Călătorie în pandemie

Chiar și înainte să îmi imaginez că va veni COVID-19 și pandemia peste noi, planurile mele legate de călătorit au scăzut considerabil. Aceasta nu pentru că mi-aș fi perdut interesul, ci pentru că programul meu aglomerat de studentă nu mi-a dat de ales și a fost o alegere pe care am făcut-o, pe termen scurt. Doi-trei ani din viață, mi-am spus, față de câți ani am visat doar să fac artă, e nimic. Însă una e să alegi să călătorești mai puțin, alta e să fii obligat să stai în casă. Asta nu intra în niciun plan, nici de dinainte de facultate, nici de după. Și iată-ne pe toți în izolare, visând la bunele și relele de dinainte, adaptându-ne cu mici sau mari dificultăți la un alt stil de viață, privind lumea de la geam și acceptând situația cu speranța fermă că vom reveni la obiceiurile de dinainte. Nu vreau acum să discut cât de realistă e această speranță, nu cred că poate ști nimeni cu adevărat ce va urma. Afându-ne așadar în izolare, sufletul nostru tânjește, în zilele care încep să semene îngrijorător de tare una cu alta, după programul unei zile de călătorie.

Acesta este motivul pentru care sâmbătă seara am decis să fac bagajul și să plecăm pentru o zi. Am pus în el un schimb de haine, cărți, aparatul foto și carnetul pe care îl iau eu în vacanțe și care are încă destule pagini de acoperit. Apoi am început să fac o listă cu activitățile care pot simula o zi de călătorie, chiar dacă aceasta va trebui să se petreacă doar în casă și în jurul casei. Am deschis pagina de facebook a blogului (pe care n-am mai intrat nici eu de foarte mult timp), am anunțat că plecăm în #calatorieinpandemie și că vom posta în timp real ce vom face și cum ne vom petrece ziua.

Acest articol reia și completează doar puțin postările de pe facebook, îl dedic tuturor celor care visează să fie din nou la drum. Noi ne-am distrat și sper că simularea noastră de vacață, cu spațiul și mijloacele limitate pe care le-am avut, a adus sau va aduce zâmbete și inspirație.


Bună dimineaţa de pe Insulă. La Hotelul Acasă, micul dejun bufet ne încurajează să începem ziua plini de energie. Stai pe aproape să vezi pe unde ne mai duc pașii azi și ce se mai întâmplă în singura zi de călătorie în pandemie.
În broșură scria că atunci când e foarte, foarte senin, se poate vedea plaja de pe terasă. Hm.
Lui Ginger puţin îi pasă că nu se vede plaja de pe balcon. El e bucuros că suntem împreună, oriunde ar fi asta. Petra doarme încă, noi ne gândim să ieșim să explorăm împrejurimile. Dar mai întâi sâ ne bem cafeaua (cicoarea, de fapt) și să citim putin.
Am pornit. Prima oprire e la Grădina Botanică, la doar un etaj distanţă de Hotel Acasă.
Câțiva pași mai jos, o capelă mică mică.
În plimbarea noastră prin rezervația din jurul insulei, am cercetat sălbăticia și am făcut poze cu feline, flamingo și alte păsări, ciuperci uriașe și chiar o specie neidentificată adaptată foarte bine la asfalt.
Cu tristețe, am observat și urmele defrișărilor ilegale.
O idee bună, în călătorii, este să te interesezi cum poți contribui la protejarea speciilor locale. Lulu nu este născut pe insulă, dar a fost salvat la un moment dat dintr-un petshop și este îngrijit așa cum se poate, în captivitate. Dacă ar fi eliberat, ar pune în pericol speciile locale de testoase. Am fost informați că pompa de la acvariu s-a înfundat și că apa lui e cam murdară, așa că ne-am oferit voluntari și l-am salvat de data aceasta.
Ca niște călători adevăraţi ce suntem (sau am fost), nu puteam să nu încercăm și ceva “street food” pentru prânz. Opţiuni limitate pe insulă, dar ne-am descurcat de-un picnic.

Că avem copil mare știți deja. Își face propriul ei program și traseu atunci când mergem în călătorii (cele adevărate). Și de data asta nu ne-a urmat chiar peste tot. Cât am fost noi la fotografiat și voluntariat, ea a făcut repede un curs de dans contemporan. S-a descurcat.
Inspirată de Petra, am decis să ies și eu la o plimbare cu bicicleta.
Hai că n-au mințit de tot în broșură. Dacă te uiți bine bine, cu ochii întredeschiși, vezi și marea de la balcon de la insulă. E învolburată azi. Și se aud pescărușii.
Ultima oprire pe ziua de azi, la muzeu. Aici Petra a zis un nu hotărât, dar Ginger a părut interesat. Să fi observat cățelul din familia veselă?
Concluzia acestei zile sucite, o zi de #calatorieinpandemie, e următoarea: râdem noi, glumim, ne protejăm, dar eu cum suflu în păpădie?

Poate că tot ce am postat noi pe pagina de facebook a părut bizar, unii dintre cei care urmăreau pagina au plecat și nu știu de ce, dacă n-au înțeles sau dacă au crezut că ne-am țâcnit de atâta stat acasă. Nu încă. Dar nu avem cum să știm ce va fi și asta e cel mai greu. Nu știm ce lume ne așteaptă, cum vor arăta de acum înainte călătoriile și relațiile dintre noi. Nu pot decât să vă doresc să aveți putere de muncă și de joacă, imaginația să înflorească și da, să nu luați totul în serios. Până la urmă poate va fi bine și vom putea sufla în păpădie.

PS: Am decis să scutim publicul de vizita noastră la Spa. Cadă mică, volum uman mare. Când în sfârșit ne-am băgat în pat, Alex a oftat: „pfiu, am uitat ce greu e să fii blogger, am obosit.” Și am adormit fără să ne gândim unde vom pleca prima dată când va fi cu adevărat posibil. Sunt sigură că atunci când va fi cazul, vom ști.

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Fondatoare a blogului LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. Ulterior a studiat fotografia și a devenit licențiată în Grafică, la Universitatea Națională de Arte. Interesată de ecoturism, natură și conservare, Roxana scrie și desenează, inspirată de propriile călătorii, de natură, dar și de istoria artei.