Hoinăreală prin Mainz

Dragii mei, trebuie să admit că îmi plac „evadările” din rutina zilnică, iar dacă aceste evadări implică şi o călătorie, cu atât mai bine! Aşadar, să vă povestesc câte ceva despre o mică incursiune în Mainz sau Mayence dacă preferaţi, capitala landului Renania‑Palatinat, situat la confluenţa râurilor Main şi Rin. Plecare din Frankfurt, cu S‑Bahn-ul (adică Stadtschnellbahn), un fel de metrou rapid. Sosire în Mainz, după doar 40 de minute. Foarte rezonabil, nu? Unul dintre lucrurile care îmi plac la Frankfurt este poziţionarea lui strategică datorită căreia reprezintă un important punct de acces către alte destinaţii.

PALATUL ŞI FÂNTÂNA SAU CE SĂ VEZI ÎN PRIMUL RÂND

Dar să revenim la subiectul nostru: Mainz. La ieşirea din gară, facem demersul obligatoriu de orientare. Ne uităm în dreapta, ne uităm în stânga şi decidem să mergem drept înainte, decizie care, dacă ar face obiectul unui studiu statistic, s‑ar dovedi a fi cea mai înţeleaptă în marea majoritate a cazurilor. Ca să vă demonstrez cele afirmate anterior, alegerea noastră ne‑a dus direct în Schillerplatz, piaţă care poartă numele poetului, dramaturgului, filozofului şi istoricului german, Schiller, prieten al nu mai puţin celebrului Goethe. Aici pot fi admirate Osteiner Hof (un palat în stil baroc construit în anul 1752 pentru episcopul Ostein) şi Fastnachtsbrunnen (fântâna carnavalului), finalizată în anul 1967 şi având o înălţime de 8,5 m. Cele aproximativ 200 de figurine din bronz reprezentând măscărici şi alte figuri carnavaleşti conferă aspectul inedit al acestei fântâni. A, ca să nu uit: în fiecare an, în luna noiembrie, de la balconul palatului de care v‑am spus se dă startul sezonului de carnaval care este foarte popular în Germania.

COCOŞUL ROŞU ŞI PIAŢA FERMIERILOR

Până să ajungem la catedrală, dăm o raită prin piaţa în aer liber unde fermierii şi producătorii locali vin să‑şi vândă marfa. Ca în orice piaţă găseşti de toate pentru toţi: de la fructe, legume şi flori până la brânzeturi, mezeluri, pâine, ouă şi miere. În lunile mai şi iunie este sezonul sparanghelului, o legumă foarte consumată în Germania. De altfel, în această perioadă, majoritatea restaurantelor locale dedică o pagină din meniu respectabilului sparanghel, care se serveşte sub formă de supă cremă sau garnitură cu diverse sosuri. Tot aici în piaţă am văzut cel mai mare cocoş din viaţa mea. Bunica mea, mândră posesoare de orătănii din astea, s‑ar grăbi să mă contrazică, spunând că nu era chiar aşa mare, ci doar avea penele înfoiate, dar eu ştiu sigur ce am văzut. Ei, şi cocoşul ăsta, care îşi curăţa penele extrem de relaxat de parcă era la el în ogradă, făcea reclamă la … la … aţi ghicit, la ouă! Mesajul suna în felul următor: Nu vă fie frică de salmonela, găinile noastre sunt vaccinate! Cocoşul părea sigur pe sine, aşa că i‑am dat crezare.

DE LA LUMEŞTI LA CELE SFINTE

Dar să trecem de la cele lumeşti la cele sfinte, adică să părăsim piaţa şi să intrăm catedrală. Ştiu, nu este o succesiune tocmai logică a unui itinerar, dar, piaţa aflându‑se exact în faţa catedralei, nu prea ai cum s‑o eviţi. Catedrala romano‑catolică din Mainz care poartă hramul Sfântului Martin se află în centrul istoric al oraşului, aşadar este uşor de găsit. Catedrala, care este şi sediul episcopiei de Mainz, a fost construită în anul 975 din ordinul arhiepiscopului Willigis. Aceasta adăposteşte mormintele episcopilor şi arhiepiscopilor diocezei (45 ca să fiu mai precisă, din numărul total de 84 de demnitari ecleziastici care au servit aici). De altfel, aceştia pot fi recunoscuţi în galeria de portrete care reprezintă unul dintre punctele de atracţie ale acestui obiectiv. Tot aici se găsesc numeroase monumente funerare din secolele XI‑XX. Cea mai veche parte a catedralei este cripta care a depăşit venerabila vârstă de un mileniu.

UNDE S-A NĂSCUT JOHANNES GUTENBERG?

În caz că nu ştiaţi, Mainz este oraşul natal al lui Johannes Gutenberg. Da, da, cel care este considerat inventatorul tiparului. De fapt, el a inventat presa tipografică cu litere mobile, pentru că presa fixă a fost atestată în China cu multă vreme înainte ca Gutenberg să se joace cu matriţele lui. Presa mobilă a lui Gutenberg a permis tipărirea rapidă a informaţiilor scrise, facilitând astfel răspândirea pe scară largă a acestora în Europa din perioada Renaşterii. Prin urmare, nu se putea să nu găsim în Mainz un muzeu dedicat lui Gutenberg. Aici am aflat că se găseşte una dintre Bibliile lui Gutenberg, o carte extrem de scumpă, deoarece a fost prima Biblie tipărită cu litere mobile în Occident şi este renumită pentru frumuseţea sa. N‑am intrat, dar vă pot spune că intrarea costă 5 euro şi nu ai voie să faci fotografii.

TO SHOP OR NOT TO SHOP?

Continuându‑ne plimbarea prin oraş, ajungem pe malul Rinului care curge vesel sub razele soarelui şi ne pierdem iar pe străduţe, de data asta în căutare de chilipiruri. Pe care nu le‑am găsit ori pentru că nu erau, ori pentru că n‑am avut noi ochi pentru ele. Să nu mă înţelegeţi greşit, în Mainz sunt o sumedenie de magazine şi magazinaşe din care chiar ai ce cumpăra dacă ai dispoziţia necesară de shopping. Fetele ştiu mai bine despre ce vorbesc! Şi dacă tot ne‑a lipsit inspiraţia la cumpărături şi ne‑a ajuns oboseala din urmă, am luat o binemeritată pauză de care am profitat să şi mâncăm ceva. Din păcate nu vă pot face recomandări despre gastronomia locală pentru că, în general, nu sunt mare amatoare de carne de porc, iar cârnaţii şi şniţelele nu se numără printre preferinţele mele. Sigur că fiecare are părerea lui, eu doar v‑am spus‑o pe‑a mea. După masă ne vine ideea să ne întoarcem în piaţa din faţa catedralei de unde ne făcuseră cu ochiul nişte cireşe bine coapte. Numai că până am ajuns noi acolo (în jur de ora 16), toate tarabele fuseseră strânse frumuşel şi nu mai era nici urmă de nimic. Aşa că dacă sunteţi în zonă şi vreţi ceva din piaţă, profitaţi de momentul în care vă aflaţi acolo, pe urmă puteţi avea surpriza să nu mai găsiţi nimic. Noi ne-am consolat cu îngheţată, deci n‑am ieşit chiar în pierdere.

Dragilor, eu cam atât am avut a vă spune despre Mainz şi dacă ajungeţi pe‑acolo, mergeţi musai să vedeţi cocoşul cel roşu din piaţă că e simpatic foc!

Articole similare:

• Rezumatul săptămânii 10-16 mai
• Eseu foto: casele pictate din Garmisch Partenkirchen
• Heidelberg – teaser
• Eseu foto: Orhidee
• Nürburgring, sau cum să strici orzul pe gâscă…

Lorena este absolventă de filologie şi lucrează ca traducător. Călătoreşte pentru că îi place să descopere locuri, să cunoască oameni şi să experimenteze lucruri noi. Pentru ea călătoria este o sursă nepreţuită de cunoaştere şi se bucură să îşi împărtăşească impresiile de drum cu alţi călători din lumea mare.

Lorena

5 Comentarii la “Hoinăreală prin Mainz”

1. Adi Calin says:

   June 23, 2011 at 8:55 am

   “Ne uităm în dreapta, ne uităm în stânga şi decidem să mergem drept înainte…” Foarte tare! Ai scris frumos, Lorena. Felicitări! Îmi plac două fotografii în mod deosebit: Faţada Muzeului Gutenberg şi copiii la joacă.
2. Lori says:

   June 23, 2011 at 6:28 pm

   Multumesc frumos, Adi. Ma bucur ca ti-a placut articolul. Cat despre citatul din articol, nu asta facem cu totii cand ne orientam? Si chiar am citit undeva ca numarul celor care se uita dreapta-stanga este mai mare decat al celor care se uita stanga-dreapta. Deh, statistici, dupa cum ziceam
3. Alina says:

   June 23, 2011 at 11:43 pm

   Minunat, Lorena! Am spus oare ca si eu sunt traducator? Avem in comun dragostea pentru Germania si traducerile. Desi eu din pacate germana nu stiu, nu ai idee ce rau imi pare! Mainz rulz, pus pe lista! Toata Germania as bate-o la pas, cred, daca as putea. Abia astept urmatorul articol
4. Lori says:

   June 24, 2011 at 10:16 am

   Multumesc, Alina! Nici eu nu stiu germana, de-abia m-am apucat s-o invat. Este o limba destul de grea, dar cu putina bunavointa totul este posibil!
5. Se caută modele. Rugăm seriozitate. | impresii din lumea mare says:

   June 27, 2011 at 8:33 am

   [...] unde am mai fost? Ina ne-a dus pe Valea Oltului, Adi în Norvegia cu feribotul. Lorena la Mainz. Neglijez voit celelalte articole, ca să o citez pe Ina: “Îmi aduc aminte de un moment, [...]