Mlaştini mângâiate de maree – paradis al păsărilor la Zwin

La Marea Nordului, mai exact între Belgia şi Olanda, se află un ținut cu totul şi cu totul special, născut din îngemănarea apei cu uscatul: rezervaţia naturală Het Zwin. Pe când era „doar” un braţ navigabil al Mării Nordului, acest teritoriu vast a jucat un rol aparte în istoria oraşului-port medieval Brügge, dar şi a celorlalte două importante oraşe comerciale ale vremii, Damme şi Sluis, conectându-le unele cu altele şi pe fiecare dintre acestea cu restul lumii. Cu timpul, ca urmare a invaziilor şi retragerilor succesive ale apelor, dar şi a drenajelor şi mişcărilor mareice, aici s-au depus sedimente peste sedimente, iar nisipul a luat treptat locul apei. Astfel că, în prezent, trecătorului curios i se dezvăluie privirii un peisaj incredibil: porţiuni nisipoase alternează cu pârâiaşe înguste întretăiate la rândul lor de alte porţiuni nisipoase, zone mlăştinoase se întrepătrund cu fâşii de păşune, verdele închis se îmbină cu nuanţe de gri, griul cu luciul albăstrui al apei, galbenul-cenuşiu al zonelor uscate se topeşte uşor în verde, iar dincolo de toate acestea se ridică, protector, dunele.

Rezervaţia naturală Zwin se întinde pe o lungime de aproximativ 2,3 km de-a lungul coastei belgiano-olandeze. Din suprafaţa sa totală de 158 ha, cea mai mare parte – adică vreo 125 ha – se află pe teritoriu belgian. Zilnic, la flux, apele sărate ale Mării Nordului năvălesc peste acest ținut, căruia îi reconfigurează frecvent înfăţişarea umplând cu nisip şi nămol pârâiaşele ce îl brăzdează blajin ca nişte riduri săpate de vreme şi dezgolind noi porţiuni ori prefăcând în pârâiaşe alte suprafeţe odinioară uscate. Însă marea nu aduce cu ea doar nisip şi nămol, ci şi zeci de mii de organisme marine numai bune să servească drept hrană diverselor specii de păsări care vieţuiesc ori doar poposesc aici în cursul lungului lor zbor către tărâmuri mai calde. Ecosistemul astfel creat este supus unei veşnice reîmprospătări, iar succesiunea naturală mare-plajă-dune-mlaştini-iarbă, pe care o poţi întâlni pe coasta belgiană doar aici la Zwin, este chiar cea care a favorizat diversitatea uluitoare a faunei şi florei locale.

În mod cert, rezervaţia naturală Zwin este faimoasă mai ales datorită multitudinii speciilor de păsări care o populează. Specialiştii în ornitologie spun că aici îşi au cuibul mai mult de jumătate din toate speciile – nu puţine la număr – înregistrate pe teritoriul Belgiei. Dat fiind că Zwin este un teritoriu de tranziţie care creează condiţii propice atât pentru păsările marine cât şi pentru cele de uscat, nici nu e de mirare această diversitate a avifaunei. Printre celelalte motive se numără cantităţile mari de hrană (plancton, moluşte, crustacee etc.) aduse zilnic de mare dar şi siguranţa oferită de zonele mai înalte care protejează cuiburile păsărilor de apă şi eventualii prădători. Se pare că nici vegetaţia nu se lasă mai prejos, fiecare parte a rezervaţiei bucurându-se de alt tip de floră. Unele dintre plantele adaptate condiţiilor destul de vitrege ale solului rezervaţiei sunt specii endemice, adică se găsesc doar aici şi niciunde altundeva.

Acum doi ani, când curiozitatea şi cele câteva recomandări citite pe internet ne-au mânat şi pe noi către Zwin, am început ca la carte cu „parcul păsărilor”. Voit nu îi spun zoo pentru că, deşi în captivitate, păsările sunt extrem de bine îngrijite şi au la dispoziţie spaţii suficient de generoase care reproduc cu fidelitate habitatul lor natural. Preţ de câteva ore bune ne-am lăsat alintaţi de soarele străveziu de septembrie rătăcind fără un plan anume prin parc, jucându-ne de-a descoperitul asemănărilor dintre feluritele specii de păsări şi propriii semeni – am văzut păsări care ne inspirau bărboşi gravi, domnişoare cochete cu ochii atent fardaţi, gospodine durdulii, bătrânei ursuzi, tenori preţioşi, tineri cuceritori cu creastă, cucoane bârfitoare (cu cioc ascuţit şi picioare albastre, ca să fie uşor de recunoscut şi ţinut la distanţă), ba chiar şi o micuţă balerină modestă cu picioruşe subţiri şi delicate – bucurându-ne de linişte, copaci şi verdeaţă ori certând câte o bufniţă ochioasă care nu voia cu niciun chip să se lase pozată altfel decât din profil.

Am continuat apoi către partea din rezervaţie accesibilă publicului, al cărei peisaj aparte vi-l descriam mai sus, unde nu ne-ar fi stricat un binoclu ca să putem observa şi mai bine păsările în libertate (aviz amatorilor). Am admirat coloniile de berze albe, ne-am furişat mai aproape de cormorani, ne-am minunat de varietatea speciilor de pescăruşi, multe nemaiîntâlnite până atunci, şi am zâmbit amuzaţi privind cum păşeau, înotau ori pluteau agale, sincronizându-se perfect, câte un el şi-o ea, tot câte doi…  şi ei ca şi noi :-).

Mi-a şoptit o ciocârlie flamandă că n-ar fi rău să vă „nimeriţi” în zonă prin iulie-august, când toată regiunea se metamorfozează într-o mare violetă de „Zwinneblomme”, o specie rară de levănţică (sea lavender) ce scaldă Zwin-ul într-o lumină aparte…

Ioana este filolog şi jurist, pasionată dintotdeauna de cărţi, călătorii şi limbi străine. Călătoreşte serios de acum vreo 5-6 ani, timp în care a văzut deja peste 130 de oraşe în 25 de ţări din Europa, America şi Asia. Îi place să ia pulsul locurilor vizitate participând la spectacole şi festivaluri specifice şi căutând oraşele mici care păstrează cel mai bine spiritul locului. Iubeşte pescuitul, teatrul, skiul şi înotul. Consideră că investiţiile ei cele mai de preţ sunt amintirile, iar călătoriilor le datorează unele dintre cele mai frumoase amintiri.