Pledoarie pentru tren

Trăim într-o lume a vitezei, iar acceleraţia este apăsată tot mai mult şi mai des. De câţiva ani, au apărut liniile aeriene low cost care te pot duce dintr-un colţ în altul al continentului pentru 50 euro şi uneori încă şi mai puţin. Sări în avion şi în maxim 3 ore ajungi în partea cealaltă a bătrânei Europe. Păi în condiţiile astea la ce ne-o mai trebui să luăm trenul?

În primul rând pot să spun că sunt un veteran al mersului cu trenul. Primele mele escapade în afara ţării au fost cu trenul, când poate puţini români merseseră vreodată cu avionul. Cumpăram bilete Inter Rail şi apoi călătoream – pe vremea aceea era singura opţiune viabilă din punct de vedere cost. Am fost de 7 ori cu Inter-Rail-ul. Datorită acestui bilet magic am putut vizita Barcelona, Venezia, Parisul, Viena, Atena, Roma, Lucerna sau Cracovia. Am fost cu trenul până dincolo de Cercul Polar, la Narvik, dar şi până la porţile Saharei, la Marrakech. Ulterior, am mai călătorit cu trenul şi în alte părţi ale lumii, în India, Thailanda, SUA, Peru, Tunisia, Iran, China sau Egipt.

Trenul are şarmul lui. Chiar dacă între timp s-a modernizat, atât în România, cât şi în restul Europei, vitezele au crescut, dar şarmul a rămas. În tren, mergi cu gaşca şi povesteşti. În avion vorbeşti în cel mai bun caz cu cel de lângă tine. În tren, te bucuri de ce vezi pe geam, de privelişti de neuitat – cred că nu voi uita niciodată drumul de pe buza fiordului spre Narvik, Norvegia, autostrăzile suspendate ale Elveţiei sau trezitul la 5 dimineaţă pentru a admira Mareea Mediterană pe Coasta de Azur.

Dar cum să călătorim cu trenul, cum să ne petrecem o vacanţă reuşită? E simplu – orice localitate cât de cât importantă din Europa are o gară prin care trece o cale ferată. Cu trenul nu ai problema parcărilor, a poliţiştilor, a faptului că nu poţi bea o bere. Mulţi spun că merg cu maşina pentru a avea libertate…  şi cu trenul ai libertate, merge peste tot şi în plus, după o zi de alergat prin oraşe, cu picioarele rupte, nici nu vă daţi seama ce plăcere este să te arunci pe un scaun şi să nu te mai streseze sensurile unice şi ambuteiajele!

Când vă gândiţi la cucerirea Europei, luaţi în considerare şi un bilet de tip Inter-Rail. Practic, cu aceste bilete ai libertate de mişcare un anumit număr de zile în anumite ţări. Poţi să iei practic orice tren (atenţie, la unele va trebui să plătiţi şi suplimente nu foarte semnificative) şi să străbaţi o ţară şi o regiune în lung şi în lat. Pe vremea, când am început eu să “interrailez” prin Europa, exista doar un singur tip de bilet – mergeai cu el o lună oriunde în Europa! Între timp, au apărut diverse combinaţii bazate pe timp şi ţări vizitate.

Dar s-o luăm cu începutul. Inter Rail-ul a apărut pentru prima oară în 1972. Scopul iniţial a fost să-i ajute pe tineri să călătorească, să cunoască ţările Europei într-o perioadă în care dorinţă de a vizita alte ţări explodase în întreaga Europă. Primul bilet InterRail costa 27,50 lire sterline, era disponibil doar pentru tineri sub 21 ani şi acoperea 21 de ţări, inclusiv câteva din spatele Cortinei de Fier – RDG, Iugoslavia şi Ungaria. Ulterior, limita de vârsta a fost ridicată până la 26 ani şi mai multe ţări au fost adăugate inclusive România. În 1985, câteva ferry boat-uri au fost incluse în Inter-Rail şi continuă să fie şi în ziua de azi (Algeciras – Tanger, Brindisi – Corfu – Igoumentisa – Patras şi alte câteva).

În anii 80 şi 90, Inter Rail-ul devenise atât de popular încât multe companii de căi ferate mai ales din ţările turistice (gen Franţa, Spania, Italia) au cerut renunţarea la bilet. Dar un eurodeputat Italian, căruia îi voi rămâne pe veci îndatorat, s-a opus şi a reuşit să treacă o rezoluţie prin Parlamentul European care a obligat căile ferate europene să continue emiterea de bilete Inter–Rail. Şi biletul a rămas până în ziua de azi cu menţiunea că începând din 1998, există şi un Inter Rail pentru cei peste 26 ani, e drept mai scump decât cel pentru tineri. Şi iar am avut noroc, că în 1998, am împlinit 26 de ani şi astfel am putut să merg la Campionatul Mondial de fotbal din Franţa şi între meciuri să vizitez întreaga Franţa!

Dar destul cu poveştile, hai să trecem la lucruri practice – ce bilete putem achiziţiona. În primul rând, există Inter Rail-ul clasic, acum numit Inter Rail Global. Preţurile diferă în funcţie de vârstă (sub sau peste 26 de ani), clasă (doar la cei peste 26 de ani, există posibilitatea să cumperi Inter Rail pentru clasa 1) şi de câte zile vrei să umbli (5 zile în decurs de 10, 10 zile de călătorit în decurs de 22 de zile, 22 de zile încontinuu şi “Big Mac”-ul trenurilor europene, Il Classico – Inter Rail Global de 1 lună! Ultimul costă 599 euro pentru cei peste 26 ani şi 399 euro pentru călătorii sub 26 ani. Pare mult… gândiţi-vă că asta înseamnă 20 de euro pe zi pentru adulţi sau 13 euro pe zi pentru un tânăr de sub 26 de ani… Nu cred că e aşa de mult!

Există şi varianta Inter Rail One Contry Pass care acoperă o singură ţară. Aici algoritmul de oferte şi preţuri e mai complicat (în funcţie de ţară, 3 grupe de vârste, număr de zile, aşa că vă las să studiaţi oferta)

Vreţi să ştiţi şi mersul trenurilor? E şi el on-line pentru întreaga Europă.

Sincer, biletul Inter Rail mi-a dat o foarte mare senzaţie de libertate. În lumea pre internet, mă duceam în gară şi mă gândeam unde să merg… să fie Amsterdam cu canalele sale, Bruxelles-ul lui Mannekin Piss, Maastricht-ul cu cupolele bisericilor milenare, sau Koln cu Domul lui impunător? Puteam alege orice. Oriunde. Oricând. Şi plecam să vizitez, să explorez, să mă încarc spiritual cu locuri noi şi frumoase… Just keep walking! Şi nu ocoliţi transportul feroviar!

Imperator e un tip care lucrează în marketing şi comunicare cam de 15 ani... Travellingul îi ocupă timpul mai demult, de vreo 37 de ani, iar cucerirea meridianelor din afara României de 19 ani. Până acum a fost în 75 de ţări pe 5 continente, iar printre celelalte pasiuni poate enumera istoria, sportul (in general fotbalul) şi alte culturi. În timpul liber, scrie poveşti din locurile prin care a fost pe blogul personal sau in LumeaMare.