|
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
Când mă gândeam la Statele Unite, mereu mă imaginam pe străzile New York-ului, undeva la o trecere de pietoni alături de câteva sute de oameni. Aveam senzația că acolo mă voi simți cu adevărat liberă.
Filmele americane ne poziționează mereu în mijlocul acestui oraș și cu siguranță unul dintre visele mele a fost să mă plimb pe câteva din celebrele bulevarde.
Însă, locul în care m-am simțit cu adevărat liberă și fericită a fost altul. Un orășel ceva mai la nord, situat la marginea Oceanului Atlantic. Cu o magie aparte, o îmbinare între vechi și nou, între liniște și familiaritate, cu străduțe întortocheate și o arhitectură minunată.
Am vizitat Bostonul împreună cu prietena mea, după ce petrecusem 3 luni în Statele Unite. Două săptămâni într-un apartament la etajul 38 cu o vedere extraordinară.
Boston îți oferă de toate: universități de renume (Harvard și MIT), muzee (Museum of fine arts, New England Aquarium, Isabella Stewart Gardner Museum), echipe sportive celebre (Boston Red Sox), clădiri de 228 m (Prudential Tower), parcuri extraordinare (Public Garden) și multe multe altele.
Fără agitație, un oraș al familiei ar spune unii. Un oraș în care fiecare zi poți trasa liniile unei povești frumoase, mai ales dacă ai lângă tine oameni cum am avut noi.
Auzisem multe povești despre românii de peste hotare. Cum că ar fi mai reci sau că nu ar da o mână de ajutor la nevoie. Ei bine, nu a fost nici pe departe așa. Calzi, primitori, cu respect și bucurie ne-au primit în casele lor și ne-au ajutat așa cum au știut ei mai bine. Fără ei, Bostonul nu ar fi fost la fel de frumos…
Cele două săptămâni au fost pline de plimbări, petreceri și experiențe de tot felul. Am petrecut timp alături de studenți de la MIT, am vizitat Blackstone Group, Apple store sau ne-am plimbat cu barca pe Charles River.
Partea cea mai frumoasă a fost momentul în care am vizitat universitățile, MIT și Harvard cu campusurile universitare și împrejurimile.
Harvard, acea universitate clasică, cu arhitectură specifică, tradiții și legende. Benjamin Franklin, Frank Gehry, Barack Obama sau 75 de câștigători ai premiului Nobel au pășit pe acele trepte. Sub vegherea lui John Harvard și papucul lui lustruit (se spune că dacă atingi statuia ai noroc în anul universitar) studenții mișunau, cu cărți în mână sau povestind despre cine știe ce subiecte.
La un pol opus, MIT pare ”studentul revoluționar”. Acela căruia nu îi place să respecte regulile și de fiecare dată lucrurile îi ies cum trebuie, în ciuda insolenței. Alături de un alumni, am avut ocazia să vedem cum arată sălile de curs, sălile de studiu, centrul sportiv sau biblioteca. Un spririt liber și o atmosferă veselă înconjura această universitate, cu o arhitectură unică (Frank Gehry) și povești despre organizații studențești sprijinite în proiectele lor ambițioase.
Pe lângă numeroasele centre de agrement disponibile pentru studenții de la MIT, una dintre cele mai frumoase beneficii este posibilitatea de a te plimba cu barca pe Charles River. Pe o parte e orașul agitat, cu zgârie nori iar pe cealaltă parte, e campusul. Amândouă legate ce celebrul pod Smoot (legenda, aici)
Cât despre experiența culinară, Bostonul este locul în care poți experimenta aproape orice. De la mâncare indiană, japoneză sau chinezească până la ”fine cuisine”. Servirea era ireproșabilă, fie că vorbeam de sandwich-urile de la Subway, fie că vorbeam despre deserturile de la Finale.
Cu toate că a trecut mai mult de un an de la vizita mea în Boston, de fiecare dată când îmi amintesc de acel oraș îmi vine să iau primul avion și să mă mut o perioadă acolo. E ca un magnet care mă atrage și cu siguranță mă voi întoarce la un moment dat.
Dacă vreți să vizitați Bostonul, vă recomand să îi acordați mai multe zile. Frumusețea acestui oraș este dincolo de ”lista atracțiilor turistice”, dincolo de tururile pe care le pot face agențiile.
Impresii scrise de: Alexandra Crăciun
Articole similare: Vestul mai mult sau mai puţin sălbatic
Am auzit și eu că e un oraș încantator, normal că dacă aș ajunge acolo nu l-aș rata sub nicio formă…
De la Dr. Quinn încoace tot am vrut să ajung acolo
Si nimic despre irlandezi?
sa nu uitam de Boston Bruins;)
am vazut poza dar ati fost si cu Boston Duck (DUKW) Tours? Eu am fost fortat sa merg in turul orasului cu masinile alea si sa fi vazut cat de mic ma faceam (am 1,85m) cand incepeau toti din masina sa macaie cand treceam pe langa alta masina de-asta cu turisti… si treceam destul de des
)
) si stai apoi cu americanii si da-i explicatii la om ca el cand aude library se gandeste numai la biblioteca din alexandria
)
si mai am o amintire amuzanta… tot in boston e si JFK presidential library and museum si cand am fost acolo un coleg egiptean a fost foarte dezamagit la plecare pt ca nu a vazut cartile
In rest..frumos oras dar mie personal mi-a placut mai mult Washingtonul. Mult mai mult. Si in DC am avut un ghid simpatic care semana leit cu Danny Glover si zicea ca in State Washingtonul e ok dar ca “if you want to go big, go to NY”. Presupun ca in final depinde de ce cauta fiecare si de ce sansa are… Numai bine
@Bia: Încântător e puțin spus….
@Calator cu gândul: Corect!
@A: Nu am fost cu Boston Duck, fotografia de pe Charles e făcută din barcă. I-am văzut în schimb prin oraș, dacă nu aveam ghidul meu
(gazda noastră) cu siguranță mergeam și eu.
) dar nu pe stilul meu.
În Washington nu am fost… În schimb NY e ”Big”
[...] Articol publicat pe LumeaMare.ro [...]
Si eu am vizitat Bostonul dar numai doua zile din pacate. Am ramas la fel de incantat ca autoarea acestui articol si inseamna ca n-a fost doar o impresie de moment ci intr-adevar este un oras special.
Mai asteptam si alte articole despre America, un loc fascinant care merita multe pagini…