- Uite o stea căz... a, ba nu, e un avion. - Incredibil, câte avioane sunt, vezi? - Da, văd. Am trecut dincolo de graniţa firavă trasată de gardurile taberei de beduini la care ne-am cazat, în deşertul Sharqiya Sands, cunoscut mai degrabă ca Wahiba Sands. E atât de întuneric, încât am insistat să nu ne îndepărtăm prea mult. Nu folosim lanternele şi mi-e puţin teamă să merg desculţă, fără să văd pe unde calc. Deşertul s-a scuturat de căldura zilei şi îmi înveleşte picioarele într-un strat fin şi răcoros, de culoarea prafului de lună. Dacă tălpile mele şi-ar putea exprima sentimentele, cu siguranţă ar zâmbi, savurând masajul delicat. Aproape toate personajele din povestea mea sunt aici, pe pe o dună mică, în linişte, cu ochii la stele: Aladin, Amina, Maymunah și Karim. Doar fetele, Zobeida și Fadilah, au rămas în tabără, neatrase de romantismul unei plimbări la lumina lunii. Păcat, se spune că nimic nu se compară cu spectacolul cerului, aşa cum ...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.