|
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
Ha, ha, credeaţi că aţi scăpat? Credeaţi că după ce am trecut printr-un moment de îndoială nu voi mai reveni cu porţiile mele mici şi nu întotdeauna interesante de fericire?
Adevărul e că săptămâna trecută nu a fost una uşoară pentru mine dar tot am găsit mici motive să mă bucur de clipele fericite pe care numai dacă eşti complet orb nu le “vezi”. De exemplu Maria mi-a scris, în urma îndoielii de mai sus, următoarea încurajare: “Cred că suntem un popor destul de negativist şi ne e mai uşor să ne plângem de probleme decât să vedem laturile pozitive. Evident sunt şi excepţii, multe, dar pe ansamblu cam aşa suntem. Cu atât mai mult o pagină care să inspire pozitivism şi care să-î înveţe pe oameni (pentru că mulţi nici nu cred că ştiu) cum să se bucure de lucrurile simple sau să-şi găseasca raza de lumina în fiecare zi e mai mult decât binevenită.”
Dacă există măcar un om care să se simtă inspirat de simplele mele momente de fericire, acesta este un motiv suficient să continui, ai dreptate Maria şi îţi mulţumesc.
Şi ştiu că sunt mai mulţi oameni, nu doar unul. Acum câteva zile, în urma unui important eveniment de networking la care am avut plăcerea să particip, am trimis mesajul de mai jos:
Şi am primit răspunsuri care mi-au bucurat sufletul, de la oameni pe care nu îi cunoscusem decât timp de câteva minute. Sunt fericită aşadar, da, sunt!
O da! My kind of travel. Bine ca ai zis ca ii inspiri si pe altii, nu doar pe Maria, ca altfel sa vezi ce vociferam pe-aici!
Orice bucurie împărtăşită are şanse mari să îi influenţeze pe alţii, atât cât să-şi dorească şi ei astfel de bucurii. Declaraţiile tale sunt frumoase, Roxana, să nu se termine niciodată, pe mine cel puţin mă binedispun
Vai, am devenit cauza unei declaratii de fericire! Ce onoare! Multumesc!