi fie deci cu iertare, dar eu nu mai intru in cotetele CFR nici cu politia.
Asa ca noi suntem “maniaci” cu masina. Preferam plimbari la pas, ca atunci vezi bine,dar, daca ai chef acum sa vizitezi ceva la 200 de km distanta, urci in trocarici si pana seara te intorci. cam asa facem noi. Stam undeva si “acoperim” si zonele de langa.
Plus ca benzina iti vine totusi mai ieftin.
Hm, da, “could not agree more” cu partea asta, transportul cu trenul inca nu e ce trebuie in Romania. Am scris si eu un articol plin de “laude” la adresa trenurilor din Romania. Mai amuzant e ca nici la intercity nu ai bafta, chiar daca ai conditii. Tot ca melcul merge, tot intarzieri samd…
Pentru Europa ramane totusi o varianta, in masura in care iti dedici un timp mai lung excursiei si ajunge sa merite si financiar.
un bilet de tren si-o bicicleta…. si poti cuceri Europa
Ce frumos spus,Ray!
Inca nu am fost cu Orient Expressul, dar am de gand sa merg vara asta