|
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
V? spuneam în articolul anterior c? m-am sim?it extraordinar de bine în Sibiu ?i c? îmi p?rea r?u s? plec mai departe. A?a c? a doua zi m-am l?sat greu dus?. M-am trezit târziu, am luat un mic dejun lung, am stat la pove?ti cu prietena mea Dodo, apoi m-am gândit c? mi-ar pl?cea s? mai ies pu?in în centru, înainte de a înc?leca ?i a porni spre Cluj.
Dodo a venit atunci cu ini?iativa ?i inspirata i dee
de a m? duce la R??inari. A?a c? am s?rit în ma?ina ei, am pornit spre ie?irea spre P?ltini?, am trecut pe lâng? muzeul satului – pe care ?in neap?rat s? îl v?d cu alt? ocazie – ?i uite a?a am ajuns în satul cu str?du?e înguste, cu case frumoase ?i îngrijite, un loc în care era lini?te ?i soare ?i mai c? a? fi r?mas pentru câteva zile.
Am v?zut mai întâi un indicator c?tre Muzeu (nespecificat ce fel de muzeu) ?i am reu?it s? îl g?sim. Aici am descoperit cu mare surpriz? o colec?ie de obiecte tradi?ionale, unelte, mobilier tradi?ional superb pictat sau un album cu fotografii de pe la 1912 – vai ce frumo?i ?i s?n?to?i erau oamenii pe atunci!.
Doamna de acolo, pentru doar 2 lei, ne-a povestit despre via?a ?i obiceiurile satului ?i a facut-o cu atâta pasiune încât aproape c? ne-am sim?it transportate, pentru câteva momente, în alt timp. Am admirat o lad? de zestre, am descoperit cutiile cu fund dublu în care oamenii î?i ?ineau ascunse actele de valoare sau banii, am v?zut c?r?i vechi, valoroase, un r?zboi de ?esut, o pres? de fructe, obiectele confec?ionate de fierari, instrumentele ciobanilor sau vasul în care se strângea r??ina. Am aflat ca numele de R??inari se trage de la faptul c? oamenii de aici colectau r??ina, o fierbeau iar produsul rezultat era vândut la târguri c?tre cei care produceau vopsele. În acela?i timp R??inari a fost ?i a r?mas un sat de ciobani, nu cei mai boga?i din zon
? (despre care mi s-a spus c? ofer? bani la kilogram la nun?i) dar suficient de înst?ri?i… probabil de aici ?i aspectul îngrijit al caselor.
Mi-a r?mas în minte un tablou creat în 1855, cu ocazia nun?ii de aur a unui cuplu, f?cut din firele acestora de p?r. V? vine s? crede?i?
P?cat c? acest muzeu a fost mutat din casa care l-a g?zduit mult mai adecvat pentru mult timp (deh, proprietari care se pare c? nu în?eleg importan?a unor astfel de locuri ?i cum ar putea fi ele valorificate) ?i c? noua loca?ie nu ajut? prea mult în a pune în valoare exponate extraordinare.
Am plecat apoi mai departe ?i am v?zut mormântul familiei lui Cioran ?i cimitirul – culmea cum manifest?rile mor?ii pot ilustra via?a al unui loc!
Mai la vale, am g?sit ?i casa în care s-a n?scut Cioran, apoi am c?utat-o pe cea a lui Goga. Iat? ?i ghizii no?tri
De?i aceste dou? personalit??i au dus numele satului mai departe, ambele case sunt închise…
Iar dup? acestea, ne-am r?corit la Fântâna lui Ro?ca, a c?rei frumoas? legend? o pute?i citi aici:
Biserica Sfânta Paraschiva, construit? în 1383, ar putea fi ?i ea renovat?, a avut cândva frumoase picturi la exterior…
Oricum, cu toate aceste neajunsuri, mi-a r?mas în suflet lini?tea ?i cur??enia acestui loc. O reg?sire cu valori ?i tradi?ii uitate, o lini?te de care avem nevoie din când în când…
Chiar imi era dor de Rasinari. Pare neschimbat de acum doi ani cand am pasit pe acolo, tot pe doua roti…rotile altuia.
Și eu am ajuns la Rasinari sambata trecuta, mai mult pentru Cioran. Stiam ca nu exista casa memoriala, ca e o casa particulara inchisa, dar speram sa fie totusi ceva mai mult de atat.
Comuna e frumoasa si chiar mai mare decât mi-am imaginat, păcat ca am fost doar în trecere…
Cornelia, acum ca tot ai rotile tale poti sa revii
mie mi-a placut foarte mult si cisnadioara, aflata aproape de rasinari, iar aici, pentru mine piatra cubica, inca prezenta, reprezinta o mare atractie
La Cisnadioara am fost si eu anul trecut, e foarte frumos intr-adevar!