Pentru că v-am înnebunit de cap pe toţi cu emoţiile mele legate de invitaţia de a vorbi la Women on Web şi pentru că aţi fost atât de draguţi să mă susţineţi şi să mă încurajaţi, chiar şi când începusem deja să vorbesc, am hotărât că ar fi frumos să public şi aici micul meu discurs, aşa cum aş fi vrut eu să fie. Vă spun sincer că nu a fost uşor să vorbesc după Bogdana Butnar sau Cristina Bazavan, excelente vorbitoare şi cu prezentări atât de pe sufletul meu încât simţeam că nu mai am nimic de spus. Vă invit să citiţi postările lor şi abia apoi, dacă vă mai întoarceţi şi la mine… nu pot decât să vă mulţumesc atât vouă cât şi lui Cristi Manafu pentru susţinere şi încredere.

Şi acum povestea:

Aş fi vrut să încep cu o glumă, cum am văzut că se face pe la prezentări, dar nu mi-a venit nimic suficient de bun în minte aşa că am ales să încep cu ceva spiritual.

Se spune că un turist s-a întâlnit la un moment dat cu un urs prin pădure. Neştiind ce să facă a început să se roage: dă-i doamne ursului gânduri creştine! Atunci ursul şi-a împreunat mâinile şi a spus: Binecuvântează doamne această masă! (eu simţindu-mă precum masa în faţa publicului de la Women on Web, v-aţi prins!)

Revenind la treburi spirituale…

Dalai Lama spunea pe facebook că nu putem opri îmbătrânirea şi trecerea timpului, acestea fiind procese absolut fireşti. Dar că felul în care ne folosim timpul e în mâinile noastre şi depinde de noi cum îi dăm valoare. Am amintit acest citat pentru că obişnuim să spunem că LumeaMare este un blog inspirational despre călătorii şi timp personal. Pentru că, cel puţin din punctul nostru de vedere, călătoria este cel mai plăcut mod de a-ţi petrece timpul dar, mai important de atât, este să îţi păstrezi timp pentru tine, timp personal.

Am fost invitată la Women on Web pentru a vă povesti despre cum a apărut şi crescut LumeaMare. Păi hai să vă arăt:

“If you come to a fork in the road, take it.” – Yogi Berra

Există momente de răscuce în viaţa oricui. În cazul meu a venit criza, a trebuit să închid afacerea de care mă ocupam de vreo 7 ani, şi am avut de ales între:

a continua în PUBLICITATE (o carieră de 14 ani, 12 ore de munca zilnică (sau silnică?) legată de un birou etc

Sau

CĂLĂTORII – a călători şi a scrie despre asta, lucru pe care oricum îl făceam, neoficial.

Sincer, voi ce aţi fi ales?

“O călătorie de mii de mile începe cu…

… un avans cash”

zice o glumiţa răstălmăcind un proverb cunoscut

Nimic nu e gratuit pe lume. Dar nu cred că asta e o problemă. Cred mai degrabă în pasiune şi dorinţă, ca singure imbolduri pentru a pleca la drum. Cred că dacă faci un lucru fără pasiune şi cu jumătate de măsură, rezultatul va fi tot pe jumătate satisfăcător, dacă nu mai puţin. Iar eu mi-am dedicat tot timpul acestui proiect, nu am avut un alt job. Dar ca să spun tot adevărul: pentru asta e nevoie de susţinere, pe care dacă nu o aveţi din rezerve personale sau din familie e ceva mai greu. Eu una am fost norocoasă şi îi mulţumesc lui Alex de oricâte ori am ocazia!

Bun, odată călătoria începută, ce a urmat?

“Turiştii nu ştiu unde au fost, călătorii nu ştiu unde se duc”

Paul Theroux

Am încercat de multe ori să fac o strategie a blogului, nu am reuşit. Da, ne planificăm articolele, avem un plan editorial, suntem prezenţi în social media şi nu numai, am construit o echipă în cadrul căreia am împărţit responsabilităţile, fără asta nu am reuşi să fim la fel de consecvenţi.

Dar dincolo de asta, am lăsat loc firescului. Eu sunt adepta călătoriilor pe îndelete, aşa că nici cu LumeaMare nu m-am grăbit. Am lăsat blogul să crească natural, să strângă în jurul lui o comunitate frumoasă. La început îmi propusesem să ajungem într-un an la dublu faţă de cât am reuşit să ajungem, în realitate, în doi. A fost un eşec? Un răspuns grăbit ar spune da, eu aş spune că nu, a fost un process de învăţare şi ne-a făcut plăcere drumul. Pentru călători ştiţi doar, de multe ori drumul e mai important decât destinaţia.

 

Şi totuşi, în ce ne măsurăm noi succesul?

În oamenii din jurul nostru

Cel mai mare success pe care consider că l-am avut în aceşti doi ani jumătate a fost întâlnirea unor oameni extraordinari, care s-au implicat cu sufletul în blog, fără alte pretenţii. Mi se pare minunat că echipa noastră cuprinde români din România, Franţa sau Italia, că primim contribuţii din mai multe colţuri de lume iar “LumeaMare” nu se dezminte nici la acest nivel.

Apoi sunt oamenii pe care îi cunoaştem atunci când călătorim, prietenii noi pe care îi facem în drumurile noastre, oameni buni, care n-au uitat valoarea unei conversaţii faţă în faţă, care au încă timp pentru asta.

În inspiraţia pe care o oferim

Feedbackul pe care îl primim de la cei care ajung în anumite locuri datorită nouă. Ce poate fi mai plăcut decât să primeşti mulţumiri pentru că ai inspirat oamenii să aleagă o destinaţie? Ce poate fi mai măgulitor decât să inspiri titlul unei cărţi?

În poveştile pe care le adunăm şi le oferim altora

Poveşti din LumeaMare

Un eveniment care ajunge duminica aceasta la cea de a 25a ediţie, o ocazie de a întâlni în offline oameni deosebiţi, de a asculta poveşti de călătorie şi a gusta ceva bun, în acord cu tema zilei, de a petrece câteva ore într-o atmosferă relaxată.

Şi nu ne oprim aici

În  cadrul Women on Web am avut plăcerea să anunţ oficial, în premieră, pregătirea unui noi proiect, împreună cu alte fete motocicliste, ca mine. Se cheamă slowride.ro şi îşi propune să fie un proiect care să centralizeze informaţii utile legate de condusul preventiv şi să contribuie, în timp, atât la educaţia publicului tânăr cât şi la o mai bună înţelegere a fenomenului moto în România.

Cam atât a fost ce a putut spune, cu drag, a voastră Roxana.

Nu am răspuns complet la întrebarea Laurei, dar am reparat greşeala după pauză. Mulţumiri speciale Laurei, Cristinei şi Mădălinei pentru cuvintele de bine de după prezentare.

PS: Din motive evidente nu am trecut şi bâlbele în textul de mai sus 🙂