(continuare la a doua parte pe care o poti citi aici)

Dupa traversarea cetatii si vizita la Catedrala Sfantul Vit, dupa o masa copioasa la umbra verde a unei terase rustice, am decis sa investigam sursa unui zgomot ce ne intrerupsese la un moment dat reveria. Facusem pariuri: eu spuneam ca au fost elicoptere, Alex garanta ca sunt motociclete. Acceptasem ca e o sansa sa fie vorba de un grup urias de choppere dar ceva nu corespundea si simteam ca nu e chiar asa. Ma gandeam ca m-as simti umilita sa aiba dreptate si intr-un final, da, am fost umilita. Intr-un singur aspect avusesem dreptate: nu era vorba de Harley sau alte specii de chopper.

Intalnirea cu Bohmerland

In piata mare din fata Portii Gigantilor am facut cunostinta cu Bohmerland si cu o gasca de posesori pasionati, personaje pitoresti, unii din ei avand varste mai ridicate decat ale propriilor nostri parinti. Bunicii calare pe motoare erau extrem de mandri de jucariile lor si aveau si motive. Perfect intretinute, colorate in nuante vii, “jucariile” iti incantau ochii si te lasau cu gura cascata, intr-o admiratie zgomotoasa, pentru varsta, lungimea si design-ul lor original. Nici una nu semana cu alta, fiecare reusea sa iasa in evienta cu ceva: fie prin design si culoare, fie printr-o trusa se scule neobisnuita: un cos de rachita atarnat de un atas haios! Spre uimirea mea, majoritatea au plecat la cheie, cu mici exceptii care au avut nevoie de o mana de impins. Zgomotul era impresionant si aproape emotionant !

Din pacate istoria acestei marci a fost scurta : produse in Cehia intre 1923 and 1939, ofereau variante pentru trei persoane si unele modele puteau avea chiar doua rezervoare. Desi productia lor a fost intrerupta pentru totdeauna de razboi, posesorii sunt inca incantati si le promoveaza ca pe o mandrie nationala. Cel putin asa mi-au spus mie si la ce am vazt acolo, chiar ii cred!

Agitatie pe podul Carol

Dupa ce piata si-a recapatat linistea iar eu mi-am sters zambetul lat de pe fata, am amanat intoarcerea in cetate pe a doua zi si am pornit incet spre podul Carol. L-am gasit cu totul altfel fata de cum il cunoscusem in noaptea ce trecuse: aglomerat si plin de tarabe ale artistilor si artizanilor. Am intalnit muzicanti, o manifestatie sau un carnaval cu costume medievale destul de veridice – si asta doar cat l-am traversat si ne-am mai clatit ochii cu statuile sale, vazute acum pe lumina. In ciuda onorabilei sale varse, podul era atat de proaspat, se intamplau atat de multe lucruri pe el si intr-un ritm atat tineresc. Iar suvenirurile sau realizarile artistice ce se vindeau pe el nu erau chiar de speriat, si atat cat am apucat sa observ, le-am gasit decente, realizate cu mai mult bun gust decat in multe alte capitale din lume.

Cartierul evreiesc

Am facut apoi o plimbare prin cartierul evreiesc, am cautat strazi, combinand indicatiile unui ghid cu instinctul, am fost impresionati de arhitectura si de frumusetea fiecarei cladiri in parte.

Final de zi
Picioarele noastre mai aveau putin si intrau in greva, asa ca spre seara am luat calea metroului, unde ne-am asezat pe scarile rulante care, fiind atat de lungi, aveai timp sa te odihnesti putin. Ne-am schimbat si improspatat si cum necum, ora 11 noaptea ne prindea iarasi cu ochii in sus la ceasul astronomic – dezamagitor si de aceasta data, figurinele au refuzat din nou sa iasa. Si tot ca un facut, ora 1 noaptea ne prindea pe podul Carol, in placuta liniste a serii. Un tip imbracat in haine de mos Craciun se straduia sa obtina, de la noi fetele, sosetele. Era un fel de pedeapsa la petrecerea burlacilor si toata lumea radea si se amuza, inclusiv el. Sosetele nu le-am cedat dar am fost de acord sa ne punem si noi semnatura pe tricoul lui, alaturi de celelalte victime.
Un pahar cu vin a incheiat perfect o zi perfecta, in timp ce in jurul nostru Praga trepida de distractii: grupuri costumate in diverse forme treceau razand, lumea se plimba inca, se simtea bine, molipsindu-ne si pe noi cu energie. Si uite asa am ajuns sa ne inhamam la drumul spre apartament destul de devreme, la ora 2:30 dimineata!

Citeste mai departe

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.