|
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
Intr-adevăr mă apropii de final. Mai am un pic. Drumul din Indore spre şi dinspre Ratlam mi-a lăsat impresii puternice pe care le-am pus deja în scris.
Revenind la viaţa unui oraş care nu doarme, ne lăsăm purtaţi de şoferul nostru ad-hoc într-o incursiune în lumea ciudată şi irezistibilă (pentru mine cel puţin) a Mumbaiului.
Primul stop – spălătoria sau pe numele ei – Dhobi Ghat, o atracţie pentru turişti, un mijloc de existenţă pentru comunitatea dhobilor. În sudul Mumbaiului în Mahalaxmi, o comunitate (castă) a cărei preocupare principală este colectarea şi spălarea rufelor îşi trăieşte rutina zilnică. Serviciile lor sunt mai ieftine decât cele ale unei spălătorii clasice pentru noi (cea cu maşini de spălat) drept urmare au suficient de lucru.
Cam greu să te descurci cu două DSLR-uri de gât, să fotografiezi şi să fii atent la ceea ce mişcă în jurul tău. Dar n-am avut probleme aşa că am urcat în maşină şi am pornit mai departe. Am străbătut destul de mult din oraş, trecând pe lângă The Gate of India şi hotelurile impunătoare din jur. Urcând pe nişte străduţe mici am oprit într-un mic magazin cu ce altceva decât cu covoare, eşarfe, şaluri şi fulare. Nu exagerez când spun că am stat peste 1 oră (şi asta fără să avem vreun personaj de sex feminin cu noi), timp în care spectacolul la care am asistat a fost pe măsură. Învăţasem deja să deosebesc eşarfele în funcţie de compoziţia materialului. Pe lângă cuvântul caşmir am învâţat cuvântul paşmină (pashmina) şi respectiv al caprei corespunzătoare (changthangi sau pasmina goat), sursă pentru această minunăţie. Experienţa mi-a folosit mai departe în toate magazinele şi negocierile pe care le-am purtat de-atunci încolo.
După ce am ales o combinaţie fericită între calitate şi preţ, am scăpat la mustaţă de a lua un covor, noroc de 2 englezoaice care au acaparat atenţia neguţătorului.
Am plecat mulţumiti şi ne-am oprit la unul dintre cele mai frumoase temple jainiste din Mumbai – Babu Amichand Panalal Adishwarji. Un loc minunat, ridicat în 1904, în care intram ca turişti curioşi. Lăsând la o parte forfota străzii, intri într-o lume frumoasă şi spirituală în acelaşi timp, un loc care îţi oferă răgazul să te regăseşti sufleteşte. Serenitatea locului te cuprinde imediat. Bogăţia coloristică şi arhitecturală te înconjoară de peste tot. Popularul Ganesha este peste tot. Las imaginile să vorbească:
După liniştea de mai sus, am fost aruncaţi din nou în atmosfera încinsă şi în traficul ameţitor, înapoi spre hotel.
Dar poate cel mai mult am fost impresionat şi atras în acelaşi timp de oameni, de trăsăturile lor, de expresiile atât de diverse pe care le-am văzut. Închid acest episod lăsându-vă, încă o dată, să descoperiţi diversitatea acestui tărâm….
va urma
Articole similare:
Impresii scrise de: Alex
Perioada călătoriei: Noiembrie 2008
Ţi-a plăcut acest articol? Nu uita să votezi, e simplu, vezi mai jos
Îţi mulţumim!
fain. incerc sa-mi fac timp sa citesc toata povestea.
Excelente pozele si sentimentul pe care mi-l confera. Iti multumesc:)